Beatificarea primarilor

Publicat în Dilema Veche nr. 506 din 24-30 octombrie 2013
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg

Deunăzi, un prieten se plîngea că felul în care se fac ştirile de la noi a ajuns pe o treaptă dedesubtul căreia nu se mai găseşte nimic. Mai jos de atît nu se poate coborî. Omul spunea că nu vezi pe aici decît ştiri macabre şi tîmpenii, că ştirile despre educaţie, ecologie, ştiinţă şi tehnică sau cele externe lipsesc cu desăvîrşire. L-am contrazis vehement. Faptul că Fuego concertează la Bălţi, în Republica Moldova, e o ştire externă. Diversificarea şi sporirea continuă a producţiei de peşte „pescuit“ cu curent electric e o ştire din ştiinţă şi tehnică. Veştile minunate despre furtul de lemn şi despre transformarea sutelor de hectare de pădure în deşert sînt ştiri despre ecologie. După cum şi vestea că la o şcoală din Dolj s-a construit, în sfîrşit, o toaletă, e o ştire din educaţie.

Dar povestea toaletei nu se opreşte aici. Adică, după nu ştiu cîtă vreme, s-ar fi construit şi… gata, bieţii elevi ar avea unde să fugă la un pipi şi ar trăi minunea de a se putea spăla pe mîini după treaba asta. Nu. Chestia e mult mai complicată şi mai spectaculoasă. Toaleta asta, dintr-o localitate a judeţului Dolj, e construită peste drum, la vreo 100 de metri de şcoală. Un drum foarte circulat. Elevii trebuie să traverseze drumul ăla ca să ajungă la veceu şi ca să se întoarcă la şcoală. Clădirea şcolii e ca vai de mama ei. Însă toaleta cu pricina e o ctitorie modernă, ridicată acum opt ani. A costat cam 40.000 de euro. Apariţia acestei construcţii a însemnat un mare pas, pe care comuna l-a făcut pe drumul civilizaţiei. „S-a meritat“ toată cheltuiala asta. Mai ales că toaleta n-are fosă septică. Nici chiuvete. Veceurile sînt nişte găuri date în pămînt. Iar dacă vreun neastîmpărat de elev vrea să se spele, o poate face la un furtun, lîngă moderna toaletă. Altminteri, clădirea e mare şi civilizată. Iar directorul şcolii şi primarul de la vremea aia sînt bine mersi.

Ştirile din educaţie pot continua mult şi bine, cu un domn primar care voia să construiască tot pentru şcoală, undeva, prin Botoşani, o toaletă cu etaj. Sigur că în afara şcolii. Noroc cu criza. Domn’ primar a zis că nu mai face veceul cu etaj, că e prea scump. De fapt, era vorba de două şcoli. Ctitoria trebuia să le deservească pe amîndouă. N-au mai fost bani pentru aşa ceva. Pînă la urmă, s-a ajuns la un compromis urît. Toaletele s-au făcut în interiorul şcolilor. N-au fost suficiente fonduri ca să poată răsări, între cele două şcoli, o mîndreţe de clădire care să amintească posterităţii de primarul renascentist. Chiar şi aşa, toaletele au costat mai mult de 80.000 de euro. E normal. Sîntem într-o localitate din Moldova. Un teritoriu încărcat de istorie. E mai scump ca la Tokio, la Paris sau la Londra. Dar nu mai scump ca în Ialomiţa, unde preţul de construcţie al veceului de şcoală ar bloca şi minţile scenariştilor de filme SF. Scenarişti care ar da în apoplexie dacă ar afla că, de pildă, în judeţul Galaţi, un metru pătrat de veceu turcesc, fără apă curentă şi fără încălzire, construit din materiale vechi, recuperate din alte clădiri, costă cam 1000 de euro. Şi toate astea ar putea provoca un rîs excentric, dacă n-ai da în plîns, cînd ai citi că, tot în România, prin Dîmboviţa, trei fetiţe au căzut în haznaua şcolii. Locul era construit extrem de prost. Două dintre fetiţele căzute acolo au fost scoase cu mare greutate. Cea de-a treia s-a prăpădit.  

Primarul românesc e o specie aparte. Aflată în vîrful piramidei trofice din localitatea ei, această vietate prezintă calităţi fenomenale de adaptare la un mediu prietenos. Cu alte cuvinte, dacă stai în casă şi-l înjuri că e ticălos, el va constata că e linişte în oraşul lui, va crede că e pe tarlaua lu’ tac’su şi va face cu ea cam ce crede el de cuviinţă. Va face cinematograf  3D şi complex spa, cînd jumătate din oraş n-are canalizare şi cînd drumurile arată ca vulcanii noroioşi. Va dărîma clădiri de patrimoniu şi va muta un peron al gării în Grădina Botanică sau în sala de lecturi a unei biblioteci. Sau, la categoria „Pe bune!“, va rade un parc superb, unic, pentru a face un deşert de piatră cubică, pe care să se ţină cîntări la Zilele oraşului, cînd cetăţenii dau buluc la distracţie moca. Sigur, această vietate feroce şi adaptabilă la orice poate fi şi complet surdă. Adică poţi tu să urli în piaţa publică pînă crapă bojocii în tine; că taie teii, că rade parcul, că dărîmă clădiri de patrimoniu şi că-l doare la başcheţi de faptul că tîmpeniile lui au efecte atîta amar de ani de aici încolo. Vietatea surdă merge mai departe şi-şi vede de planul ei. Ştie, că-n ecosistemul de aici, toate vietăţile au învăţat că cea mai importantă, pînă la urmă, e propria supravieţuire. 

Dar cea mai frumoasă şi mai spectaculoasă lovitură, palma suverană dată spaţiului public e, de departe, mulţimea de plăci, anunţuri, bannere în care sîntem anunţaţi că datorăm primarului Cutărescu faptul că, pe locul ăla, s-a făcut un sens giratoriu decorat cu iarbă şi panseluţe. Orice lucru din spaţiul public, orice tîrzie umplere de groapă în asfalt – băgată în seamă doar în anul electoral – se anunţă cu o placă pe care scrie mare, cît China, că lucrarea s-a făcut în timpul mandatului lu’ domn’ primar Cutare. De parcă nu asta e treaba lui. De parcă nu pentru asta a fost ales. Păi… nu. Îşi spune vietatea, în sine. Fiecare ctitorie din care se juleşte ban public trebuie să meargă pînă-n pînzele albe şi să fie aplaudată. Iar fraierii traşi în piept trebuie să mulţumească pentru asta şi să ştie că domn’ primar e stăpînul acelor locuri, nu alesul pus acolo să facă ceva în slujba prostimii. Aşa e normal. Altminteri, ne-nvăţăm cu nărav, ne tragem de bretele şi avem impresia că există demnitate şi că oamenii se nasc egali. Aşa se ajunge ca, mîine-poimîine, să ne luăm nasul la purtare şi să credem că trăim într-o ţară civilizată, într-o democraţie.

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Craniul ursului preistoric se poate observa vizitând Peștera Ialomiței, recent restaurată. FOTO CS
Peștera Ialomiței din Bucegi, primul caz atestat de conviețuire dintre un pustnic și un urs
Peștera Ialomiței sau Peștera Pustnicului este cel mai vizitat obiectiv turistic din Munții Bucegi și, cel mai probabil, la acest lucru au contribuit și legendele care s-au țesut în jurul acesteia.
exxon
Engie: Majoritatea gazelor cumpărate din Marea Neagră vor fi furnizate consumatorilor români
Cea mai mare parte din gazele cumpărate de Engie de la BSOG, care extrage gaze din Marea Neagră, vor fi furnizate consumatorilor casnici, a declarat Eric Stab, CEO al Engie România.
Economia României este din nou ameninţată de recesiune FOTO SHUTTERSTOCK
România nu poate evita o recesiune tehnică la iarnă. Care sunt perspectivele economice
România nu poate evita o recesiune tehnică la iarnă, spun specialiștii UniCredit Research estimând că PIB-ul se va contracta, iar inflația va afecta puterea de cumpărare a consumatorilor.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia