Revenirea franceză?

Michel ROCARD
Publicat în Dilema Veche nr. 377 din 5-11 mai 2011
Revenirea franceză? jpeg

Cît este de greu să uiţi trecutul unei puteri coloniale? Independenţa Tunisiei durează de 55 de ani, a Coastei de Fildeş de 51 – şi totuşi Franţa joacă încă un rol important în aceste ţări. Bineînţeles că sînt mulţi cetăţeni africani care nu sînt convinşi că Franţa acţionează doar pentru a proteja viaţa celor cîtorva mii de cetăţeni francezi, ci mai degrabă cred că urmăreşte interesele strategice şi economice, care pentru unii sînt neglijabile, pentru alţii – de-a dreptul nule. Daunele pe care sclavia şi colonialismul le-au provocat acestor ţări au lăsat urme adînci. Şi, deşi s-a descurcat foarte bine timp de decenii, Franţa are o datorie de prietenie care nu o lasă să uite şi care îi cere să adopte o anumită conduită.

Coasta de Fildeş se bucură de o mare bogăţie agricolă (alături de zăcăminte de aur, diamante şi fier); Tunisia posedă largi depozite de fosfat; Libia are petrol; şi toate trei au parte de o climă moderată. Dar nici una nu a beneficiat de un sprint economic cînd li s-a declarat independenţa. De ce? Istoricul şi sociologul francez Emmanuel Todd este de părere că, peste tot în lume, boom-ul economic se declanşează de obicei la 60-70 de ani după ce 50% din populaţie este alfabetizată. În plus, cu cît creşte media de vîrstă la care se căsătoresc femeile, cu atît creşte şi se răspîndeşte alfabetizarea. Cu cît o femeie trăieşte mai mult timp singură, şi cu cît acumulează mai multă cunoaştere, cu atît îşi doreşte mai mult ca educaţia să fie transmisă copiilor ei. 

Germania de Nord şi partea sudică a Scandinaviei au fost primele regiuni care au simţit beneficiile alfabetizării în masă, alfabetizare urmată de o dezvoltare economică puternică, cîteva decenii mai tîrziu. În aceste zone, media de vîrstă a măritişului a fost fixată în jurul vîrstei de 23 de ani. În lumea arabă şi în cele mai multe părţi din Africa, media este de 15 ani. 

Tunisia, Egiptul şi Libia sînt trei cazuri elocvente pentru furia populară provocată de subdezvoltarea economică şi de dictatură (blamată, în mod just, pentru starea economică). Dar, pe cînd în Tunisia şi în Egipt dezvoltarea economică a crescut îndeajuns de mult, pentru a susţine micul comerţ, şi a asigura o salarizare decentă a clasei de mijloc, cea care a iniţiat de fapt revoltele şi care, pentru că este destul de numeroasă, a reuşit cel puţin să răstoarne dictatura, în ceea ce priveşte Libia, aici este cu totul altă poveste. Furia acumulată, alimentată de sărăcie şi de lipsa hranei, este o furie populară, nu burgheză. Forţele rezistenţei sînt limitate, în timp ce puterea militară – un instrument-cheie pentru avansarea socială a oamenilor săraci – rămîne loială dictaturii. Revolta nu a putut reuşi doar pe propriile puteri; de la bun început era de aşteptat o represiune sîngeroasă. 
Coasta de Fildeş nu are nimic în comun cu Africa de Nord; problemele sale sînt locale, etnice şi religioase. Primul preşedinte al Republicii, Félix Houphouet-Boigny – care a fost ales după declaraţia de independenţă în 1960 şi a rămas în funcţie pînă la moartea sa, în 1993 –, a fost mereu atent să îşi construiască guvernul cu reprezentanţi ai tuturor triburilor, echilibrînd balanţa dintre catolicii din Sud şi musulmanii din Nord.

Succesorul lui, Henri Konan Bédié, nu a avut nici talentul, nici curajul predecesorului. Bédié şi-a întărit puterea pe catolici, iar guvernul – pe membrii tribali. Şi a inventat şi legitimat conceptul de „identitate ivoriană“, concept pe baza căruia  musulmanii din Nord au fost etichetaţi drept străini, pentru că triburilor lor aveau extensie în Mali şi Burkina Faso. 

Această politică a aprins un conflict latent, care s-a finalizat cu o lovitură de stat în 1999, prin care generalul Robert Gueï a luat puterea. Dar Gueï a rezistat doar trei ani, pentru că în 2002 a fost asasinat, împingînd ţara în război civil. 
În acest climat conflictual, candidatului părţii de Nord, Alassane Ouattara, de religie musulmană, un fost oficial al FMI, i-a fost negat dreptul de a participa la alegerile prezidenţiale din 2005. Cîştigătorul alegerilor de atunci, sudistul Laurent Gbagbo, a refuzat mai apoi să-şi recunoască înfrîngerea din 2010, în faţa lui Outtara, ducînd astfel la conflicte violente, născînd temerile unui îndelungat şi potenţial genocid armat. 

