Lelea Cătălina

Publicat în Dilema Veche nr. 501 din 19-25 septembrie 2013
Prietenii ştiu de ce? jpeg

Mi-am petrecut o parte din copilărie la Cluj, iar casa bunicilor mei era un soi de open house pentru vecine, mătuşi, tanti şi femei de prin satele de la marginea oraşului, care, în schimbul unui tiv la o rochie sau modificării unei fuste pe care o făcea bunica mea, la maşina ei de cusut, aduceau ouă şi lapte de la ţară, precum şi veşti din mica lor lume. Printre ele se număra şi lelea Cătălina de la Dîngău, femeia lui Iosif – pe care nu l-am cunoscut niciodată, şi a rămas pentru mine o legendă, căci nu-şi părăsea satul lui de munte, din Apuseni, în vreme ce Cătălina lua o parporniţă după ea şi umbla. Venea la Cluj cu rata, vindea te miri ce în piaţă şi, după ce isprăvea cu negoţul, îşi vedea de micile ei vizite, atît de necesare în Ardeal pentru a socializa sau pentru a pierde, pur şi simplu, timpul pînă la următoarea rată. Lelea era bărbătoasă, nu vedea deloc cu ochiul stîng – acoperit de albeaţă –, avea mustaţă şi puţea. Era mirosul ei inconfundabil, pe care nu l-am întîlnit nicăieri de atunci – mirosea a fîn proaspăt cosit şi a haine rufoase, a oi şi a piei, a transpiraţie, a urină şi a fragi. Un miros nealterat de nimic din civilizaţie şi nici de vreo dîră de deodorant sau parfum – iar eu îmi imaginam că, probabil, aşa miroseau şi muntenii de acum o sută de ani. Cînd te vedea, spunea doar atît: „Tulai, Doamne!“ – era modul ei de a-şi exprima mirarea că ai crescut – în cazul meu, sau că încă mai eşti în viaţă, bine şi sănătos – în cazul celor de vîrsta ei. Apoi, te pupa cu stropi, acel pupat din tot sufletul, pe care, de regulă, nu-l suportă copiii şi se şterg dup-aia pe ascuns.

Lelea îşi avea locul ei pe canapea, pe care îl ocupa timp de o oră şi jumătate; stătea sprijinită în toiag, fără să se lase pe spătarul canapelei, ca şi cum ar fi fost gata oricînd s-o ia din loc. Era deja cam surdă, întreba, dar nu aştepta răspunsuri, uneori povestea, cu vorba ei repezită, ceva de pe la ea de-acasă, despre Iosif sau despre oi; alteori, tăcea pur şi simplu, în vreme ce bunica mea îşi vedea de treabă la maşină ei de cusut şi atunci, în liniştea aceea netulburată decît de ţăcănitul maşinii şi de cucul din ceas, care anunţa cum trec jumătăţile de oră, se năştea ceva frumos în sufrageria bunicilor mei, ca un început de cîntec. La un moment dat, se ridica brusc de pe canapea, speriată de cît de tîrziu se făcuse şi că o să piardă rata. Şi atunci, scotea din paporniţa ei cîte un pachet, învelit în pungi şi ziare – lapte de bivoliţă, unt, caş şi zmeură, un mic dar la plecare. N-o mai vedeai vreo două săptămîni, pînă cînd bunica mea începea să se îngrijoreze – „Ce-o fi cu Cătălina?“ –, căci la Dîngău nu se inventase telefonul. Apoi, ne trezeam cu ea la uşă, mereu aceeaşi, aveam senzaţia că nu îmbătrîneşte niciodată mai mult sau că aşa s-a născut ea, bătrînă, cu cataractă la ochiul stîng şi cu mustaţă.

Mult mai tîrziu, după moartea lui Iosif şi cea a bunicului meu, cînd Cătălina venea să stea perioade mai lungi la Cluj, ca să-şi mai alunge singurătatea, căci în nopţile de la Dîngău nu mai auzea decît lupii, am aflat că în tinereţe fusese un soi de servitoare, de fată în casă a familiei noastre, mai înstărite, de la oraş. Niciodată n-am simţit vreo relaţie de subordonare, doar o prietenie din acelea fără interese şi vorbe de prisos.

Cu cîteva luni înainte să moară, mi-a spus că „meseria“ ei a fost, de fapt, cea de a ura la nunţi şi că era faimoasă pe şapte văi pentru strigăturile ei. Am întrebat-o dacă le mai ţine minte şi am început să le notez, promiţîndu-i că n-o să se piardă şi că le voi duce la un specialist în folclor de la Muzeul Ţăranului Român. Era atît de încîntată, de parcă ar fi devenit peste noapte vedetă, mai ales că am şi înregistrat-o cu un telefon mobil. Din strigături n-am priceput mai nimic, conţineau cuvinte vechi, pierdute de mult, încă vii doar în munţii şi văile ei. Am regăsit de curînd înregistrarea şi mi-am amintit de lelea Cătălina, ca de o prezenţă dragă, dintr-o lume care nu ne aparţine şi despre care habar n-am dacă încă mai există. Şi mi-am dat seama că nu mă ţinusem de promisiune, aşa că voi face cît de curînd un drum pînă la muzeu.   

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

edi iordanescu selectioner jpg
Edward Iordănescu, făcut praf: Gică Popescu a dat un verdict devastator după campania din Liga Națiunilor
În ianuarie, selecționerul vorbea despre promovarea în Liga A. În septembrie, a dus România în Liga C. De pe ultimul loc în grupă!
Soldati ucraineni elibereaza orasul Liman FOTO Twitter jpg
Înfrângere grea pentru Putin: Armata ucraineană a intrat în orașul Lîman
Soldaţii ucraineni au intrat în oraşul Lîman, un important nord feroviar din estul Ucrainei care se afla din luna mai sub ocupația trupelor ruse, a anunțat sâmbătă Ministerul Apărării de la Kiev.
Baltic Pipe FOTO Shutterstock
Polonia a început să primească gaze prin noua conductă Baltic Pipe
Polonia a început să primească de sâmbătă gaze din Norvegia prin noua conductă Baltic Pipe, inaugurată oficial marți. Conducta are o capacitate de 10 miliarde de metri cubi.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.