Ajutor de florăreasă

Publicat în Dilema Veche nr. 508 din 7-13 noiembrie 2013
Duplicitate și nuanțe jpeg

„Nu-mi dai mie cîinele?“ „Nu, nu ţi-l dau.“ „Atunci, dă-mi-l un pic să-l plimb!“ Îl ia pe Bonzo de lesa extensibilă, se fîţîie cu cîinele de colo-colo, pînă în staţia de autobuz şi înapoi, Bonzo merge, e prea bătrîn ca să se mai împotrivească atunci cînd e tîrît de lesă de un străin, doar amuşină şi caută loc de pipi. „Ce rasă e?“ „E pechinez.“ „Şi ce ştie să facă?“ Se uită la mine cu ochii ăia mari şi rotunzi, aproape lipsiţi complet de gene. „Cum adică? Stă în casă şi nu face nimic.“ „Dacă mi-l dai, îl duc la mine la ţară ca să păzească găinile!“ „Ţi-ai găsit, să păzească Bonzo găini, tocmai acum la bătrîneţe!“ „Pe găini trebe să le păzească un cîine mic, care să fie prietenul lor, nu un cîine mare care să le sperie!“ Nu mă gîndisem niciodată la asta, e absurd. „De ce nu-ţi iei un cîine mic, de pe stradă, şi-l duci la găinile tale?“ „Păi eu vreau un cîine de rasă! Dacă e pechinez înseamnă că e din China?“ „Da, originea rasei e în China.“ „Şi înţelege româneşte?“ Clipeşte din ochii ăia mari şi rotunzi, care credeţi-mă că nu au nici o culoare, nu sînt nici căprui, nici negri, nici verzi, sînt pur şi simplu spălăciţi.

Mă întîlnesc cu ea (sau cu el) – însă am vagi bănuieli că este, totuşi, o ea – aproape în fiecare seară, pe Calea Moşilor, pe la ora 11, cînd plimb căţelul cel bătrîn şi surd al părinţilor mei. Ea n-are mai mult de 16 ani, 1,40 m, părul tuns aproape la chelie, nişte haine de căpătat, largi, un mers de Gavroche. Însă are mereu ceva, o curiozitate cu care te scormoneşte, vrea să afle, să ştie.

„Vrei o floare?“ Dispare şi o aduce. E un boboc rupt de garoafă. În semn de recunoştinţă că am lăsat-o să plimbe cîinele. Şi-a pus şi ea o altă floare, la ureche. Înseamnă sigur că-i fată. „Sînt ajutor de florăreasă!“ Cum vine asta? Pe florăreasă o ştiu de mult, e cea din colţ, de la Eminescu. O ţigancă mare cît o casă, stă acolo în dugheana ei cu flori, nonstop, de parcă tot timpul, ziua şi noaptea, oamenii ar avea nevoie de flori. Stă şi fumează în neştire. Ajutorul de florăreasă îi face buchetele, schimbă apa la flori, îi aduce ţigări şi cafea la pahar, de la butic, pentru că ţiganca e prea grasă ca să se deplaseze undeva, cască gura la lume, îşi roteşte capul în dreapta şi-n stînga şi, cu ochii ei spălăciţi şi hainele cenuşii, seamănă cu o vrabie. O mică vrăbiuţă umană, pe asfaltul de pe Calea Moşilor.

„Ai copii?“ „N-am, de ce mă întrebi?“ „Ar trebui să ai. Atunci n-ai mai plimba cîini!“ „Nu-i cîinele meu, e al părinţilor mei.“ „Aha, deci ai părinţi?“ „Sigur că am.“ „Eu n-am. Sînt de la Casa Copilului.“ „Şi ce cauţi tu, de la Casa Copilului, pe Calea Moşilor, la ora 11 noaptea, ca ajutor de florăreasă?“ „Am fugit. Ţiganca asta m-a luat la ea. Stau la ţară şi-i păzesc găinile. Îi fac cafea, îi cumpăr ţigări. Şi mă ocup de flori. Să vii mîine să-ţi fac un buchet pentru mama ta!“ De ce tocmai mîine? Nu e nici 8 martie, nici ziua mamei mele.“ Se uită la mine fix, cu ochii ei mari şi rotunzi, fără nici o culoare. „Dacă ai o mamă, poţi să-i duci flori în fiecare zi, ea se bucură!“

La ora 11, Calea Moşilor se linişteşte, sînt doar oameni care îşi cumpără ţigări de la butic, alţii care plimbă cîini, toţi ciudaţii care bat strada aiurea, şi un ajutor de florărească care vrea să facă buchete pentru mame.

M-am dus a doua zi şi mi-a făcut un buchet bizar, ceva exuberant, cu trandafiri galbeni şi gerbera. Un kitsch total, însă tot văzînd-o cum alege firele de flori şi le potriveşte între ele, n-am vrut să-i stric plăcerea. Ţiganca cît o casă mi-a cerut pe buchet 50 de lei. „Dar e pentru mama ei!“ a spus revoltată ajutorul de florăreasă. „Mama ei, care are un căţel din China, pe care îl cheamă Bonzo! Nu putem să-l dăm mai ieftin?“ Ţiganca a aruncat ţigara, a strivit mucul cu şlapul şi mi-a zîmbit cu toţi dinţii ei de aur. „Aaa, eşti vecina noastră, te ştiu. Atunci, ţi-l las la 30!“ Cum aş putea fiu vecină cu o dugheană cu flori?

„De ce mi-ai adus flori?“ m-a întrebat mama. „Aşa, pentru că eşti mama mea şi cineva mi-a reamintit că e bine să ai o mamă.“

„S-a bucurat de flori?“ „Da.“ „Atunci, nu-mi dai mie cîinele?“ Bonzo se uită cînd la mine, cînd la ea, surd şi nelămurit.  

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Burleanu
România vorbelor goale: Naționala, batjocorită de niște oameni care una spun, alta fac
O trecere în revistă a declarațiilor oferite de Răzvan Burleanu, Mihai Stoichiță și Edward Iordănescu, de la începutul anului până acum, ne oferă un tablou șocant.
blog unteanu
Frontiere variabile și incerte: noua amenințare rusă care merge dincolo de Ucraina
Rușii au încercat să concentreze atenția mondială pe evenimentul savant pus în scenă la Kremlin, cu discursul lui Putin înaintea momentului semnării decretelor de anexare a celor patru teritorii ucrainene.
Airbus A380 FOTO Wikipedia
Bucăți din avioanele A380, scoase la licitație de Airbus. Cât costă o chiuvetă de marmură artificială
Pasionaţii de avioane vor avea şansa de a deţine o bucată din unul dintre cele mai celebre avioane, Airbus SE A380, cel mai mare şi mai spaţios avion de pasageri construit vreodată.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.