Fotograful amator

Publicat în Dilema Veche nr. 506 din 24-30 octombrie 2013
Duplicitate și nuanțe jpeg

În casă mirosea a oameni bătrîni, însă nu orice fel de bătrîni – era acel spaţiu locuit de oameni care parcă au încremenit undeva într-o coadă a existenţei lor. Nici nu mor, nici nu trăiesc. Totul era tăcut şi înţesat de obiecte adunate într-o viaţă. Colecţia lui de discuri cu muzică simfonică. Un teanc de casete video, însă aparatul nu se vedea pe nicăieri. Cărţi. Autografele tuturor personalităţilor care au trecut prin orăşelul lui de provincie, cu 20.000 de locuitori. Pe o etajeră, un aparat Zenit pe care nu l-a mai folosit de cînd şi-a cumpărat unul digital. Cîteva role de film. Şi, desigur, fotografii, sute de albume pe care a insistat să ni le arate şi uite-aşa au trecut cîteva ore uitîndu-ne la peisaje, ansambluri folclorice, flori, zilele oraşului, politicieni locali la tribună. La final, ne arată o poză de care e mîndru – o uriaşă coadă la pîine, în anii ’80. E mica lui disidenţă. „Eu nu sînt profesionist“, se scuză el. „Sînt fotograf amator! Mai degrabă, iubitor de frumos...“ Are o expoziţie permanentă la Casa de Cultură. Să mergem s-o vedem. Vom merge, promitem noi.  

Nici nu mai ştiu cum de am ajuns la el. Ne documentam pentru un film, ni l-au recomandat alţii – „fotograful ştie multe“ – şi aşa ne-am trezit în camera aceea întunecoasă, unde nici nu aveam pe ce să ne aşezăm, încărcată de amintirile unui necunoscut. Am pătruns atît de brusc în intimitatea lui, încît simţeam o uşoară stînjeneală. Dincolo de ea, era timiditatea lui, pe care o compensa arătîndu-ne febril fotografiile, „expunîndu-se“ prin obiectele acelea care îi aparţineau, oferindu-ne frînturi de poveste. El ştie cum e cu filmul, a fost şi cineclubist. Da, chiar a existat un Cineclub în oraş, tot la Casa de Cultură. Făcea filme etnografice, cu obiceiurile şi tradiţiile din zonă. Participa la festivaluri de film sau cum s-or fi numit ele în urmă cu 30-40 de ani. Călătorea cu trenul şi uneori developa „filmul“ în ultima clipă, în toaleta vagonului, după ce acoperea geamul cu o pînză neagră. Odată, a luat chiar şi un premiu cu un film despre Muntele Găina. Însă de meserie era inginer şi ieşise la pensie de la unica fabrică a orăşelului anodin şi mort în care nimerisem întîmplător, în căutare de „subiecte“ tari. 

La un moment dat, a tăcut – nu ştia ce să ne mai arate, ce să ne mai spună. Eram străinii de la Bucureşti şi ar fi vrut să pară „interesant“, însă îşi dădea seama de puţinul pe care îl avea de oferit. Dacă o viaţă de om înseamnă puţin. Însă nu avusese nici pe departe un destin spectaculos, era conştient de asta şi de faptul că nu e „personaj“ de film. Şi pentru că ne pregăteam să plecăm, s-a grăbit să ne servească cu o vişinată făcută de el. A dispărut pentru un moment în cealaltă cameră a apartamentului, unde noi n-am avut acces. „Îmi pare rău că nu putem merge dincolo, însă soţia mea e foarte bolnavă. Şi oricum e mai bine aici, în biroul meu, unde am ce să vă arăt.“ Brusc, am înţeles ce era cu toată tristeţea lui, cu toată apăsarea care se simţea în casă, ca o atingere a morţii. O casă de oameni bătrîni – unul foarte bolnav, altul iubitor de frumos.  

Cînd, în sfîrşit, am plecat, ne-a condus pînă în faţa blocului. „Uite, vedeţi barul acela de peste drum? Acolo era magazinul de pîine, acolo am făcut poza...“ Cred că ieşise din casă doar ca să ne arate asta. Am promis că îl vom vizita cît de curînd, însă n-am mai făcut-o, nu aveam de ce.  

O vreme, am primit e-mail-uri de la el, căci făcusem schimb de adrese şi era fascinat de Internet – o poartă spre lumea largă. Erau acele powerpoint-uri cu frumuseţile naturii, locuri exotice, oraşe, gînduri pozitive. Niciodată nu-mi scria nimic în mail. Era doar o modalitate discretă de a-mi aminti de existenţa lui. Şi un mic reproş că, după vizita aceea de cîteva ore în care îi frunzărisem trecutul, privindu-i cele cîteva sute de fotografii, nu mai dădusem nici un semn de viaţă. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Distrusă de durere, mama copilului a plecat de acasă și s-a spânzurat în pădure. FOTO Facebook
Mesajul tulburător postat de mama copilului înecat în piscină: „Iubiți-i ca și când lumea se va sfârși”
O dublă tragedie a lovit orașul Găești. Un copil de patru ani a murit înecat în piscina din curtea casei, iar mama, distrusă de vestea aceasta, a fugit în pădure, unde s-a spânzurat.
politie austria viena foto shutterstock
Prostituată româncă ucisă de un client căruia nu i-a convenit prețul. Familia a recunoscut-o după tatuaje
O română de 23 de ani, care lucra ca escortă în Austria, a fost ucisă de un client nemulțumit de preț. Tânăra a fost bătută grav, astfel încât familia a recunoscut-o după tatuaje.
Scurgeri de gaz din conductele Nord Stream FOTO EPA-EFE
Nave rusești văzute în preajma scurgerilor din Nord Stream. Conductele ar fi fost atacate cu explozibili
Trei oficiali americani au declarat că SUA nu au încă o explicație amănunțită pentru ceea ce s-a întâmplat, la câteva zile după ce exploziile au părut să provoace trei scurgeri separate și simultane.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.