Meserie, brăţară de aur

Publicat în Dilema Veche nr. 377 din 5-11 mai 2011
Branduirea optimismului jpeg

În răgazul de odihnă oferit de prelungita vacanţă de primăvară, ce a făcut de data aceasta o elegantă punte între Paştele ortodox şi întîiul de mai muncitoresc, o sumedenie de analişti vorbesc despre muncă. Munca la români, desigur. Institutul Naţional de Statistică a pus şi el paie pe foc, aducîndu-ne la cunoştinţă, sec, faptul că, dacă în 2008, cînd ne mergea „bine“, aveam deja cele mai mici salarii din Europa, în prezent o ducem ceva mai rău: 62% dintre salariaţi aveau în octombrie 2010 sub salariul brut de 1500 de lei. Efectivul de salariaţi a scăzut şi el cu 300.000 faţă de luna octombrie a anului precedent.

Probleme macroeconomice din care nu înţeleg mare lucru, în afară de ceea ce vedem cu toţii cu ochiul liber: nu-i a bună! Există însă şi complementul social al acestei stări economice, şi anume ce zic şi ce fac românii în aceste condiţii. În acest sens, un jurnalist îmi atrăgea atenţia zilele acestea asupra recentului sondaj IRES: „Trebuie să recunosc că nu mă aşteptam la procentele astea – mi se adresează el. 85% sînt mulţumiţi de program (deşi mulţi fac ore suplimentare neplătite), 59% sînt mulţumiţi de salariu, 76% ar accepta un loc de muncă sub pregătirea lor, iar 75% ar fi de acord cu un loc de muncă în care se fac ore suplimentare, 56% ar accepta şi un salariu mic, sub aşteptări... Ce se întîmplă?“ – mă întreabă el, patetic. Nu pot să fac nici de data asta pe Mama Omida, dar barem pot să încerc să traduc cîte ceva.

Mai întîi de toate, sare în ochi procentul mare de „mulţumiţi“. El trebuie coroborat însă imediat cu alte date de anchetă, pentru a fi relevant. Un alt sondaj relativ recent, al ICCV, arăta că 31% dintre respondenţi declară că veniturile nu le ajung nici pentru strictul necesar şi 34% că le ajung doar pentru strictul necesar. Întrebările şi datele nu sînt direct comparabile, dar putem face totuşi o mică socoteală aproximativă: cam două treimi din populaţie se află la limita subzistenţei şi totuşi 59% dintre salariaţi sînt mulţumiţi de salariul lor. De abia acum devine interesant: „Nu ne ajung banii, dar se poate şi mai rău! Aşa că zic mersi că-i am şi pe ăştia...“ Cam aceasta pare a fi „filozofia“ din spatele acestor cifre. O „filozofie“ pe care mulţi se grăbesc să o eticheteze drept „mioritică“ sau să explice prin ea de ce „nu explodează mămăliga“. Dar să nu ne pripim!

Ceea ce îl surprindea însă cel mai tare pe tînărul meu interlocutor era procentul de 76% care ar accepta un loc de muncă sub pregătirea lor. Pentru un tînăr şcolit de astăzi aşa ceva pare de-a dreptul ruşinos. „Românii nu au demnitate?“ – se revoltă el. Despre care „pregătire“ este vorba? – îi întorc eu întrebarea. 

Şi poate de aici trebuie pornită citirea acestor date.  Mai întîi şi mai întîi, trebuie să ne mai aducem aminte încă o dată că sîntem încă cea mai mare populaţie rurală şi agricolă din Europa, că am fost o societate de ţărani şi avem o cultură ţărănească pentru care ethosul muncii era construit în jurul rugăciunii cotidiene: Dă, Doamne, să plouă – şi, dacă se poate, nici prea mult! Şi, avînd noi norocul pervers de a fi o ţară bogată şi mănoasă, Dumnezeu cam dădea, fără prea mult efort. Din această perspectivă, planificarea muncii, independent de „voinţa lui Dumnezeu“, era mai degrabă dovadă de vanitate deşartă decît de calcul raţional. „Fatalismul mioritic“ era, în acest caz, mai degrabă meteorologic... Complementar, cu excepţia tîrzie a minerilor şi, relativ, a încă două-trei categorii profesionale, nu avem o tradiţie de muncă industrială. Cît despre comerţ, ce să mai discutăm, acesta era apanajul practic exclusiv al unor alogeni numai buni de blestemat ulterior.

În mod paradoxal, dincolo de ideologie, proletarizarea comunistă nu a dus nici ea la o ameliorare a acestei situaţii. Ba chiar a şi compromis, într-o anumită măsură, meseriile industriale, generînd nu atît oameni ai muncii specializaţi, cît o masă largă de „muncitori-ţărani“ – sau, cum prefer eu să-i numesc, „muncitori gospodari“. Marea lor competenţă era ceea ce un antropolog american a numit „domesticirea industriei“: deturnarea sau reciclarea unei părţi a resurselor urban-industriale în folosul propriilor gospodării. „Pregătirea“ lor consta mai puţin într-o meserie anume, cît într-o improvizaţie flexibilă de competenţe utile. Ce s-a întîmplat după căderea comunismului? În mod ciudat, ideea de muncă a fost stigmatizată, fiind asociată cu „oamenii muncii“, iar aceştia cu „profitorii comunismului“. Păgubos anticomunism!... (Îmi aduc aminte că, pe la începutul anilor ’90, am invitat un mare specialist canadian în sociologia muncii să ţină nişte cursuri la facultate; după prima oră, a fost fluierat şi acuzat că este comunist...). Meseriile industriale au decăzut dimpreună cu industria, iar şcolile de meserii nu mai interesează pe nimeni. Pe de altă parte, singura piaţă care oferă oportunităţi rezonabile de muncă este cea externă, mai mult cea informală, unde vechea flexibilitate meşteşugărească a românilor este din nou la mare preţ. Cu această istorie şi în acest context, în ce sens este surprinzător atunci că românii – statistic vorbind – acceptă în asemenea proporţie un loc de muncă „sub pregătirea lor“? Care pregătire? Flexibilitatea este o mare calitate pe „pieţele emergente“, deci poate fi privită şi ca o trăsătură adaptativă de moment. Poate fi ea însă competitivă – sau măcar adaptativă – şi pe viitor?

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Câți ani de pușcărie riscă românul acuzat de trădare
Conform articolului 394 din Codul Penal, Alexandru Piscan, care este acuzat că a desfășurat activități de spionaj în beneficiul Federației Ruse, vizând obiective militare românești și NATO, poate înfunda pușcăria ani grei.
image
Anchetă extinsă în cazul Coldea: sunt vizați și Alexander Adamescu și Mihai Tufan. „Șeful cel mare”, fondator al „statului paralel”
Anchetă a fost extinsă în dosarul generalilor SRI Florian Coldea și Dumitru Dumbravă, fiind cercetate fapte de corupție în legătură cu firme controlate de către oamenii de afaceri Bogdan Alexander Adamescu și de către milionarul Mihai Tufan.
image
Pățania ciudată a unui șofer băut din Neamț. A făcut accident exact în momentul în care polițiștii îi făceau semn să tragă pe dreapta
Acţiunile poliţiştilor din Neamţ, pentru combaterea evenimentelor nedorite din traficul rutier, s-au soldat cu depistarea mai multor şoferi care erau băuţi la volan, întocmindu-se dosare penale

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.