⬆
EDITORIALE ȘI OPINII
Pagina 182
Schengen și bunăstarea
Să ne imaginăm că s-ar reintroduce controalele la graniţele interne ale Uniunii Europene. Adică la graniţele dintre ţările membre ale spaţiului Schengen. Toate controalele. Şi toate reglementările vamale. Ar fi un dezastru.
Ecologice, vecine!
„Hai la grătar ecologic, vecine, fără cărbuni, doar din lemne“, aşa mă striga vecinul meu din Maluri acum vreo doi ani. Adevărul e că nu prea înţelegeam eu pe vremea aia ce poate fi ecologic în a arde de trei ori mai multe lemne. M-am lămurit relativ repede.
Revenirea franceză?
Cît este de greu să uiţi trecutul unei puteri coloniale? Independenţa Tunisiei durează de 55 de ani, a Coastei de Fildeş de 51 – şi totuşi Franţa joacă încă un rol important în aceste ţări. Bineînţeles că sînt mulţi cetăţeni africani care nu sînt convinşi că Franţa acţionează doar pentru a proteja viaţa celor cîtorva mii de cetăţeni francezi.
Coposu
Encomioane, regrete adînci, lacrimi politice abia stăpînite – peste toate, rămîne un fapt: nu înţelegem nici azi sensul lecţiei politice pe care ne-a dat-o Corneliu Coposu. Să văd cum oameni care îl înjurau în timpul vieţii sale îl elogiază grav-patriotic acum nu mi se pare, ca altora, greţos.
La București după independență
Una dintre cele mai instructive cărţi despre Sud-Estul european pe care le cunosc este aceea scrisă de sociologul belgian Emile de Laveleye – La Péninsule des Balkans. Autorul a călătorit în Ungaria, Croaţia, Bosnia, Serbia, Bulgaria, Turcia şi România. Experienţa lui nu se limita la această singură anchetă pe teren: a trăit doi ani la Istanbul şi vizitase Transilvania încă din 1867.
Destinul unui "locus teologicus"
Dacă ar fi să alcătuiesc o hartă-traseu pe care să trec monumentele religioase din România care merită să fie văzute măcar o dată în viaţă, nu aş ocoli mănăstirile din Bucovina, bisericile de lemn ale Maramureşului, bisericile de piatră din Ţara Haţegului, ctitoriile săseşti fortificate din perimetrul Braşov-Sibiu.
Aide-mémoire-ul unui inginer pensionar
La cîteva zile după apariţia în Dilema veche (nr. 374/2011) a acelui aide-mémoire pentru (a)uzul intern, am primit la redacţie un e-mail de la domnul Tudor Mihalache – 66 de ani, inginer pensionar – care ne punea la dispoziţie un aide-mémoire propriu.
Se dă apă sfinţită!
Prin mijloace dintre cele mai perverse, dar şi profitînd de nişte metehne mai vechi, puterea comunistă a reuşit să facă din Biserica majoritară o instituţie frecventabilă mai degrabă în virtutea obiceiului, decît a trăirii religioase sau a veneraţiei pentru nişte valori care îşi propulsează efectele spre spaţiul intim şi spre spaţiul social.
Demisii oportune sau nu
Fotbalul are cîteva vorbe transformate în mit. Şi sînt atît de defecte încît nimeni nu se mai îndoieşte de ele. E ca şi cum unanimitatea le-ar garanta irelevanţa. „Schimbarea antrenorului produce un şoc la echipă“, sună una dintre aceste maxime. Un şoc produce, dar un şoc negativ.
Trei poveşti
A fost nunta regală de la Londra, a fost beatificarea Papei Ioan Paul al II-lea şi a fost împuşcarea lui Osama bin Laden. Trei evenimente la care am asistat (mediatic) în ultimele zile şi între care n-ar părea să fie vreo legătură.
Meserie, brăţară de aur
În răgazul de odihnă oferit de prelungita vacanţă de primăvară, ce a făcut de data aceasta o elegantă punte între Paştele ortodox şi întîiul de mai muncitoresc, o sumedenie de analişti vorbesc despre muncă. Munca la români, desigur. Institutul Naţional de Statistică a pus şi el paie pe foc.
