Teatru de voie

Publicat în Dilema Veche nr. 505 din 17-23 octombrie 2013
La drum – propriul road movie jpeg

Cam pe la debutul fiecărei stagiuni teatrale, îmi place să încep cu cel puţin două-trei piese... de voie. Dintre cele de entertainment, care desigur că te pun şi pe gînduri, într-o oarecare măsură, dar, în primul rînd, te fac să rîzi.

Nu e acelaşi tip de entertainment ca cel pe care îl cauţi în întunericul sălii de cinema, cu o pungă de floricele în faţă. E unul mai la lumină, în care te îmbraci frumos şi te expui, iar la sfîrşitul operei pe care o savurezi, ovaţionezi deschis şi zgomotos, alături de restul spectatorilor.

Am văzut, de curînd, două premiere, evident diferite: Micul Infern de Mircea Ştefănescu, în regia lui Mircea Cornişteanu, la Teatrul Naţional Bucureşti; şi Flecărelile femeilor, după Carlo Goldoni, scenariul şi regia – Mihai Mălaimare. Care pot avea în comun genul de entertainment la scenă deschisă, de care vorbeam înainte – un soi de viziune asupra lumii pe care numai un anumit tip de comedii ţi-o pot da, şi anume: nimic nu e foarte grav, tot ce-i trist are limite şi se rezolvă; oamenii se înfruntă, se supără unii pe alţii, dar se şi împacă; lumea – chiar dacă, uneori, apare ca un acvariu sau un clopot de sticlă – e frumoasă şi totul se termină cu bine.

Altfel, cele două piese nu sînt asemănătoare: Micul Infern este o comedie bulevardieră, „amabilă şi dulce, cum se scriau pe vremea aceea (n.r. – în 1948), (...) fără a cădea niciodată în amabilitate insuportabilă“ (Radu Popescu, România liberă, 1971, în caietul-program al spectacolului), avînd drept temă cuplul conjugal. Flecărelile femeilor este o commedia dell’arte tipică, avînd drept principală temă... bîrfa şi efectele ei asupra iubirii şi constituirii cuplului.

Micul Infern e o piesă despre căsătorie. În ciuda titlului, e pro-căsătorie, ale cărei dificultăţi nu sînt ignorate, dar despre care autorul crede că pot fi depăşite, cu tact şi umor. Scenele în care fiecare dintre soţi (Ilinca Goia şi Liviu Lucaci) îi îndepărtează, păcălindu-i, pe amorezii partenerului, sînt antologice: alerte şi lejere, îţi induc un optimism greu de trăit, altfel, în epoca actuală: totul se poate, dacă oamenii se iubesc... Căsnicia e doar un mic Infern (pînă la urmă, termen de alint...) şi poate dura o viaţă, e unul din lucrurile valoroase şi de durată.

În rolul soacrei, Ileana Stana Ionescu – cea care, în urmă cu 40 de ani, în montarea lui Sică Alexandrescu, a jucat rolul soţiei – e savuroasă. Ea umanizează şi „instituţia“ soacrei, cea consacrată de nenumăratele bancuri în acest sens, tot printr-un soi de minimalizare: trăsăturile soacrei generice, amestecul în toate şi pisălogeala, dacă nu sînt luate în serios, pot fi neutralizate şi pot deveni inofensive.

Flecărelile femeilor e o piesă despre formarea unui cuplu şi diversele piedici în calea respectivei uniuni: piedici create de bîrfele răspîndite de femeile din cetatea Veneţiei, unde se petrece acţiunea. Bîrfa, zvonurile purtate din gură-n gură despre viitoarea mireasă sînt, în general, ţipate – lumea bîrfei e una isterică, în stil meridional sau balcanic... Personajele îşi strigă ofurile, modul lor de a se adresa unul altuia amintindu-ne de filmele româneşti de altădată.

Limbajul trupurilor eroilor şi eroinelor este chiar mai interesant decît replicile; la fel, costumele Sandei Mitache şi comentariile muzicale care marchează aproape fiecare moment. Sunetul ca de gaiţă (l-am identificat mai tîrziu) care însoţeşte fiecare nouă bîrfă împărtăşită pe scenă era binevenit. Mai ales că, în finalul piesei, gaiţele care produc sunetele apar în... carne şi oase. Negre, înalte, aducînd uşor cu caprele de sărbători, dar mai rafinate (actorii apar pe scenă îmbrăcaţi aşa).

