Impresionismul şi elogiul apei

Publicat în Dilema Veche nr. 504 din 10-16 octombrie 2013
Impresionismul şi elogiul apei jpeg

În contextul unui mare festival consacrat Normandiei, unde îmi petrec o scurtă vacanţă, şi inuzabilului impresionism care îşi are acolo originile, s-a deschis la Rouen o expoziţie consacrată „Reflexelor...“ căci apa – precum într-o altă expoziţie, cea de de la Caën, „O vară pe malul apei“ – se impune ca motiv central, propriu celebrei familii de artişti! Prieteni apropiaţi mă conving să fac călătoria la Rouen, acolo unde Monet închiriase un apartament deasupra farmaciei locale, pentru a privi şi picta mersul timpului, din zori pînă la apus, pe splendida catedrală. Pe drum îmi amintesc că Arkadina, actriţa-star din Pescăruşul lui Cehov, citeşte în actul II o nuvelă stranie a lui Maupassant, scrisă cam la aceeaşi epocă, Pe apă, şi că Debussy, la rîndul său, nu încetează să evoce cursul subtil al apei. Şi pe zidul unui mic castel citesc: „Aici a compus Debussy Grădina sub ploaie“.

Apa, mereu apa... o comunitate se constituie pentru a-i privi de aproape mişcările imperceptibile, a-i observa cursul şi urmări evoluţia „insezisablă“ – cum spune Monet, cel care şi-o va constitui în partener privilegiat. Apa se impune ca element privilegiat al artiştilor francezi seduşi de dinamica sa imprevizibilă ce pretinde o atenţie supremă acordată senzaţiei, clipei, prezentului... Aici dispare aura memorială a peisajelor lui Corot şi se evită spectaculosul patetic al pictorilor de marine, captivaţi de furtuni şi naufragii. În faţa apei, pictorul impresionist îşi propune să-i capteze nu atît „realitatea“ cît... „reflexele“.

În epoca optimismului industrial, a progresului tehnic, fascinaţia apei capătă un sens polemic. Ea introduce fluiditatea străină construcţiilor solide, ea ne invită să-i privim evoluţia imprevizibilă şi totodată să ne confruntăm cu tema „dublului“. Temă care se impune privind casele şi copacii ce se reflectă în oglinda apei şi care plasează lumea sub semnul „dublului“, realitate şi umbră. Seducţie a efemerului al cărui amant constant a fost Monet. A trăit pe apă instalîndu-şi un atelier-barcă, graţie prietenului Caillebotte, a locuit lîngă apă, a descoperit tardiv Veneţia, cînd – el însuşi o afirma – şi-a pierdut „îndrăznelile“ tinereţii, şi-a conceput la Giverny, locaş de refugiu privilegiat, adevărate „peisaje de apă“, cu nuferi şi poduri japoneze. Dar el n-a pictat după „imaginaţia apei“, ci – aşa cum îl vedem într-o scurtă secvenţă filmată de Sacha Guitry – Monet a căutat să capteze „adevărul apei“. Bătrînul pictor fără încetare se consacră unui du-te vino între apă şi pînză, şi alternează între privirea spre suprafaţa lichidă şi mişcarea penelului. Nici el, nici Sisley, nici Renoir nu s-au îndepărtat de apă, ci au rămas în apropierea ei. Ca un spectator care rămîne „aproape de scenă“. Nu din motive practice, ci poetice, pentru a sesiza „esenţa“ – a apei sau a scenei.

Rătăcesc printre aceste lirice imagini acvatice, pictate de la înălţimea omului, refuzînd perspectiva panoramică şi focalizînd atenţia asupra a ceea ce iremediabil dispare, cînd brusc intuiesc bucuria pictorilor de a se uita pe ei înşişi în clipocitul apei care nu e decît echivalentul acelei intimităţi proprii murmurului între fiinţe. Impresioniştii sfîrşesc prin a se „confunda“ cu apa. Şi pentru a reuşi, privirea li se ascute, căci a sesiza mişcarea e indispensabil. Acest pariu îi va antrena către o depăşire a realismului static pentru a se instala la pînda „impresiei“ nicicînd imobilă, clipa ce trece... Iată de ce vor inventa o tehnică inedită de a picta, bazată pe rapiditatea penelului şi tuşa nervoasă, pe amalgamul policrom. Apa, o înţeleg acum, e motivul precursor al abstracţionismului. Al picturii pure... precum şi ultimele pînze ale lui Monet, pe care, văzîndu-le recent, le-am comparat cu celebra tehnică all over a lui Pollock. Şi cîtă tristeţe am resimţit cînd am aflat că Monet a regretat că obuzul ce a căzut pe Giverny nu i-a distrus pînzele din urmă, aceste „bazaconii ale unui senil pictor orb“. În ceea ce i s-a părut lui a fi un eşec, azi recunoaştem intuiţia unei aventuri inedite. Cercul se închide, dar totodată se deschide, precursor de noi drumuri. Iubirea de pictură îl conduce pe Monet pînă la această ultimă limită! Bătrînul a depăşit frontierele cunoscutului şi a avut acces la un orizont accidental descoperit.