Cum poţi să fii patriot român?
Poţi. Cu graţie şi cu inteligenţă. Mă consider un patriot. Fac haz de mine cînd mă consider patriot. Nu pot vorbi de patriotismul meu fără să adaug o glumă. Parcă simt nevoia de gluma asta, pentru că atît de mulţi prostovani se reclamă patrioţi, încît a fi patriot în rînd cu ei se cere tratat cu o glumă.
Preşedintele şi poporul
Traian Băsescu s-a supărat pe popor. Dar Traian Băsescu nu e totuna cu dumneata şi cu mine. Noi putem bombăni cît vrem. N-am fost aleşi, n-avem răspunderi naţionale supreme. Dînsul e, însă, preşedintele acestui popor. Iar ca preşedinte a făcut două greşeli.
Exerciţii de entuziasm
Am participat de curînd la o conferinţă cu tema „Întoarcerea în România a tinerilor cu studii în străinătate: modele de succes, oportunităţi şi provocări“, organizată de Fundaţia „Dinu Patriciu“. Cîţiva foşti bursieri ai fundaţiei, care urmaseră în străinătate cursuri de master sau de doctorat şi reveniseră în ţară, au vorbit despre experienţele lor.
Ştirile dimprejur
Am luat, de ceva vreme, un obicei: ţin televizorul din birou blocat pe CNN. Canalele noastre de ştiri sînt atît de puţin relevante, încît am renunţat de vreun an să le mai „consum“. Carevasăzică, ascult CNN cam 10 ore pe zi, şi iată, îmi rămase cîte ceva în minte.
Italia: mitul "revizitat" al lui Mussolini
Decizia recentă a unuia dintre cele mai vîndute ziare din Italia de a distribui gratuit jurnalele secrete ale dictatorului fascist Benito Mussolini nu putea trece neobservată. Mai ales în anul în care Italia sărbătoreşte 150 de ani de la naşterea statului naţional unitar. Şi totuşi, surprizele nu s-au lăsat aşteptate.
Întîrzieri
Am prieteni cu puseuri de cinism care frizează nazismul. Unul dintre ei îmi spune, sacadat şi rece ca o mitralieră, că A. „şi-a trăit traiul, şi-a mîncat mălaiul!“, „ar trebui să ne lase!“, „ce tot întîrzie pe-aici?“, „să plece toţi boşorogii!“, „dac-ar fi după mine aş face curăţenie în doi timpi şi trei mişcări – boşorogii afară!“
Pe strada Doamnei
Codrii n-au înverzit încă, ba chiar săptămîna trecută crestele munţilor erau albe de parcă ne-am pregăti de Crăciun, nu de Paşti, iar la noi în oraş castanii sînt întîrziaţi. Să ieşim totuşi la plimbare atunci cînd soarele se strecoară printre nori. Unde? Strada Doamnei, numită aşa după biserica învecinată.
Palatul Jakabffy-Juhos din Zăgujeni
Distingîndu-se cu nobleţe în peisajul construit al satelor din zonă, clădirea palatului Jakabffy-Juhos din Zăgujeni impresionează prin dimensiune şi stil, stînd mărturie astăzi unei inedite istorii multietnice.
De 1 mai, o noapte de revelion
Tot ce-am citit mai frumos (încă mai ţin la această noţiune), în preajma zilei de 1 mai, au fost paginile 209-210 din cartea lui Sorin Preda, Moromeţii – ultimul capitol, în care Aurora Cornu descrie o noapte de revelion lîngă Marin Preda, în urmă cu aproape 60 de ani
Transferuri de patroni?
Nu e foarte clar ce e în capul celor care insistă să ia români care să le frece băncile, scaunele, canapelele sau ce-or mai avea prin preajma terenului. La FC Masochismenheim e încă loc, dar din ce în ce mai puţin. Probabil că varianta ideală ar fi ca un „Gigi“ să ia o echipă din afară şi să vină cu români cu tot. De genul „Osasuna e numai una“.
