O carte de bucate pentru oameni grăbiţi

Publicat în Dilema Veche nr. 504 din 10-16 octombrie 2013
Teodor Vârnav, „cel întîiu giogol din tîrgul Otacilor“ jpeg

Cărţile de bucate sînt destul de rare prin Moldova şi Ţara Românească. Mă refer aici la cărţile tipărite care ajung, prin difuzare, să aibă un public. Altminteri, în manuscris au circulat o serie de reţete, fie individual, fie adunate într-un corpus tematic. Cartea de bucate atribuită Stancăi Cantacuzino este cea mai cunoscută. Am putea crede că absenţa unor astfel de documente culinare ar fi o mărturie a lipsei diversităţii. Cîteva reţete se memorează şi se transmit fără prea multe inovaţii, de la o generaţie la alta. În plus, absenţa ar susţine gradul mare de analfabetism, cu precădere în rîndul femeilor, pentru că ele ocupă locul central în bucătăria oricărei gospodării. Abia secolul al XIX-lea, cu contaminarea molipsitoare de civilitatea europeană, franceză, cu predilecţie, va contribui atît la modificarea conduitelor, a gusturilor, dar va stimula dezvoltarea unei scriituri despre bucătărie şi maniera de instrumentalizare a ingredientelor.  

Maria Maurer scrie, probabil, o primă carte de bucate: Carte de bucate. Coprinde 190 de răţete de bucate, prăjituri, creme, spume, jalatine, îngheţate şi cum se păstrează lucruri pentru iarnă. Toate alese şi încercate de o prietină a tutulor femeilor celor casnice, a doua ediţie, apărută cu cheltuiala lui D.G. Ioanid, la Bucureşti, tipărită în tipografia lui Iosef Kopainig, 1849. Trebuie spus că acest opis beneficiază de o ediţie de lux, publicată în 2006, sub îngrijirea doamnelor Simona Lazăr şi Anna Borca, la Editura Jurnalului Naţional. Şi pot să spun că au făcut o treabă bună. N-am reuşit să găsesc cartea în librării, aşa că am consultat ambele ediţii la Biblioteca Academiei Române.  

Cartea Mariei Maurer este una strict de preparare a hranei, fără a vorbi de estetica reprezentării. Prefaţa acestei cărţi atrage atenţia asupra preocupărilor culinare ca parte a unei achiziţii prin intermediul unei educaţii. Maria Maurer este una dintre profesoarele de prin pensionatele româneşti ale acestui început de veac. Pentru elevele pensionatelor, ea alcătuieşte acest manual, considerat util în formarea viitoarei soţii: „Această carte aşa de trebuincioasă pentru căsnicie fu întocmită de mine acum doi ani numai în favorul iubitelor mele eleve, pe care le-am crescut de mititele, şi a căror fericire privesc la cea dintîi dorinţă a vieţii mele“, scrie ea la 1 mai 1849. Cu alte cuvinte, disciplina apare ca o necesitate, construindu-se în jurul unei curs oferit elevelor şi nu ca o artă de sine stătătoare, ca o artă a gustului, a esteticii, a privirii, a savorii. Din acest motiv, scrierea este mai degrabă una didactică, seacă, lipsită de orice poezie sau inventivitate, de orice savoare. Cum cartea se adresează elevelor, viitoare gospodine, soţii şi mame, reţetele sînt uşor de preparat şi, mai ales, fără prea multe ingrediente. Iată cîteva dintre ele: găluşti de franzele, prăjituri în ciorbă, ciorbă de clătite, supă cu mure de vacă, sos rece de sardele, sos de aguridă, sos de măcriş, sos de tarhon, clătite, anghinare, franzelă umplută cu creieri, picioare de viţel prăjite, gughelupf, fricadele, pui cu castane, pleziruri, piroşti cu brînză, iofcale cu caşcaval, pilaf de griş, jumări de tăiţei, pui cu agrişe, limbă de vacă cu sos de sardele, căpăţînă de viţel, budincă franţuzească, iepure cu sos de sardele, învîrtită cu migdale, varză acră, carne de căprioară friptă, purcel fript, clapon fript, vinegretă, salată de melci, mere paradise cu jalatină, şato de vin, rahatlocum, case de viespe, pilaf italienesc etc.  

Iată şi una dintre reţete: „Pleziruri – Amestecă 50 dramuri de făină bună, cu 4 galbenuşuri de ou, 25 dramuri migdale curăţate şi pisate mărunţel, cu 50 dramuri de zahar pisat şi cernut, coaja rasă de la o lămîie, o litră de lapte dulce, şi 4 linguri de vin; amestecă-le toate bine la un loc. Pe urmă înfierbîntă deasupra focului fierul de pleziruri, unge-l pe din lăuntru cu unt, şi şterge-l cu hîrtie, pune-l iar deasupra focului, ca să se înfierbînte bine, apoi deschide-l, pune o lingura de cocă pe partea de jos, închide-l, ţine-l iar deasupra focului cînd pe o parte, cînd pe alta, pînă socoteşti că e rumen, atuncea deschide fieru; şi să fie încă cineva care să ia plezirul după fier, înfăşurîndu-l pe un făcăleţ; după ce se răceşte pe făcăleţ îl scoţi şi în chipu ăsta le prăjeşti pe toate.“  

Între cartea de bucate a Stancăi Cantacuzino şi cea a Mariei Maurer, o ruptură se produsese, fără doar şi poate. Maria Maurer scaldă totul în unt, smîntînă, zahăr, lăsînd deoparte savoarea parfumată a mirodeniilor. Adresîndu-se unui mediu urban ce acum se construieşte, bucătăriţa elimină chiar şi parfumul busuiocului, aroma cimbrului, odorul izmei. Ne apropiem de o bucătărie rutinieră, reţinută doar pentru a potoli foamea, fără a încînta privirea, a înnebuni papilele şi a astîmpăra curiozitatea stomacului. Nimic din grandoarea bucătărie franceze, atît de cercată şi lăudată de Manolache Drăghici. 

Grăbita gospodină are însă de unde alege...  

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“. Cea mai recentă carte publicată: Evgheniţi, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernităţi româneşti (1750-1860), Humanitas, 2013. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Stalp curent electricitate energie electrica FOTO Shutterstock
Vine o iarnă rece și secetoasă. Care sunt riscurile în aprovizionarea cu energie electrică
Iarna aceasta ar putea fi una mai rece pentru Europa, potrivit Agenției Europene de Prognoză Meteo lunile noiembrie și decembrie aruncând o perspectivă sumbră asupra întregului continent.
Alexandru Arșinel, înmormântare
Alexandru Arșinel a fost înmormântat la Cimitirul Bellu
Alexandru Arșinel a fost înmormântat duminică, 2 octombrie, la Cimitirul Bellu.
pistolul cu bile bacau jpeg
Bărbați împușcați în gât și abdomen, în județul Bacău. Agresorul este din Vrancea
Incidentul în urma căruia doi bărbați au fost împușcați a avut loc duminică, la un târg dintr-un sat din județul Bacău. Inspectoratul de Poliție Județean Bacău spune că între victime și agresor a avut loc un conflict spontan, care a degenerat.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.