Privind expoziţia de la Rouen, ceea ce mă atrage e o altă imagine decît aceea canonică a impresioniştilor consideraţi ca fiind pictori ai cotidianului, ai balurilor populare şi ai petrecerilor cîmpeneşti. Nu, aici solitudinea se impune: pictorul e singur şi în intimitatea apei parvine la o pace senină, la o bucurie de a fi în lume fără exaltări, nici deliruri ludice. El profită de o însingurare fără regrete şi de o seninătate netulburată. Doar din cînd în cînd, departe, se zăresc tineri luntraşi sau îşi fac apariţia delicate adolescente – totul confirmă această satisfacţie de a fi în lume fără alienare, de a atinge o fericire fără aşteptări excesive, nici carnavaluri perturbatorii de valori. Fericire orizontală, lipsită de perspectiva verticală a sacrului, ca şi de aceea subalternă a derizoriului! Pe malul apei, aceşti pictori acced la o reconciliere cu lumea!

Impresioniştii privesc natura, dar totodată imaginează alte cadraje decît cele neutre, tradiţionale, dirijînd astfel ochiul către ceea ce riscă să nu observe. Ca într-un extraodinar tablou al lui Berthe Morisot, Portul din Nisa. Ne invită să ne bucurăm de lume, dar aceasta pretinde obligaţia de a o privi altfel, de a o vedea din altă pespectivă şi de a o plasa sub semnul dublului. Impresioniştii au căutat expresia clipei în mişcarea apei. Arta devine la ei un exerciţiu al inefabilului al efemerului ce se depune în noi ca o marcă subiectivă. Memorie afectivă. Impresioniştii au bătut la uşă şi Proust a intrat.

Precursorul lor a fost Watteau, şi el captivat de fugitiv şi insesizabil, de aceste precipitate ale sensibilului care sînt gesturile rapide, faldurile care se ridică, suspinele care se şoptesc. Watteau a fost un impresionist avant la lettre! Un secol mai tîrziu, ei îl vor confirma şi admite ca un partener înrudit. Reuniţi, ei extind spectrul identităţii franceze, căci nimeni pe lume n-a resimţit o egală bucurie a fîlfîitului duratei care nu se fixează, asemenea apei ce revelă realul în eterna lui evoluţie. Impresionismul e francez. Şi ceea ce uimeşte e absenţa lui ca simptom în Despre Franţa a tînărului Cioran. Impresionismul e un contre-Versailles, refuz al artificiului şi al pozei, al erudiţiei şi a mondenităţii, el e l’autre France, la petite France, la fel de legitimă ca cea nobilă şi arogantă, impusă în saloanele monarhilor! El o refuză, şi de aceea îl putem interpreta ca un ecou tardiv al Revoluţiei franceze ce a acordat o demnitate civică parizianului de rînd, parizian care, un secol mai tîrziu, apare pacificat şi consolat pe malul apei. Acolo, cîtva timp, artistul ce-l reprezintă se izolează şi uită istoria pe care, nu departe de el, capitalismul industrial o dinamizează. Zola, fascinat de averi şi industrie, e contrariul pictorului impresionist care îşi fixează privirea pe cursul etern al apei. Invitaţie la îndepărtare şi retragere din lume. Lume al cărei dublu se proiectează pe mişcătoarea suprafaţă lichidă, cultivînd scepticismul unei relativităţi care descurajează iniţiativele militante şi utopiile periculoase! 

George Banu este profesor de studii teatrale la Universitatea Sorbonne Nouvelle şi preşedinte de onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru. A publicat, între altele, Livada de vişini, teatrul nostru (Editura Nemira, 2011).

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Soldații ucraineni au recucerit Lîman FOTO Twitter / Defense of Ukraine
Rușii, uluiți de dârzenia ucrainenilor de la Lîman: „Îi loveau gloanțele, dar înaintau ca nebunii”
Un soldat rus, care a fost rănit în lupta pentru orașul Lîman, a relatat cum soldații ucraineni continuau să avanseze în timp ce se trăgea asupra lor.
loto
Rezultatele LOTO 6 din 49, Joker 5 din 40, Noroc de duminică, 2 octombrie. Numerele câştigătoare
Loteria Română a anunţat numerele extrase duminică, 2 octombrie 2022, la Loto 6/49, Noroc, Joker, Noroc Plus, Loto 5/40 şi Super Noroc.
pompieri romani in grecia foto igsu
Avarie ivită la golirea Barajului Lacului Piscicol Tăul Mare. Localnicii vor fi evacuaţi preventiv
Primarul comunei Roșia Montană a semnalat o avarie la golirea de fund a Barajului Lacului Piscicol Tăul Mare, Localnicii din avalul Lacului de acumulare Piscicolă Tăul Mare vor fi evacuaţi preventiv.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.