Cum ne mai pierdem vremea
Agitaţia dinaintea Paştelui mi-a adus aminte de mulţimea de mici obstacole de care tot românul se izbeşte în calea către un trai pe care şi-l doreşte mai tihnit. Un asemenea obstacol ar fi cozile care încă n-au dispărut. Cozi la bilete pentru spectacole mai sînt şi prin Occident, şi asta nu-i chiar rău. Dar cozi la ieşirea de la teatru nu cred să mai fie pe undeva.
Ground zero
Havel-ul nostru a fost Iliescu, singurul care se mişca precum peştele în apă în această masă descătuşată şi amorfă, în acelaşi timp. Comparativ cu el, contracandidaţii săi istorici ar fi picat cu brio examenul la marketing electoral din anul doi al oricărei facultăţi de ştiinţe politice de azi. Iar rezultatul a fost cel pe care îl trăim încă...
Poporul muncitor, poporul securist, poporul enervant
Cînd Rupert Wolfe Murray, simpaticul scoţian care trăieşte în România şi mai scrie uneori prin revista noastră, mi-a spus că el şi Laurenţiu Calciu pregătesc un film documentar despre primele luni din 1990, i-am zis că sună interesant. Am văzut filmul şi chiar e interesant.
Iubire și idolatrie
Într-un cuplu de îndrăgostiţi, nu există, în mod normal, relaţii de subordonare. Cînd unul dintre parteneri devine dominator, cînd apare ideea unei ierarhii a calităţilor, cuplul e în pericol. Iubirea impune amîndurora un comportament slujitor. Fiecare se dedică celuilalt, fiecare se simte bine să fie în serviciul partenerului. Idolatria e, dimpotrivă, slujire unilaterală.
Crose brîncovenești
Palatul brâncovenesc de la Potlogi va fi restaurat. În mod normal, o asemenea ştire ar trebui să ne trezească numai şi numai reacţii pozitive şi bune sentimente. Este vorba despre un monument istoric important, care zace în delăsare de multă vreme.
Licitația
De fapt, s-a întîmplat cam aşa: miercuri seara, Comunicarea a dat un mail. Către Ştiri, PDG, Marketing, ştiţi Dumneavoastră, genul acela de „corporate mail“. „Am auzit aseară la RFI de licitaţia Cioran de la Paris. Pe media sociale e zaveră mare, lumea e scandalizată cum că de ce nu cumpără Ministerul Culturii, că e ruşine. Ce-ar fi să cumpărăm noi, TVR-ul?“
Dorind să rămîn optimist
Provocările se multiplică, iar Europa rămîne încrezută şi confuză. Lăsînd la o parte schimbările climatice, scăderea resurselor naturale, imigraţia în masă, islamul militant, o Americă în declin şi o Chină care îşi consolidează poziţia, este clar că actualul nostru mod de viaţă nu poate continua ca atare. Schimbări imense trebuie făcute. Pentru prima dată asemenea schimbări trebuie să fie ghidate şi negociate la un nivel global.
Scrisori antice
Regăsesc în scrisorile lui Plinius cel Tînăr un fel de tihnă meditativă care îmi face bine şi cred că ar face bine oricui, oricît ar fi de agitat zilele acestea*, să se lase prins de tonul lin al observaţiei, de ritmul plăcut al gîndirii acestui jurist roman care se aşeza singur în tradiţia intelectuală a lui Cicero, ştiind însă că nu va atinge niciodată performanţele acestuia.
București în Midsomer
Cînd v-aţi uitat ultima oară la prietenul nostru Barnaby? E o desfătare să priveşti pajiştile mereu verzi – unii au cîrtit totuşi că în serialul ăsta nu plouă niciodată – şi casele bătrîneşti, fermecătoarele cottages. Însă şi acolo sînt oameni răi care conspiră ca să le dărîme, fiindcă au un proiect imobiliar, vrînd să construiască un supermarket care va ruina micile băcănii locale.
Templul coral din Tulcea
Dacă intrai într-o cafenea din Tulcea pe la 1900, vedeai, ca şi Nicolae Iorga, „o tărcată expoziţie etnografică“ şi asta pentru „că se înşirau pe scaune, unele lîngă altele, căciuli bulgăreşti, căciuli mocăneşti, pălării ţărăneşti, pălării orăşeneşti, fesuri turceşti, turbane tătăreşti şi hainele corespunzătoare“.
