Furăciuni şi furtişaguri

Publicat în Dilema Veche nr. 505 din 17-23 octombrie 2013
Mîrlanii cu palat jpeg

Anul trecut am furat o bluză. Eram cu nişte amici într-un sat aproape de mare. În unicul magazin de acolo se vindeau de toate. De la cărnuri pentru grătare, conserve, chipsuri, legume, băuturi felurite, pînă la cuie, detergenţi, insecticide, chiloţi şi papuci. Şi bluze. Amica mea a ochit una dintre bluze, a întors-o, a studiat-o şi a ajuns la concluzia că-i place. „O iei?“, am întrebat-o. „Da“, zice. Am luat-o să mă uit la ea şi mi-am aruncat-o apoi nonşalant pe umăr, după care am tîrguit şi altele de care aveam nevoie. Ajunşi în locul în care stăteam, iau bluza de pe umăr şi i-o întind. „Ai plătit-o tu?“ mă întreabă fata. „Nu“, zic, şi fac ochii mari. „Băi, am furat-o!“ ţip eu şi începem să chicotim ca proastele. Mă simţeam un infractor periculos – Bonnie şi Clyde, Natural Born Killers, o elaţiune dubioasă îmi mărise pupilele şi bătăile inimii. A doua zi, am plătit-o. Vînzătorul n-a părut impresionat de poveste şi a luat plictisit banii.

M-am întrebat, apoi, dacă o fi făcut cineva vreun inventar al chestiilor care se fură prin România. Nu bani, portofele, genţi, televizoare din casă, macarale, şine de tren, maşini, doctorate sau alte chestii din astea. Ci un inventar al furturilor mici, al obiectelor. N-am găsit aşa ceva. Şi atunci, mi-am zis să împărtăşesc cu dumneavoastră din experienţa personală şi din poveştile auzite. Am asistat la o scenă care m-a lăsat contrariată, într-un supermarket din centru. Un sărman băgase în sîn o cutie de brînză topită. Comoţiunea a fost totală. Cu vînzătoare urlînde şi bodyguarzi care l-au îmbrîncit în genunchi afară pe amărîtul ăla. Sigur, a fura e reprobabil, dar reacţia mi s-a părut disproporţionată.

Am asistat acolo mută, învîrtind în cap ideea să-i plătesc eu omului brînza aia nenorocită, dar pînă să-mi iau inima în dinţi să intru în haosul de urlete, omul fusese deja scos afară, pe trotuar. Laşitatea mea m-a bîntuit preţ de cîteva zile. Dar din magazine nu se fură doar de nevoie. Se fură din curiozitate, din nevoia de adrenalină, din ticăloşie, din distracţie. Lume care are un coş plin cu mîncare de milioane de lei fură de la casă o gumă de mestecat. Se fură aparate din acelea electrice împotriva ţînţarilor, din cutiile lor, şi se lasă cutiile goale în raft. Am găsit o astfel de cutie. Se ciuguleşte din mîncare şi se bea din sucuri. În unele locuri, băuturile mai scumpe au aplicat un dispozitiv electronic care ţiuie dacă ieşi cu el pe uşă. De-aia se întîmplă, cînd cineva vrea să cumpere ceva mai acătării, ca o voce groasă să urle prin magazin: „Casaaaaa!“  

Se fură din cîrciumi scrumiere, pahare şi suporturi de pahare cu logo-ul diverşilor producători de bere. Pleacă lumea din hoteluri cu geluri de duş mititele, cu papuci de unică folosinţă sau cu căştile alea caraghioase de baie. Cu halate. Ba am citit că unii ar fi plecat cu faianţa din baie, dar nu bag mîna în foc, o fi vreo legendă urbană.

Se fură ghivece cu muşcate de pe pervazurile oamenilor. Se fură preşurile din faţa uşii de la intrare. Tomberoane de gunoi. De-aia o să vedeţi prin curţi tomberoane pe care scrie adresa proprietarului, în vopsea albă, veşnică. Acum mai mulţi ani, cînd apăruseră tomberoanele de plastic, cu capac, auzeam că se fură ca să pună lumea murături în ele. Varză murată la tomberon de plastic. O fi şi asta o legendă.  

Se fură pixuri, coli A4, benzi adezive şi post-it-uri. În avion se pun în poşetă plicurile cu sare şi piper şi căştile galbene, de unică folosinţă, bune de nimic. Catalogul cu produsele de vînzare în aer. Am văzut un panou al ruşinii, într-o librărie, cu oameni care furaseră cărţi.

Deunăzi, în curte, era gata să mă pierd în hăul gurii de canal. Furaseră capacul ăla greu, de fontă. Înţeleg că există o piaţă foarte bună pentru chestiile astea, deşi iniţial mă gîndisem că l-au furat pentru că pe el scria „Bucuresci“. O antichitate, adicătelea. În copilărie am furat cireşe şi un măr din piaţă, împreună cu alţi copii. Adrenalina care ne-a inundat, alergaţi de vînzătoarea furioasă, e de nedescris. Să nu faceţi ca mine.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Arme nucleare Rusia FOTO Shutterstock
Armele nucleare, între amenințare și propagandă: cât de vechi sunt focoasele rușilor
Oleksandr Kovalenko, membru al grupului analitic „Rezistența informațională”, a afirmat că șantajul nuclear al Moscovei nu are la bază o posibilitate reală de a utiliza focoasele nucleare.
Ebrahim Raisi FOTO EPA EFE jpg
Președintele iranian își exprimă condoleanțe pentru moartea lui Mahsa Amini
Ebrahim Raisi a menționat că problema morții fetei este luată în considerare în diferite departamente ale guvernului.
lansator rachete nucleare rusia foto ap
Politico: Occidentul intensifică monitorizarea arsenalului nuclear al Rusiei
Statele Unite și aliații săi intensifică supravegherea armelor nucleare ale Rusiei, în primul rând prin serviciile lor de informații, se arată într-un articol publicatt marți de ziarul Politico, care citează cinci oficiali americani actuali și pensionari.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.