Rîsul e scopul, probabil, principal al ambelor spectacole. Atît la Micul Infern, cît şi la Flecărelile femeilor, nu e un rîs în hohote, fără margini: în primul caz – unul uşor duios, mai curînd zîmbet cald; în cel de-al doilea – unul critic, satiric, mai curînd rînjet. Cert e că ambele piese reuşesc să-l provoace şi să transpună spectatorul într-o stare de bună dispoziţie protejată, ireală, dar cu atît mai confortabilă. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.
Zizi și neantul jpeg
Spre prima zi de școală
În prima zi de școală, cîndva prin anii ’70, aveam părul foarte scurt. Arătam ca un băiețel trist. Nu numai că eram tunsă băiețește, ci și părul meu, pînă atunci plin de bucle, stătea turtit și parcă apăsat de o uriașă rocă.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Armînlu nu cheari! – despre călătoria mea în Albania (4) –
Doi oameni drăguți, deschiși, prietenoși, ca mai toți oamenii pe care i-am întîlnit în Albania și de care m-am simțit încă din primele momente legată afectiv. Acum mi-e dor de ei de parcă toți ar fi rudele mele.
p 19 WC jpg
Cacealmaua de la Airport Plaza
Sînt un român cu domiciliul în străinătate care, la ultimul lui sejur în România, a fost jefuit cu sălbăticie de compania de închiriat mașini.
p 20 WC jpg
Cei neștiuți care întîrzie
Despre katechon, cuvîntul misterios al Sfîntului Apostol Pavel din 2 Tesaloniceni 2, 6-7, s-a scris enorm.
640px Faculty of Theology (personification) 1 jpg
Spre o teologie laică (2)
Lumea nu era nici ea privită ca un stadiu trecător. Ea a devenit în şi de la sine, aşa cum atestă într-adevăr Scripturile, „foarte bună“ (Gen. 1: 31), dacă nu de-a dreptul sacră.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe stradă, o tanti cu o geantă de plastic pe umăr, colorată în nuanțe de albastru, pe care scrie: „În interior am armonie“. Ce să zic, bravo ție!
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vîrsta de mijloc, fără prospect
A jongla pe un pod de sfoară între ce cunoști și ce te așteaptă încă.
Zizi și neantul jpeg
Urși
Ursul respectiv intră și prin curțile oamenilor. Sare gardurile, fără probleme, și te trezești cu el la geam ori dormind pe gazon, sau devorîndu-ți mîncarea pentru pisici. Devine o realitate tragicomică a existenței tale, care nu pare a avea mari șanse de rezolvare.

Adevarul.ro

Vladimir ZelenskI FOTO SHUTTERSTOCK
Cei mai influenți evrei din lume. Președintele Ucrainei pe primul loc, premierul Israelului și cel al Franței, pe locurile doi și trei
Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a ocupat primul loc în clasamentul celor mai influenți evrei din lume, potrivit The Jerusalem Post.
accident motilor buun jpeg
Accident teribil la Cluj. Șoferul a murit pe loc, iar mașina este făcută zob
O mașină a fost făcută zob duminică dimineața, 25 septembrie, pe o arteră principală din Cluj-Napoca. Tânărul șofer a decedat, fiind într-o stare atât de rea încât nu i s-au putut aplica manevre de resuscitare.
Roger Waters,  fondatorul Pink  Floyd, a cântat  în faţa a 50 000  de spectatori jpeg
Concertele lui Roger Waters în Polonia au fost anulate din cauza poziţiei sale faţă de Ucraina
Roger Waters urma să susţină la Cracovia, în aprilie 2023, spectacolul „This Is Not A Drill”, dar, potrivit presei poloneze, unii consilieri municipali au început pregătirile pentru a-l declara persona non grata.

HIstoria.ro

image
Moștenirea legendară a lui Grigore „Nababul” Cantacuzino
Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), su- pranumit „Nababul“, a fost unul dintre cei mai mari proprietari de pământuri din România, dar și o personalitate politică marcantă (de două ori primar al Bucureștiului, și tot de două ori prim-ministru).
image
Sfârșitul tragic al copiilor lui Alexandru Ioan Cuza
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza nu a avut copii cu soţia sa, Elena Cuza. A avut în schimb doi fii cu amanta Maria Obrenovici, pe Alexandru şi Dimitrie. Copiii au fost înfiaţi de soţia oficială a domnitorului, dar amândoi au avut parte de un destin tragic. Unul a murit bolnav, iar celălalt s-a sinucis
image
Air France, o companie înființată cu o semnificativă contribuție românească
Câți dintre noi știm că la originea și la baza Air France (înființată la 30 august 1933) stă și o semnificativă contribuție românească?