Cu Leo pe insula lui Alexander Selkirk
Conform celor stabilite din timp, şi anume
că trebuie să ne asumăm condiţia noastră umană şi intelectuală,
aceea că nu sîntem decît doi instrumentişti
– un contrabasist şi un saxofonist – urmăriţi
de două bande de gangsteri hotărîţi să ne ciuruiască
Costumul, rolul social și spectacolul instituțiilor
În filozofia spectaculară a modului în care percepeam lumea liberă, înainte de 1989, Occidentul era forma supremă a spectacolului civilizaţiei. Era o reprezentaţie uriaşă la care nu aveam voie să tragem cu ochiul, dar pe care o consumam, de la distanţă, prin toate mijloacele pe care le găseam la îndemînă.
Hop şi Belu!
Gimnastica românească, cu medaliile, gloriile şi vedetele ei de „un metru şi patruzeci“, este cea mai bună ilustrare a ceea ce Lucian Boia numea cîndva „dorinţa românilor de a-şi trăi viaţa prin exponenţi şi cine poate fi mai bun pentru asta decît un campion al sportului?“.
New York, New York
A fost o zi foarte lungă. Plecat de la Otopeni aproape de prînz, am aterizat pe JFK tot pe la prînz, în aceeaşi zi. Cele şapte ore diferenţă de fus orar coincideau aproape perfect cu durata zborului, aşa că timpul petrecut în avion dispărea ca într-un fel de buclă.
Rezistența de catifea și noul vis american
Adăugat de Ariadna la data de 29 martie 2011 07:03:54: „«supremul lux... să te poţi eschiva din calea bunăstării şi a misticii acesteia» – greşiţi amarnic, cei care i-aţi dat exemplu nu renunţă la bunăstare, vor să schimbe ritmul şi, deci, cadrul de viaţă, dar vor să aibă o viaţă confortabilă în continuare. Adică doar schimbă mistica bunăstării, nu îi întorc spatele.
Articol de enervat: musulmanii, multiculturaliștii, feministele, ateii etc.
Cine? Ayaan Hirsi Ali. Celebră mai ales pentru că a semnat scenariul unui documentar despre tratamentul femeilor în lumea islamică. Regizorul filmului – Theo van Gogh – a fost asasinat. Ucigaşul a înfipt apoi cuţitul în cadavru cu un bilet în care promitea că Hirsi Ali e următoarea pe listă. De atunci, ea trăieşte sub pază permanentă.
Leo
Dilema veche începe să-şi piardă vechimea. Generaţia „întemeietorilor“ se subţiază, scaunele goale se înmulţesc. Redacţia în care evoluau Lena Boiangiu, Zigu Ornea, Tita Chiper şi Alex. Leo Şerban are acum, inevitabil, un alt sunet, un alt portret. Ştiu, e normal. Sînt normale şi moartea, şi „înnoirea“ instituţională, şi uitarea
a.l.ș., firescul de ieri
Am nelămuriri ori de cîte ori văd, lîngă numele lui, sintagma „critic de film“. Sigur că era critic de film, ştia toate tainele meseriei, avea fler, pasiune şi criterii pentru a înţelege şi a le explica şi altora „ce şi cum“-ul acestei arte. Era un reper pentru orice spectator şi cinefil, pentru că ştia să scrie convingător şi despre Hitchcock, dar şi despre vreun blockbuster pe care alţii tindeau să-l trateze „de sus“.
Consultări populare
Premisa unu: românului îi place să îşi dea cu părerea. El sună non-stop la felurite televiziuni, plăteşte cca 80 de eurocenţi şi zice că „Da, cred că Oana Zăvoranu era gravidă“. Asta e bine, dovedeşte că societatea românească este una cu grad mare de implicare în cele trebi publice.
