Cerul lui Viorel - din filmul lui Cobileanski

Publicat în Dilema Veche nr. 504 din 10-16 octombrie 2013
La drum – propriul road movie jpeg

De Igor Cobileanski ştiam de mulţi ani. Filmele lui, în special Cînd se stinge lumina (2006) şi Saşa, Grişa & Ion circulau, erau vizionate şi apreciate în diverse grupuri de prieteni. Se rîdea şi se plîngea la ele aproximativ în acelaşi timp…

Într-un fel, eram bucuroşi, ca şi atunci cînd ascultam, cu aceeaşi savoare, Planeta Moldova: la ei era (cel puţin aparent) şi mai rău decît la noi; se putea şi mai rău, şi mai absurd, şi mai grotesc. De fapt, în timp, am realizat că nu se pune deloc problema lui „şi mai“. Nu sînt neapărat grade de rău, ci versiuni ale lui: cele moldoveneşti au curajul de a fi mai apăsate, mai îngroşate.

În lungmetrajul lui Igor Cobileanski La limita de jos a cerului, care a avut premiera de curînd, lucrurile nu mai sînt atît de îngroşate: eroul filmului, Viorel (Igor Babiac), e ceea ce am putea numi, la prima vedere, un „băiat bun“. Care aparent nu face rău nimănui, e liniştit, încearcă să-i împace pe toţi. Igor Babiac redă mănuşă starea de vegetare a personajului, de confuzie existenţială. Viorel pare a se lăsa dus oriîncotro de cei din jurul său, pare a nu fi capabil de a stăpîni o direcţie proprie. Jocul plat – aproape fără schimbări de stare – al lui Babiac reflectă toate aceste lucruri.  

Prietenul lui, Gîscă (Sergiu Voloc), e dealer, aşa că şi Viorel împarte droguri: e drept că indirect, sub protecţia anonimatului – le pune în cutiile de scrisori. Acelaşi prieten se ambiţionează să construiască, din resturi, un soi de aeroplan care chiar să zboare, e în postură de Icar: Viorel îl urmează. Mama (Angela Ciobanu) îl vrea pe Viorel „om“, în accepţia ei: adică să aibă o slujbă cinstită, să fie angajat undeva permanent – iar acesta, pînă la urmă, se execută...  

Ce schimbă starea iniţială a lucrurilor şi ce îl face pe Viorel să nu mai fie amorf e, evident, dragostea: se amorezează de Maria, iubita coafeză a adevăratului traficant de droguri, Motanul, actualmente în puşcărie.

Maria (Ela Ionescu) nu e deloc obişnuită: are ceva… dincolo de sărăcia, derizoriul şi evidenta lipsă de speranţă a locului: o seninătate, un calm, un soi de adecvare peste medie. Şi peste statutul ei. Nu e vulgară, e bătător la ochi de îngrijită şi… maternă. E, cu siguranţă, mai bună decît lumea în care trăieşte. Cumva asemănătoare personajului Manuelei (Monica Bîrlădeanu) din Despre oameni şi melci (Tudor Giurgiu, 2012). Însă dacă Manuela îşi dorea să scape din mediul respectiv, Maria e mulţumită să rămînă acolo unde e, împreună cu Motanul, iubitul ei, pe care se străduieşte să-l scoată din închisoare, chiar făcînd compromisuri.  

Locul în care se află e sufocant prin insignifianţa lui, prin încremenirea resemnată în lipsa de perspectivă. Nu pare, cel puţin la început, să împărtăşească şi din tragismul celui din După dealuri (Cristian Mungiu, 2012), ci rămîne mai curînd, pur şi simplu, trist şi stătut. Un loc în care personaje precum mama lui Viorel ori dl Vivi (Igor Caras-Romanov) – poliţistul la care aceasta îl trimite pe Viorel să-şi găsească o slujbă – sînt mulţumite să trăiască.  

Incertul Viorel pare să-i asculte şi să vrea să-i mulţumească pe toţi. Deşi îl însoţeşte pe Gîscă în periplurile sale şi îşi ia o slujbă, aşa cum îl sfătuieşte mama lui, de fapt, firul care-i călăuzeşte acţiunile e unul propriu, la început necunoscut, apoi din ce în ce mai la iveală: el este cel care-l bate pe dl Vivi pînă-l bagă în spital; el îl toarnă pe prietenul lui Gîscă, provocîndu-i, pînă la urmă, moartea.

Din „băiatul bun“ şi confuz ajunge, pînă la sfîrşitul filmului, criminal. E adevărat că toate astea le face din dragoste pentru Maria, dar le face pe şest, într-un mod laş, rămînînd acelaşi tip insignifiant. Limita pînă la care are acces e mai mult decît clară: e cea de jos a cerului. Dovadă zborurile (dar şi numele…) lui Gîscă, cel care nu reuşeşte decît să se prăbuşescă după ce s-a înălţat prea puţin cu aparatele lui improvizate.

Ca şi în După dealuri, dar, desigur, altfel, locul în care vieţuieşte îl împiedică pe Viorel să facă bine, îl imobilizează. Morala nu pare să fie posibilă sau tangibilă, într-o asemenea lume.   

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

fata violata pixabay
Caz șocant la o școală gimnazială din Teleorman. O fetiță de nouă ani ar fi fost violată în toaletă
Caz șocant la școala din localitatea teleormăneană Mârzănești, unde o fetiță în vârstă de nouă ani ar fi fost violată în toaletă. În timp ce reprezentanții unității de învățământ neagă incidentul, Poliția a deschis o anchetă.
 Khaby Lame Captură video
De la muncitor sărac la cel mai urmărit influencer TikTok: povestea de succes a lui Khaby Lame
Khaby Lame, un tânăr de 22 de ani, a ajuns să fie cel mai urmărit influencer de pe TikTok.
Iohannis Summit NATO FOTO Presidency
Țările NATO din Europa Centrală și de Est susțin aderarea Ucrainei, cerând statelor membre să crească ajutorul militar
Statele NATO din Europa Centrală și de Est au transmis că susțin aderarea Ucrainei și Georgiei la alianță și că nu recunosc referendumurile prin care Rusia a anexat teritoriile Ucrainei.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.