Orori cu cîini şi victime

Publicat în Dilema Veche nr. 504 din 10-16 octombrie 2013
Orori cu cîini şi victime jpeg

Pozele cu orori au început să circule şi pe Facebook-ul românesc. Sînt, mai ales, două: imaginea copilului omorît de cîini şi cea a unui cîine mutilat. Prima e pusă, repusă şi răspusă în circulaţie de cei care cred că maidanezii trebuie eutanasiaţi; a doua – de cei care cred că nu trebuie să te atingi de ei. Războaiele se poartă azi cu imagini, şi nu între ţări, ci între triburi virtuale.

Din fericire, sîntem în Dilema veche şi nu am de gînd să vi le arăt, ajunge că vă povestesc despre ele. Ce vor de la noi cei care bombardează cu aceste imagini? Evident, să ne convingă de cruzimea taberei adverse. Ce obţin? La fel de evident, un dezgust care se transformă, în cele din urmă, în indiferenţă. Oricine s-a ocupat la modul cît de cît profesionist de o campanie caritabilă ştie un lucru simplu legat de comunicare: astfel de imagini nu funcţionează în sensul dorit. Ororile expuse manifest provoacă un fel de blocaj mental. Există studii care au arătat că etichetele înspăimîntătoare de pe pachetele de ţigări au o eficienţă apropiată de zero în materie de renunţat la fumat, putem specula cel mult că se înfig în subconştient şi provoacă anxietăţi mai generale. La fel, în media există legi scrise şi nescrise care spun că nu ai voie să dai imagini cu cadavre, iar cînd astfel de imagini apar, asta se întîmplă de regulă în tabloide şi televiziunile de joasă speţă.

Dar, atunci, de ce apar şi mai ales reapar cîinele mutilat şi copilul mort, pe jovialul, pudicul, popularul, mediocrul Facebook? Despre copil circulă informaţii că ar fi o campanie premeditată; aici nu ne interesează asta, ci faptul că s-a propagat. Cei care colportează ambele imagini dau în primul rînd dovadă de naivitate, nu ştiu regula de mai sus, cu „e prea mult“. În plus, viralitatea online e ca memetica unei conversaţii de zi cu zi. Dacă ţi s-a întîmplat ceva scîrbos sau auzi despre o boală incurabilă, te eliberezi dînd mai departe. Dar, în fine, ca să ajung la ceea ce mă preocupă în întreaga poveste: oamenii care le răspîndesc au convingeri puternice şi militează pentru ele. Probabil, nu sînt îngrijoraţi de reacţia negativă a adversarilor sau a indiferenţilor, fie şi numai pentru că acest gen de reacţie nu prea apare pe radarul lor. Fiecare iteraţie a fiecărei poze are sub ea un cor de comentarii dezolate din partea tovarăşilor de convingeri, în care opozanţii nu prea îndrăznesc să fluiere, deoarece corul se transformă imediat în bandă pusă pe cafteală. În lipsă de altceva mai bun, poza cu cîinele solidarizează şi catalizează susţinătorii aceluiaşi crez, care, probabil, vor împărtăşi (aşa ar trebui să se traducă „share“?) şi ei, mai departe, într-un gest de comuniune virtuală. La fel şi cu cea cu cîinele, dar pentru crezul celălalt.

Sună cunoscut? Sigur, e ca bătălia dintre Antena 3 şi B1, dintre Badea şi Banciu, tonomate şi deontologi, postacii PSD şi postacii PDL. Sînt polemici care nu sînt polemici, ci discursuri paralele, în care adepţii necondiţionaţi se tăvălesc ca într-o mocirlă călduţă, regeneratoare, spre folosul propriu şi al emulilor. Spre deosebire de colportorii de poze de pe Facebook, unii din actorii noştri publici fac asta la modul interesat, fie pe bani, fie fiindcă li se comandă s-o facă. Dar curentele de opinie (mai precis ar fi să le spunem ape mîloase, stătute) în care se bălăcesc conţin şi molecule la fel de inocente ca militanţii din reţea.

În acest punct, persoanele de faţă – autorul şi dumneavoastră, cititorii lui – încep să se simtă excluse din balamuc şi, deci, confortabil. E însă cazul să ne aducem aminte: militanţii sînt prietenii noştri. Şi nu în sensul lax pe care îl dă Facebook cuvîntului. Am prieteni fizici, apropiaţi, care sînt convinşi fie că trebuie să scăpăm de toţi cîinii vagabonzi din Bucureşti, fie că trebuie să-i salvăm in corpore. Ce ne desparte pe noi de prietenii noştri cu convingeri? Sîntem mai raţionali? Poate că da. Dar mai corect ar fi să spunem că nu avem trăiri afective la fel de puternice despre cîini. În ultimul timp, nu am fost nici muşcaţi de ei şi nici nu i-am avut în grijă, ca să ne ataşăm de ei ca de nişte supraminioameni.

Violenţa vizuală la care a ajuns polemica referitoare la maidanezi are, poate, şi un motiv extern: dezbaterea e sub radar, din cauza protestelor mai vizibile referitoare la exploatarea de la Roşia Montană. Proteste care au un halo pacifist, ceea ce duce cu gîndul la ideea că un anumit gen de agresivitate trebuia să se disipe într-o altă temă. Dar, mai ales, aceeaşi violenţă simbolică e un exemplu foarte bun despre felul cum se pot acutiza lucrurile cînd preopinenţii sînt oameni cumsecade, în fond, dar prea emoţionali sau prea convinşi pe o anumită temă.

Ne-am putea consola cu faptul că, în ziua de azi, avem reţele sociale, imagini şi bucăţi de cod de calculator cu care să ne agresăm reciproc. Bîtele preistorice sînt mai contondente, e drept. Dar, în absenţa lor, impactul emoţional pe care îl au surogatele virtuale rămîne încă să fie studiat.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Soldati ucraineni se adapostesc in timpul unui bombardament in Lyman- razboi Ucraina FOTO Profimedia
Aliații lui Putin au criticat retragerea rușilor din Lîman: Sunt niște gunoaie
Susținători ai lui Vladimir Putin au criticat sâmbătă retragerea armatei dintr-un oraș din Ucraina, la o zi după ce președintele a afirmat că a anexat regiunea.
laura jijie foto cosmin zamfirache (1) jpg
Depresia la copii, o tulburare-fantomă cu multiple provocări. La ce ar trebuie să fie atenți părinții
Depresiile în rândul copiilor și al adolescenților sunt tot mai numeroase. Printre cauze sunt sărăcia, plecarea părinților la muncă în străinătate și mediul familial precar marcat de vicii și de abuzuri.
Convoi de civili atacat in regiunea Harkov FOTO SBU jpg
Un nou atac asupra unui convoi de civili ucraineni: Cel puțin 24 de morți la Harkov
Cel puțin 24 de civili aflați într-un convoi au fost uciși în urma unui atac comis de ruși în regiunea Harkov, a anunțat guvernatorul acestei regiuni din estul Ucrainei, Oleh Sinehubov.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.