Atît în Libia, cît şi în Coasta de Fildeş, masacrul civil a fost previzibil. În ambele cazuri, întrebarea, pusă la Paris şi în alte capitale, a fost dacă să se intervină sau nu. Şi, în ambele cazuri, Franţa a avut un interes evident să nu o facă, pentru a-şi şterge trecutul colonialist (mai mult în Coasta de Fildeş, decît în Libia, unde Italia fusese colonialistul european). Dar zeci de mii de cetăţeni francezi locuiesc în Coasta de Fildeş. Franţa trebuia să-i protejeze.  În Libia, violenţa răzgîiată a colonelului Muammar el-Gaddafi a dus situaţia în colimatorul Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite, proclamîndu-se aşa-numita „responsabilitate a protecţiei“ pentru cetăţenii ameninţaţi de propriile guverne. Civilii libieni sînt în prezent protejaţi de legi internaţionale. Şi doar o decizie internaţională putea să realizeze acest lucru. Într-adevăr, votul Libanului pentru o intervenţie militară în Libia nu doar că a întărit această legitimitate, dar a sugerat cum că şi Iranul a condamnat brutalitatea lui Gaddafi.
 Odată luată decizia de intervenţie, şi avînd alături Regatul Unit şi Statele Unite, vizibilitatea Franţei, ca cea mai mare forţă armată din Mediteana, a crescut. Din păcate, solidaritatea internaţională pentru protejarea armată a populaţiei aflate în pericol, de fapt, nu există.  Pericolul este acela că, în multe regiuni din Africa, foştii imperialişti sînt suspectaţi de a fi încă imperialişti, ceea ce ar putea face ca legea internaţională să pară doar un joc al puterii. Acest lucru este şi mai clar în Coasta de Fildeş: Naţiunile Unite au cerut în mod explicit Franţei, singura prezenţă străină, să implementeze rezoluţia care l-ar ratifica pe Outtara ca preşedinte ales, iar pe Gbagbo, ca urzurpator. Franţa a procedat destul de bine, lăsînd arestarea lui Gbagbo la îndemîna forţelor lui Ouattara. Războiul civil fiind astfel evitat. 

Ar fi o prostie, de fapt, să credem că Franţa încearcă să-şi restaureze imperiul din trecut. Imperialismele terminate nu mai sînt viabile. Problemele reale de azi diferă enorm de vremea cînd imperiile coloniale aveau influenţă, şi trebuie tratate într-o manieră non-imperialistă. Şi, ceea ce e absolut necesar în zilele noastre este un gardian internaţional eficient al păcii şi al drepturilor omului.

Michel Rocard a fost prim-ministru al Franţei şi lider al Partidului Socialist.

traducere de Stela Giurgeanu 

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Neutralitatea moldoveană și vinovăția românească
Politic, conducerea de la Chișinău face eforturi supraomenești pentru a da asigurări că nu există nici un pericol iminent.
Bătălia cu giganții jpeg
Puțină libertate. Și multe probleme
Țările din Europa occidentală reprezintă o zonă idilică, chiar dacă nu ideală, pentru presă...
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Re-începutul filosofiei
...deveneam nerăbdător ori de cîte ori filosofia întîrzia prea mult în concept, în terminologie, în acrobație analitică.
Frica lui Putin jpeg
Eufemismul
Este însă și altceva, încă mai sinistru, în acest tip de eufemisme politico-ideologice: ele servesc la dezumanizarea adversarului, eliberînd conștiința de orice reproș pentru un act criminal.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Eu nu mai citesc presa din 1979” / „Sigur, tu îți permiți...”
Cînd a venit vestea morții lui Radu Lupu, toate marile ziare ale lumii au publicat articole despre legendarul pianist român.
Odă bucuriei, Allegro ma non troppo jpeg
Odă bucuriei, Allegro ma non troppo
În 1817, Societatea Filarmonică din Londra l-a însărcinat pe Beethoven să compună o simfonie.
Stat minimal, stat puternic, stat eficient jpeg
Stat minimal, stat puternic, stat eficient
Dintre toți economiștii români, Georgescu este cel mai tranșant în a analiza și a vorbi despre hibele capitaliștilor și capitalului din România.
Iconofobie jpeg
Imperfecțiuni
Defectele (auto)inventate de oamenii în cauză ajunseseră să fie percepute – tocmai prin inexistenţa lor de facto – drept „limita de atins”, vorba lui Gabriel Liiceanu într-o celebră carte.
„Cu bule“ jpeg
Didactice
Textul recomandă, de exemplu, ca termenul student (cu sensul „cel care studiază”, indiferent de nivel) să nu mai fie folosit în școlile din Ardeal pentru ciclul preuniversitar, ci să fie înlocuit cu elev sau școlar, ca în Regat.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Să nu încremenim în prejudecăți
Andreea nu este un elev care să performeze la disciplinele realiste, iar matematica e, pentru ea, o piatră grea de încercare.
Un sport la Răsărit jpeg
Doi ani și jumătate în spatele fileului pentru Boris Becker?
Viaţa lui Becker, ce-i drept, e o vraişte. Ajunge să-l priveşti pentru a înţelege cîte nopţi grele sînt pitite sub faţa buhăită.
Comunismul se aplică din nou jpeg
O întîmplare din România de azi
Mi-a venit în minte formula unui cunoscut: În definitiv, cine ești tu ca să nu ți se întîmple să fii nedreptățit?

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.