Pînă atunci: Ura!
Ce se întîmplă la Oltchim Rîmnicu Vîlcea e în firea lucrurilor de pe la noi?
Dacă e vorba de combinat, cred că trebuie întrebat chiar Constantin Roibu, cel mai vechi manager în funcţie din România alături de Mugur I. şi Mircea S. Dacă e vorba de handbal, răspunsul e acelaşi. Totuşi, l-am putea asuma. Da. Orice ni se întîmplă e în firea lucrurilor noastre. O companie cu capital de stat şi cu datorii investeşte milioane de euro într-o echipă de frunte a Europei. Cît de bizar e acest lucru? Dar cînd se hotărăşte să se retragă ni se pare şi mai bizar.
Cred că ar trebui să ne hotărîm. Fie acceptăm să finanţăm indirect jucătoarele lui Radu Voina şi să ne bucurăm cînd bat, fie nu, şi atunci dispare acest Real de România. Ha, ha! Doar nu mă luaţi în serios… Evident că nu depinde de noi. Ultima veste: Oltchim investeşte din nou în club. Pînă mîine. Pînă atunci: Ura! Mda. Poate că într-o zi cineva va izbuti să facă din această echipă o reuşită financiară – sportiv este, în fine, oarecum, pînă cînd… Ei, asta e… Deci, e greu. Practic imposibil. Ca şi cu tot statul nostru drag. Păi, atunci, să nu ne mai mirăm de nimic. Să ne bucurăm că există Oltchim, şi noi pe lîngă ea.
