New York, New York

Publicat în Dilema Veche nr. 375 din 21-27 aprilie 2011
Adevăratul rost al lucrurilor jpeg

A fost o zi foarte lungă. Plecat de la Otopeni aproape de prînz, am aterizat pe JFK tot pe la prînz, în aceeaşi zi. Cele şapte ore diferenţă de fus orar coincideau aproape perfect cu durata zborului, aşa că timpul petrecut în avion dispărea ca într-un fel de buclă. Văzusem ca într-un vis crestele Alpilor încă înzăpezite, plajele de pe ţărmul vestic al Europei, întinderea albastră a oceanului punctată din loc în loc de cîte o ambarcaţiune ca o minusculă liniuţă albă, apoi marile suprafeţele îngheţate din peninsula Labrador şi estuarul colosal al fluviului Sf. Laurenţiu. Au urmat minute întregi de survol al suburbiilor New York-ului, impresionant de rectangulare, pline de culoare şi verdeaţă. 

Era pentru mine prima imagine a Occidentului, a lumii libere, la puţin timp de la Revoluţie.

În aeroport am simţit un miros, un fel de parfum discret pe care ulterior aveam să-l descopăr prin mai toate interioarele publice şi chiar să-l asociez o vreme cu ideea de miros al Occidentului. Pe atunci, prin România nu se foloseau şi nici nu se ştia de existenţa deodorantelor de cameră – fiindcă despre asta era vorba. 

 M-am dus să-mi iau bagajele de pe bandă (nu-mi dau astăzi seama cum am ştiu să mă descurc prin aeroport) şi am văzut cum un negru uriaş cu o vestă fosforescentă lua geamantanele dintr-un loc, le ridica deasupra capului şi le arunca într-alt loc. M-am gîndit cu inima strînsă la icoanele mele pe sticlă  pe care le luasem să le duc românilor la care urma să locuiesc. M-am întrebat cum de se poate ca într-o ţară civilizată să se poarte aşa cu bagajele clienţilor. Următoarea surpriză a fost cînd am dat ochii cu ofiţerul din dosul unui ghişeu care trebuia să-mi ştampileze paşaportul. Un portorican acru, cu faţa buboasă şi care mesteca gumă. M-a întrebat cu o mină dispreţuitoare dacă am de gînd să fac afaceri în America. Fusesem derutat la completarea formularului din avion în care aveam doar două opţiuni pentru scopul călătoriei: bussines sau turism. Eu eram cu o bursă, aşa că le completasem pe amîndouă, iar lucrul acesta stîrnise mirarea funcţionarului. Prevăzusem însă întrebarea şi-mi ticluisem din timp răspunsul: „Sînt jurnalist aşa că a vizita America e pentru mine nu doar simplu turism, ci şi o afacere“. Portoricanului i-au sticlit ochii a mîndrie şi mi-a dat drumul să trec.

A urmat întîlnirea cu profesoara care mă aştepta cu o pancartă îndărătul unor cordoane despărţitoare şi drumul cu taxiul pînă în Manhattan. Prima imagine a fost a unor hîrtii zburătăcite peste şosea de suflul maşinilor, şi mi-aduc aminte cum m-am mirat că şi la ei sînt gunoaie. Era un soare puternic şi uşor împîclit, iar undeva în faţă se profilau zgîrie-norii cenuşii ai Manhattan-ului. „America“ – mi-am zis – încercînd să mă conving că nu visez. 

M-au năucit traficul incredibil, mulţimea maşinilor mari şi pătrate, nenumăratele taxiuri galbene, sirenele pompierilor, ale poliţiei şi ale ambulanţei, străzile drepte şi pline de magazine cu geamurile vitrinelor lucind de curăţenie. Imaginea oraşului era atît de vie şi de colorată încît mă obosea. Probabil că aşa se simte un deţinut abia eliberat din închisoare. Fusesem obişnuit de-o viaţă cu letargicul şi cenuşiul  Bucureşti.  Iar brusca aterizare în mijlocul  New York-ului, venind dinspre acel Bucureşti, era ca o picare din Lună. Apropo de Lună, am observat imediat că newyorkezii păşeau altfel decît bucureştenii. Cei mai mulţi trecători de pe stradă, de culoare fiind ei, aveau un mers elastic şi relaxat, spre deosebire de concetăţenii mei care se deplasau prin oraş ca într-un fel de marş perpetuu, mînaţi parcă de goana după cele necesare traiului. 