Să învățăm să îmbătrînim cu grație
Europa este în criză, dar din fericire nu se simte miros de praf de puşcă în aer, spre deosebire de acum 60 de ani. Proiectul european are o forţă proprie, dezvoltată după ani de construcţie meticuloasă, aceea de a turna balsam peste tensiunile şi sensibilităţile care zac dedesubt. Actuala stare a lucrurilor este una critică, pentru că faptul de a fi împreună şi-a pierdut strălucirea.
Diavolul de pe ruta Gainsville - Mazar-i-Sharif
În Florida, Terry Jones păstoreşte o congregaţie creştină cam bizară, compusă din nu mai mult de 50 de persoane. Se cheamă, suav, Dove World Outreach Center – o denumire care evocă inocenţă, puritate, pace şi generozitate. În realitate, comunitatea aceasta practică un fel de creştinism apucat, radical, venit direct din excesele cu adevărat anticreştine ale Evului Mediu.
Capitala lui Cuza
Din lungul şirag al călătorilor care şi-au publicat impresiile despre Bucureşti, să ne oprim astăzi asupra lui G. Le Cler, a cărui carte La Moldo-Valachie. Ce qu’elle a été, ce qu’elle est, ce qu’elle pourrait être, apărută la Paris în 1866, cunoaşte anul acesta prima traducere integrală în româneşte la Institutul European din Iaşi.
Biserica mănăstirii Golia din Iași
S-au celebrat în octombrie trecut 350 de ani de la sfinţirea bisericii mănăstirii Golia din Iaşi. O ceremonie religioasă a avut loc, iar momentului şi edificiului le-a fost consacrat un volum de studii semnate de nume de prestigiu din domeniile istoriei, istoriei artei, arheologiei româneşti.
Aide-mémoire pentru (a)uzul intern
Memoria începînd să mă lase, sînt în curs de a-mi stabili o listă de fapte, oameni, zile, minute şi vorbe pe care nu am voie să le uit, orice mi s-ar întîmpla. Poate să pară comic, tragic, inutil – nimic nu mă descurajează; am pus lista pe un perete şi din cînd în cînd, uşor alarmat, îi adaug cîte un rînd.
Deșcheiați pîn' la buric
Cine să fie preocupat, după Revoluţie, de misiunea, de viziunea, de valorile instituţiilor statului, de reconstruirea simbolisticii naţionale? Cine să piardă vremea cu inginerii subtile şi cu preocuparea de a alcătui, în paralel cu reformarea instituţiilor, o estetică a sistemului? Din nefericire, se vede de prea multe ori felul primitiv în care ne-am mulţumit să acceptăm lucrurile.
Pînă atunci: Ura!
Ce se întîmplă la Oltchim Rîmnicu Vîlcea e în firea lucrurilor de pe la noi?
Dacă e vorba de combinat, cred că trebuie întrebat chiar Constantin Roibu, cel mai vechi manager în funcţie din România alături de Mugur I. şi Mircea S. Dacă e vorba de handbal, răspunsul e acelaşi.
Călătoria interzisă
„Ce-i aia BOB, tovarăşe student?“ „Biroul organizaţiei... de partid“, am bîiguit eu. „Dumneata ironizezi instituţiile partidului“, a ţipat ea. „Ei bine, nu-ţi dau nici un fel de aprobare. Altădată să înveţi cum se pronunţă corect numele organizaţiilor partidului nostru.“ M-a dat pe uşă afară, fără nici un drept de apel.
Cultura nemulțumirii
Am fost întrebat zilele acestea – şi m-am întrebat şi eu – cum se explică îmbulzelile isterice de la „reducerile“ din supermagazine, la care am asistat cu toţii în faţa televizoarelor. Sărăcia, „greaua moştenire“ a cozilor comuniste, mai recentele porniri de concurenţă sălbatică etc., toate acestea sînt departe de a da o explicaţie mulţumitoare.
Chestii noi pe frontul de Est
Din ciclul evenimentelor nespectaculoase, dar care vor produce urmări în timp, am fost recent la Forumul UE – Moldova, organizat de Eastern Institute din Polonia şi Asociaţia de Politică Externă de la Chişinău, finanţat de guvernele moldovean şi polonez. Cîteva dintre notiţele mele din cele trei zile de dezbateri lungi, obositoare şi interesante.