O lume complicată

Publicat în Dilema Veche nr. 507 din 31 octombrie - 6 noiembrie 2013
Mîrlanii cu palat jpeg

Nu-s rare momentele cînd sînt locuită de o imbecilitate drăgălaşă. Mă uit în uitare de sine la filme cu bătrîni şi animale. Sînt o misionară inimoasă în situaţii cît se poate de derizorii. Îmi bate în piept o inimă cavalerească de leu şi, animată de un soi de extaz baroc, fac fapte de glorie trecînd o bătrînă strada.

Aşa şi zilele trecute în metrou. Cînd am urcat, era destul de liber, aşa că m-am aşezat pe un scaun cu o carte în poală. În situaţiile astea, las’ că nu văd nimic în jur, dar mă mai şi trezesc la cîteva staţii depărtare de locul unde trebuie să cobor. Aveam la mine, în ziua aceea, o carte a unei specialiste americane în ştiinţe cognitive – Alexandra Horowitz, îi zice. Cartea asta a ei e o poveste a îndemînării de a observa neobservatul, comunul, banalul. Scrie despre locurile pe care le locuim, despre străzile pe care mergem, casele pe lîngă care trecem, despre textura imediată a lumii din jur. Însoţită de specialişti în diverse domenii – geologi, specialişti în fonturi de reclamă, entomologi –, învaţă să vadă cu adevărat ce se întîmplă în proximitatea domestică a unei vieţi citadine banale. În fine, cartea e minunată – dar nu despre asta voiam să vă povestesc.

Cu această carte în braţe şi cu îndemnul de a deschide bine ochii la ce se întîmplă în jur, ieşisem din starea de catatonie pe care mi-o dă de regulă lectura în metrou. Începusem să observ scînteierile de cuarţ ale podelelor din vagon, pantalonii la dungă ai băiatului aşezat în faţa mea, mîneca pardesiului bine periat al fetei serioase de lîngă mine, care citea o revistă cu fotografii ale unor călugări cu bărbi cenuşii pînă la brîu. Tot atunci văd, chiar în faţa mea, o pereche de pantofi bătrîni, dar lustruiţi bec, peste care se aşeza cuminte manşeta unui pantalon gri. Lîngă pantofii ca un soare zbîrcit, odihnea şi capătul cauciucat al unui baston. Ridic uşor ochii într-o filmare lentă în racursi: poalele unui fulgarin, nasturi mari de plastic bleumarin, un cordon strîns bine pe un trup uscăţiv, reverele late ale hainei, gîtul cu pieile lăsate – colane de carne uscată şi muşchi obosiţi, minunata medalie vie care i-a încununat viaţa acestui bătrîn care stă în picioare, în faţa mea. Mă ridic imediat şi-i ofer locul. „Eii, domnişoară, n-am murit încă!“, mă refuză domnul acesta. Nişte ochi albaştri voalaţi de filtrul albicios al unei bătrîneţi prezbite rîdeau din mijlocul unei explozii cosmice de riduri. „Luaţi loc“, zic încercînd să mă repliez şi să nu rămîn fără de rost în picioare cu un scaun gol între noi, „oricum cobor la prima.“ Omul îmi mulţumeşte scurt dintr-o aplecare de cap, rămîne în picioare, locul e ocupat de altcineva, eu cobor la prima, deşi n-aveam deloc treabă în staţia aia.

Aţi observat cum sînt deseori trataţi bătrînii? Ca nişte handicapaţi mental. Din prea multă solicitudine, probabil că sînt de multe ori jigniţi. Li se vorbeşte tare şi rar, deşi omul poate că încă aude perfect iar limba nu şi-a uitat-o. Li se fac cadou telefoane mobile de dimensiunea unei cărămizi cu butoane cît dropsurile cu mentă. Sînt dăscăliţi şi primesc felurite sfaturi, de parcă n-au trăit deloc, iar dacă au făcut-o, n-au învăţat nimic. La fel precum copiii. Ciupiţi de obraji, guguiţi, vorbindu-li-se peltic. Mă gîndesc că mare o fi supărarea într-un asemenea om mic, atunci cînd e îmbrăcat numai în rozuri dulci şi bleu-uri diafane. Pus în faţa unor desene animate penibile. Hrănit cu piureuri scîrboase din biscuiţi muiaţi în mere. Fără să poată face nimic.

Un copil mic şi un bătrîn sînt nişte fiinţe absolut normale. Iar cînd cineva o să ofere multă amabilitate nesolicitată, uneori ei vor şti să scoată ce-i mai bun din asta. Azi, la o coadă imensă la poştă, o bătrînă cu un păr alb ca vata, cu manichiură îngrijită, cu o geantă lucioasă de la 1800, a avut un (fals) atac de slăbiciune. Lumea a lăsat-o imediat în faţă; şi-a plătit lumina în 30 de secunde de la intrare. A intrat suferindă, a ieşit dreaptă şi luminoasă. Am urmărit-o din priviri pînă pe trotuar. Pasul ei era mai viu ca al meu. Cum să nu-i iubeşti? 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

adrian mutu
Rapid, calificare fără probleme în grupele Cupei României
FC Rapid Bucureşti s-a calificat la pas în grupele Cupei României la fotbal, competiţie care se desfăşoară din acest sezon într-un nou format, după ce a învins formaţia de liga a treia CS Afumaţi cu scorul de 3-0 (3-0), miercuri seara, pe stadionul Rapid-Giuleşti.
termocentrala carbune germania foto shutterstock
Germania extinde durata de funcţionare a centralelor pe bază de cărbune
Guvernul german a aprobat prelungirea operaţiunilor la centralele electrice pe bază de cărbune până în 31 martie 2024 şi restabilirea capacităţilor pe bază de cărbune brun până în 30 iunie 2023.
Primul reactor modular mic din România va fi instalat pe locul fostei termocentrale de la Doiceşti
RoPower Nuclear va dezvolta reactoare modulare mici la Doicești
Nuclearelectrica și Nova Power & Gas lansează RoPower Nuclear, compania de proiect pentru dezvoltarea de reactoare modulare mici în România, pe locul fostei centrale electrice pe cărbune din Doicești.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.