Pacheţele de primăvară

Publicat în Dilema Veche nr. 506 din 24-30 octombrie 2013
Mîrlanii cu palat jpeg

Nea Sandu e drăguţ. A nimerit, pe la vreo 60 de ani sau cît o avea, într-un restaurant chinezesc, dar nu şi-a pierdut zenul de ospătar de modă veche. Nu e deloc genul celor nemaipomenit de onctuoşi, dar e clar făcut la şcoala ciorbiţelor, a mititeilor sau a unei păstrămioare usturoiate. Cu părul alb, cu nişte ochelari de citit pe vîrful nasului, arată ca orice tataie cumsecade. Şi e cumsecade. Lucrează acum, ziceam, într-un restaurant devenit chinezesc, undeva în centrul Bucureştiului.

Nu l-ai vedea deloc învîrtindu-se domestic într-un meniu nefamiliar, cu tot felul de „carcalaci“, cum le zice el acasă, dar face faţă cum ştie el mai bine. Nu mai recomandă el oamenilor nişte momiţe pe care le descrie mut, pupîndu-şi degetele făcute mănunchi. Nu mai face şmecher cu ochiul cînd pomeneşte o ciorbă ţeapănă de burtă, gata să scoale morţii din morminte, şi nici nu se mai mîndreşte cu cea mai bună tocătură de mititei din univers. Lucrurile s-au schimbat, iar el pluteşte cum poate, printr-un meniu pe care se străduieşte tare să-l deprindă.  

Nea Sandu explică acum unor oameni cum e treaba cu pacheţelele de primăvară şi, în loc de mititei, recomandă creveţei. Şi furnici în copac, Doamne iartă-mă. O face într-atît de drăguţ că n-ai cum să nu-l placi. Dintr-o atmosferă tipică de cîrciumă cu specific românesc, cum i se zice, a ajuns într-un melanj şi mai mare. Locul pieilor de oaie de pe pereţi e luat de nişte farfurii imense pe care sînt desenate ceva ideograme. În loc de şiruri de ceapă şi ardei iuţi uscaţi, atîrnaţi de tavan, cîteva lampioane roşietice aruncă o lumină dubioasă, de dormitor. În locul puzderiei de ulcele şi farfurii ţărăneşti de pe policioarele casei vechi unde s-a redeschis restaurantul, stau cîteva perechi de Buddha aurii. Pe jos – un covor cu model, în difuzoare – muzică italienească de amor. 

A văzut multe nea Sandu. A pus pe mese mii de farfurii de ciorbă şi tone de fripturi. A oblojit lume mahmură, cu butoaie de murături în saramură. A servit oceane şi fluvii de peşti dulci. A fost părintele bun al hoardelor de înfometaţi şi însetaţi. Dar într-un restaurant chinezesc nu cred să mai fi servit vreodată.

Nea Sandu e drăguţ. Moaie un deget în gură şi dă foile afurisitului de meniu, ca să arate cuiva unde sînt dim sum-urile. Cu creveţi – cere cineva, şi nea Sandu notează conştiincios în carneţel, dînd din cap. „Aveţi grijă“, zice părinteşte, „astea cu creveţi sînt cu carne de porc.“ La întrebarea mută din ochii omului-client, nea Sandu oftează: „Adică au şi carne de porc, eu vă zic, că am avut înainte nişte probleme la comanda asta.“ „Păi, să vie din alea cu creveţi de porc“, se amuză omul care comandă. Se amuză şi nea Sandu, care întreabă apoi ce servesc domnii de băut. „E şi bere chinezească“, zice mîndru.

În spate chicotesc nişte fete la o masă. Au ieşit în oraş, e ziua uneia dintre ele şi aventura chinezească le-a surescitat. Nea Sandu e părintele lor. „Vreţi să luaţi cutare şi cutare...“, îl auzi spunînd. „Vedeţi că e foarte iute.“ Alea îl ascultă şi merg pe mîna lui. Hai că nu e atît de rău. În fond, ce mare diferenţă? Oameni şi chinejii ăştia, tot la tocăniţe mănîncă, chit că astea mai au un oareşce gust de susan. 

Omul nostru e la fel de improbabil în mediul ăsta ca o ceafă de porc într-un restaurant pakistanez. E ca mătuşi-mea pe Facebook. Chelnerii ăştia tineri sînt mai impersonali. Se potrivesc oriunde. Dar nea Sandu vălureşte după el atmosfera cîrciumilor clasice, cu bucătărese care se numesc Maria, şi nu Li. Lumea pe care o cunoştea atît de bine s-a zgîlţîit un pic, dar nu-l întoarce din drum. A văzut atît de multe, încît n-o să-l dea acum deoparte nici măcar un picior de cîrcîiac, fie el cît de exotic.  

E greu să nu-l iubeşti pe nea Sandu. Serveşte stoic şi bun, pui în cinci culori şi nuştiuce cu ghimbir. Crede în vorba aia – „clientul nostru, stăpînul nostru“ –, dar n-ar da pe nimic în lume ciorba de acasă şi paharul cu vin făcut din bolta de pe casă. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Profesoara tipa la elev FOTO Shutterstock
Învățătoare din București, înregistrată țipând la elevi: „Analfabetă! Ești varză! Școală îți trebuie, nu înot!”
Mama unui copil de la Școala nr. 79 din București o acuză pe învățătoare că își umilește și jignește constant elevii. Aceasta a adunat și înregistrări audio în care dascălul ridică tonul la copii și îi face „analfabeți” sau „mincinoși”.
Nord Stream FOTO EPA EFE jpg
Scurgerile de gaze din Marea Baltică: Rusia acuză SUA și cere o reuniune a Consiliului de Securitate al ONU
Rusia va cere o reuniune a Consiliului de Securitate al ONU pe tema scurgerilor de gaze detectate din gazoductele Nord Stream 1 şi 2, după ce i-a cerut preşedintelui american Joe Biden să spună dacă Statele Unite sunt la originea acestui „sabotaj”.
Referendum in zonele ocupate de rusi in Ucraina FOTO Profimedia (4) jpg
Rusia a organizat referendumuri ilegale în Ucraina. Ce urmează?
Autoritățile proruse din autoproclamatele republici populare Donețk și Lugansk și cele de ocupație din regiunile Herson și Zaporojie au organizat, timp de cinci zile, așa-zise referendumuri de alipire la Rusia respinse atât de Ucraina, cât și de comunitatea internațională.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.