Optimizare, eficientizare şi alte lucruri de complicat viaţa
„Variabilele de stare, numite si dimensiuni ale modelului de meta-invatare sunt pozitivism-negativism, interogare-promovare si ceilalti-propria persoana (accent extern-intern). Parametrul de control al modelului este conectivitatea, relevand nivelul de armonizare si receptivitate al membrilor echipei, unii fata de ceilalti.“ Aţi înţeles ceva din brambureala asta? Dar ce spuneţi de acest sfat de o intensă originalitate? „Adapteaza sarcinile la nevoile companiei pentru a ajuta echipa sa rezolve problemele cele mai importante. Ofera feedback concret, constructiv, realizand un balans intre aspectele negative si cele pozitive.“
Primul paragraf provine de la un specialist în resurse umane. Al doilea, de la o superechipă care a descoperit ce-i aia un management eficient.
Am cunoscut în viaţa asta o grămadă de echipe de aşa-numiţi consultanţi. Îi ştiţi, probabil, sînt băieţii aceia înalţi, mai degrabă blonzi, în costume care cad impecabil pe umeri şi pe piepţi, cu un uşor accent străin în engleza hipercorectă de lemn. Oamenii ăştia au lipit de mîna dreaptă mînerul rabatabil al cîte unei valijoare pe roţi. Nici unul, dar nici unul, nu fumează. Sînt vegetarieni şi vin prin România deschişi sincer spre bizarerie, ca în safari. Se uită prin tine cu ochi corecţi politic şi-ţi proiectează în săli impersonale de şedinţe felurite power-point-uri colorate.
De regulă, consultanţii pun în termeni care n-au nimic de-a face cu limba vie nişte platitudini îngrozitoare. Există persoane care se ocupă de ceva numit Time Management, care au descoperit că e bine să te ocupi înainte de lucrurile presante, şi nu de cele care mai pot aştepta. O înţelepciune. Vine un deştept care te învaţă că „nu“ înseamnă „da“ şi „da“ înseamnă „nu“. Într-o încîlceală de logică îţi spune că dacă zici da unui proiect asta înseamnă, de fapt, că spui nu unor alte proiecte care te aşteaptă pe margine să le rezolvi. Iar toate chestiunile astea sînt explicate cu desene, oameni buni. Vine un domn care-ţi pune la proiector o schemă de genul „Scop-Mijloace de atingere a scopului – Potenţial uman şi tehnic de atingere a scopului – Analiză intermediară în atingerea scopului – Rezultate finale – Analiza rezultatelor finale – Ce învăţăm noi din asta şi Cum punem în practică ce am învăţat noi din asta.“ Adică faci o treabă care iese sau nu iese bine, iar data viitoare să procedezi în funcţie de cum îţi iese, da? Pentru asta nu-i nevoie de consultanţi, e nevoie de bun-simţ.
Oamenii ăştia, consultanţii, au nişte tarife indecent de mari. Dar şi CV-urile lor sînt pe măsură. O să fiţi impresionaţi citind istoria profesională a unora dintre ei. Ceva de genul: „L-am consiliat pe Al Gore şi am reuşit să salvez de la faliment un cătun din Alaska sfătuindu-i pe locuitorii ăia să facă maioneză din untura de balenă special ambalată pentru piaţa de consumatori dintr-un cartier anume din Tokio.“ Se merge global-localizat, unde nici cu gîndul nu gîndeşti, biet slujbaş de corporaţie ce eşti.
Am fost şi la felurite traininguri care te învăţau să fii un jurnalist mai bun, o persoană comunicativă, te învăţau să gîndeşti afară din cutie. Urăsc să gîndesc afară din cutie, na! În cutie e bine. Am fost puşi să facem diverse chestii penibile. Să jucăm un rol în faţa unei audienţe neplăcute. Să ne tăvălim pe jos în încercarea de a obţine ce vrem. Să participăm la tot soiul de joculeţe ghiduşe ca să ne dezinhibăm. Eu, una, m-am inhibat iremediabil înainte, în timpul şi după.
Sînt sigură că-s lipsită de orice urmă de fineţe în asemenea chestiuni de spus nimic. Îmi asum că-mi lipseşte puterea de a abstractiza nişte lucruri care ar trebui să rămînă simple. Din mîna mea poate ieşi un cui, o ştire, o carte, o fustă croită în bie. Ştiu să le fac fără power-pointuri şi, în general, învăţ din greşeli. Pe de altă parte, cred că aş fi şi cel mai bun consultant din lume. Mi-ar ieşi de minune scrîntelile astea inutile. Golăneşte, aşa, aş face lumea din vorbe.