Prima plimbare pe jos a fost la fel de şocantă. În cartierul în care locuiam, de-o parte şi de alta a străzilor erau înşirate tarabe cu tot felul de mărfuri ieftine. Tarabagii, negri sau hispanici (nu ştiam să-i deosebesc), cu şepcile lor întoarse, te îndemnau să cumperi, cu gesturi largi şi vorbe pe care eu abia dacă le înţelegeam. În mintea mea era înrădăcinat tipul de vînzător apatic, zăcînd în spatele unei tejghele, sau cel al casierei de alimentară comunistă care împarte produse şi mustrări cetăţenilor înşiraţi la coadă. E drept că prin pieţele româneşti mai erau şi alte modele. Dar aici, te invitau direct pe stradă, întindeau mîna după tine să-ţi prezinte marfa. Mă simţeam de-a dreptul agresat şi nu ştiam dacă-i bine să mă uit la ei sau să trec fără să-i bag în seamă. De altfel, mi se făcuse şi un întreg instructaj:  pe unde pot şi pe unde nu pot să mă plimb, de ce locuri şi de ce fel de oameni e cazul să mă feresc, ce să fac în situaţia aia sau ailaltă. Mi s-a spus că, în ciuda experienţei mele din România, în Statele Unite cel mai bun prieten de pe stradă e poliţistul. La el se poate apela cu încredere pentru orice. Primul  poliţist lîngă care m-am nimerit a fost lîngă o bancă, la ora la care se scoteau banii. A sărit pe trotuar în faţa mea din duba blindată şi mi-a strigat, agitat, să stau pe loc, în timp ce-şi scotea pistolul din toc. Îi ţinea ţeava uriaşă în sus, în timp ce îşi învîrtea capul în stînga şi în dreapta scanînd împrejurimile. Atunci, în capul meu de est-european, am conchis că străzile New York-ului sînt o adevărată junglă. Încetul cu încetul, aveam însă să descopăr şi farmecul acelui extraordinar oraş care nu doarme şi în care n-am mai avut ocazia să calc de atunci.

În timp ce scriu toate astea, în centrul Bucureştiului, prin fereastra închisă se aude sirena stridentă a unei ambulanţe care se chinuie să înainteze printre zeci de maşini oprite la semafor. Traficul e infernal. După aproape 20 de ani, Bucureştiul a devenit un oraş agitat şi nebun. Uneori poate să-şi aibă şi el farmecul propriu. Cu toate astea, continuă să fie la peste şapte mii de kilometri distanţă de New York.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Alimente sățioase și care nu îți pun în primejdie silueta. Medic: „Fericiți și cu burta plină…chiar se poate!”
Medicul nutriționist Mihaela Bilic a dezvăluit duminică, 19 mai, într-o postare publicată pe Facebook, care sunt alimentele care te mențin sătul pentru mai mult timp și cu puține calorii.
image
Ce taxe turistice se percep în marile orașe din Europa. Atena bate recordurile
Un număr tot mai mare de orașe din Europa impun sau măresc costul taxelor turistice pentru vizitatori, la un nivel mai mare decât cele propuse în toamna anului trecut.
image
Cum a fost convinsă o tânără să renunțe la școală și la familie pentru a se prostitua. „Era o mașină de făcut bani”
O tânără din comuna Bâlteni, județul Gorj, a trăit un adevărat coșmar timp de doi ani de zile alături de un tânăr de care s-a îndrăgostit

HIstoria.ro

image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.
image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi