Bilete de papagal

Publicat în Dilema Veche nr. 507 din 31 octombrie - 6 noiembrie 2013
Duplicitate și nuanțe jpeg

Am ajuns tîrziu la Wroclaw, pe la zece seara, un scurt popas în drum spre Cracovia. Oraşul m-a surprins, a apărut în călătoria noastră pe neaşteptate, ca şi cum ar fi ieşit din pălăria unui iluzionist, prin vălătuci de ceaţă. Era decembrie, era frig, acel frig polonez pe care îl simţi în oase, străzile fantomatice şi pustii decorate de Crăciun păreau desprinse dintr-un basm gotic, piticii din bronz te pîndeau pe la colţuri şi-ţi puneau piedică (sînt peste 250 de pitici în diferite ipostaze, poţi să-ţi petreci timpul în Wroclaw căutîndu-i).

Am nimerit într-un pub din centrul vechi – „Bilete de papagal“, ne-a tradus ghidul nostru. Era un soi de cort de Oktoberfest subpămîntean. Un spaţiu imens, lumină, rîsete, viaţă, polonezi blonzi, blînzi şi masivi înghesuiţi pe la mese, bînd bere la halbă, combinînd cu vodcă şi, undeva printre ei, serafică, o dizeusă. Cînta timid sau cel puţin aşa mi s-a părut la început, iar vocea îi era acoperită aproape pe de-a-ntregul de glasurile din jur, de zgmotele halbelor de un litru izbite de mese, însă nu părea să-i pese, ţinea ochii pe jumătate închişi. Nu părea să aibă mai mult de 18 ani, însă la fel de bine putea să aibă şi 30, era îmbrăcată într-o rochiţă neagră, cînta sprijinită de pian. În pauze, îşi înmuia buzele într-un pahar şi şuşotea ceva cu pianistul, pregăteau probabil piesa următoare. Blues, accente de jazz, cover-uri, dream a little dream of me, chiar şi muzică uşoară poloneză, şlagăre pe care noi, cei din grupul de români, nu aveam de unde să le ştim. Eram deja fascinaţi de ea, de micile ei gesturi de fetiţă care voia să se dea femeie, divă, şi ne simţeam uşor stînjeniţi pentru faptul că ceilalţi, polonezi de-ai casei, nu păreau să aibă chef s-o asculte, erau prea absorbiţi de băuta lor de sîmbătă seară. Treptat, i-am descoperit şi vocea, decupîndu-o de pe fundalul cu zgomote de crîşmă. Nu, nu era deloc timidă, avea forţă, inflexiuni, sensibilitate. Fata avea talent. Şi dincolo de talent, avea atitudine, aşa că am sfîrşit făcînd abstracţie de tot ce era în jur şi ascultînd-o doar pe ea, trăind împreună cu ea aproape o oră de muzică adevărată. Cum o fi ajuns să cînte nebăgată în seamă de nimeni la „Bilete de papagal“? La un moment dat, într-o pauză, de la o masă a început să răsune, în polonă, „Mulţi ani trăiască!“ Erau colegii ei de trupă şi cîţiva prieteni care o sărbătoreau, împlinea o vîrstă, n-o să ştiu niciodată care, poate 18, poate 30. Asta a atras atenţia tuturor, băutorii de bere şi-au întors capetele, şi-au abandonat conversaţiile, au început şi ei să cînte „La mulţi ani!“ Era o urare colectivă, fata s-a emoţionat şi şi-a reluat locul de lîngă pian, ridicînd paharul cu o băutură incoloră în cinstea tuturor. Următorul ei cîntec a fost ascultat într-o tăcere absolută. Aşadar, trebuie să fie ziua ta, să împlineşti o vîrstă oarecare, 18 sau 30, ca să ai succes.

Peste doar cîteva zile, la Vraşovia, în oraşul vechi atît de bine reconstruit, încît seamăna cu o butaforie, am nimerit tot întîmplător, la o altă zi de naştere. Tot într-un pub, tot underground, de data asta într-un spaţiu nu cu mult mai mare decît un dressing dintr-o casă de americani. Aici, nu cînta nimeni. Ne-am aşezat pe nişte butoaie, căci nu mai erau locuri la mese, şi ne-am pomenit cu un rînd de bere în faţă. „E ziua mea!“, ne-a spus tînărul polonez în engleză. „Localul era închiriat, dar sigur că sînteţi bineveniţi!“ Şi din nou, cîntecul de „La mulţi ani!“ i-a unit pe toţi cei de acolo şi a răsunat atît de tare, de sincer şi de convingător de sub pămînt, încît bănuiesc că toţi locuitorii Varşoviei au tresărit în somn. Mi-am amintit de fata din Wroclaw şi i-am urat în gînd un destin mai bun decît cel de la „Bilete de papagal“.

Aşa sînt toate călătoriile, nu doar cele din Polonia, în decembrie, pe un frig de crapă pietrele. O loterie – nu ştii niciodată peste cine o să dai, unde o să nimereşti, cine o să cînte „La mulţi ani!“  

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

meteo  frig foto pixabay
Vremea se schimbă radical. Frig pătrunzător după temperaturile tropicale, unde se anunță lapoviță și ninsoare
După căldura tropicală, vremea se schimbă radical. Temperaturile încep să scadă, iar ploile se vor extinde în mare parte din ţară. La munte va fi foarte frig și vor cădea precipitații mixte.
Milorad Dodik afiș electoral alegeri Bosnia Herțegovina Foto EPA EFE jpg
Situație confuză după alegerile din Bosnia și Herțegovina. Doi lideri rivali au revendicat o victorie crucială
Confuzia domnea luni dimineaţa în Bosnia şi Herţegovina (BiH), unde doi lideri rivali sârbi au revendicat o victorie crucială într-un scrutin care riscă să agraveze situaţia politică fragilă, informează AFP.
Neagu
Trofeul Carpați ne dă aripi: Ce a câștigat România înaintea Europeanului de handbal feminin
Naționala a cucerit Trofeul Carpați cu două evoluții entuziasmante înaintea Europeanului găzduit de Slovenia, Macedonia de Nord și Muntenegru (4-20 noiembrie).

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.