Peter Gabriel şi lumea lui secretă

Publicat în Dilema Veche nr. 507 din 31 octombrie - 6 noiembrie 2013
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg

- extremely close and incredibly live -

Belgrad. 5 octombrie. O zi de sîmbătă. Pe Ulica Kneza Mihaila e viermuială încă de pe la 10. E o lumină de culoarea dovleacului proaspăt, izvorîtă din frunzele copacilor de prin parcuri. Vremea s-a dezmorţit un pic, după cîteva zile de frig venit pe neaşteptate. Strada pietonală e plină de magazine, restaurante şi librării. Din vitrina uneia dintre ele te fixează ochii mari ai Hertei „Miler“. Sîrbii sînt împătimiţi de citit. E evident că se traduce mult, cărţile arată bine, iar marfa se bucură de interes. Toate librăriile de pe corso sînt generoase în dimensiuni şi au aerul acela al spaţiilor vii, în care cartea se bucură de respect, de o veneraţie autentică şi sănătoasă. Calci prin locurile pe unde era centrul aşezării Singidunum, un spaţiu ocupat de celţi, apoi romanizat şi devenit inima a ceea ce avea să fie, mai tîrziu, Belgrad. Oraşul Alb. În vremea turcilor, pe aici erau stradele presărate cu grădini, fîntîni cu apă proaspătă şi moschei. Clădirile care se văd acum sînt ridicate după 1860. Oraşul ăsta a văzut nenumărate războaie şi distrugeri, dar s-a întors la viaţă de fiecare dată, şi e populat de o lume pestriţă, vocală, mereu gata de petrecere. E o adunare de femei frumoase, zvelte, de bărbaţi arătoşi, cu trăsături bine conturate, cu toţii arborînd – deloc demonstrativ – steagul unei imagini care se confirmă: „naţie de oameni hotărîţi“. Parcul şi Fortăreaţa Kalemegdan se întind la soare, în lumina asta de toamnă, iar de pe zidurile cetăţii vezi oraşul în toată splendoarea lui, ţinut în braţe de Sava şi de Dunăre, care-şi unesc apele sub ochii tăi, într-un spectacol cromatic greu de uitat. Pe strada pietonală e plin de turişti, terasele sînt ocupate complet, miroase a castane coapte, iar negustorii ambulanţi se întrec în a-şi arăta tarabele cu suveniruri. Nişte drojdieri bătrîni şi simpatici au găsit o soluţie onorabilă ca să strîngă mărunţiş pentru bere – au scos un acordeon, stau pe o bancă şi cîntă… de-ale lor, din vremea partizanilor şi a bravului tovarăş Tito. La doi paşi de ei, pe o rotondă de afişaj, scrie clar, mare, negru pe alb: „Peter Gabriel. So. Back to Front.“

Concertul ar fi trebuit să fie la Zagreb. Nu le-a ieşit croaţilor să se bucure de cîntarea asta. Organizatorul evenimentului din ţara lor a intrat, peste noapte, în insolvenţă. Dezamăgire cruntă, tristeţe maximă. Cei care plătiseră locuri pînă la anunţarea insolvenţei au fost anunţaţi că biletele sînt valabile pentru un eventual concert organizat într-un loc aflat în apropiere de Zagreb, într-un spaţiu potrivit pentru toate condiţiile tehnice şi financiare ale unui asemenea eveniment. S-a găsit Kombank Arena, de la Belgrad. Croaţilor li s-a făcut o mare „bucurie“. Biletele lor erau valabile în Serbia, ţara vecină şi „prietenă“. Cine se prezenta la cîntare primea şi un cadouaş, pentru dregerea gustului amar lăsat de anularea concertului de la Zagreb. Cine n-a avut chef să meargă la Belgrad urmează să primească o înregistrare video a concertului. Altminteri, arena sîrbilor e o frumuseţe, cu o capacitate maximă de vreo 20-25.000 de locuri. Te uiţi cu jind la treaba asta şi ai rupe o filă din paşaportul tău de mîndru cetăţean european, ca să-ţi ştergi o lacrimă de tristeţe că n-o să vezi prea curînd pe la noi aşa ceva.

Back to front e un soi de răspuns ironic al lui Peter Gabriel la cleveteala unor jurnalişti sofisticaţi. Nişte domni şi doamne care comentau că turneele de concerte din ultimii ani sînt mai mult show decît muzică, mai multă mişcare fizică, scenografie haioasă şi tehnică înaltă, decît cîntare. Poate că unii ar spune că e şi-un pic de dreptate în treaba asta. Oricum, Peter Gabriel zice că ar fi dispus să-şi asume critica, cu condiţia ca măcar Solsbury Hill să fie scris corect în articolele cu pricina. În sfîrşit, ce contează e că omul a pornit-o din nou la drum, să aniverseze minunatul So, împreună cu camarazii de acum 25 de ani, Tony Levin, David Rhodes, Manu Katché, David Sancious. E o întoarcere la cîntatul live, fără păcăleală – nu că am vorbi despre un artist obişnuit să facă aşa ceva – la emoţia uluitoare care vine din muzica făcută atunci, pe loc, nu cu o mare lucrare făcută acasă, peste care se cîntă ceva live în timpul concertului. Ca de obicei, omul s-a ocupat ca scenografia şi desenul luminilor să fie ceva memorabil. Din mai nimic care să rupă gura de la început, din cîteva soluţii extrem de ingenioase revelate pe parcursul cîntării, spectacolul vizual e uluitor. E foarte contemporan şi foarte ţinut în braţele unei viziuni estetice mai de nişă. E ceva dedicat celor care apreciază detaliile şi jocul lor subtil, nu e ceva făcut pentru căutătorii de show mare, care te face praf cu proiecţiile şi cu pirotehnia.

Dar lumea secretă a lui Peter Gabriel nu vine nici măcar din felul în care a reuşit să fie un artist colosal, cu o amprentă atît de personală, recognoscibilă, plină de conţinut. Pentru cine s-a nimerit la unul dintre puţinele concerte ale acestui turneu, senzaţia de „greu de povestit“ e foarte prezentă. De la un moment dat, în sala de la Belgrad aproape că nu se mai aplauda. Ceva inexplicabil părea că apasă într-un punct al emoţiei care te anesteziază, te narcotizează cumva, te mută într-o zonă a contemplării pe unde nu prea ai mai fost. Fără să ştie, mulţi dintre cei prezenţi acolo reacţionau emoţional la ceva care apare foarte rar. O muzică atît de… live, încît organele simţurilor obişnuite cu mărfurile prefabricate sînt tentate să dea eroare. Starea de uluire în faţa adevărului emoţionant e foarte complicată. Ţi se pare neverosimil ceea ce se întîmplă. E prea mult, prea de necrezut, pentru a fi adevărat. Parcă te pierzi cu firea şi nu mai ştii ce e cu tine. E muzică vie. 

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Avioane F-35 FOTO f35.com
Cum ar arăta un atac convenţional al NATO asupra Rusiei: scenariu The Infographics Show
The Infographics Show, un canal educaţional de pe YouTube, prezintă un scenariu de pedepsire a Rusiei și eliberare a Ucrainei de către NATO, în maxim 50 de zile, relatează Mediafax.
Soldati ucraineni Ucraina FOTO Ministerul ucrainean al Apărării Twitter jpg
LIVE TEXT | Război în Ucraina. Ucrainenii continuă să recupereze teritorii, iar Rusia trimite forțe la granița regiunii Harkov
Surse ruse raportează că focul de artilerie ucrainean interzice cu succes ultima rută logistică a forțelor ruse către Lyman, care trece prin Svatove-Makiivka-Terny, la nord de așezare.
militari din Armata Naţională a Republicii Moldova
Sandu crede că securitatea Moldovei va fi asigurată de o armată puternică, nu de neutralitate
Președintele Republicii a reamintit că statutul de neutralitate nu permite Moldovei să se alăture unui bloc militar.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.