Exerciţii de entuziasm

Publicat în Dilema Veche nr. 376 din 28 aprilie - 4 mai 2011
Schengen și bunăstarea jpeg

Am participat de curînd la o conferinţă cu tema „Întoarcerea în România a tinerilor cu studii în străinătate: modele de succes, oportunităţi şi provocări“, organizată de Fundaţia „Dinu Patriciu“. Cîţiva foşti bursieri ai fundaţiei, care urmaseră în străinătate cursuri de master sau de doctorat şi reveniseră în ţară, au vorbit despre experienţele lor, despre motivele care i-au determinat să se întoarcă, despre ce au de gînd în continuare.

În felul lor de a vorbi se întîlneau un soi de pragmatism bine temperat cu un fel de entuziasm foarte sigur de sine. Erau perfect conştienţi de rolul pe care l-a avut, în formarea lor, ocazia de a studia la facultăţi bune din străinătate, dar toţi au avut un cuvînt bun de spus şi despre şcoala pe care au făcut-o aici ori despre profesorii lor. Şi nu era nimic de complezenţă în faptul că ţineau să exprime un gînd pozitiv despre ce au învăţat în sistemul nostru de educaţie, altminteri atît de criticat. Observaseră direct avantajele şi dezavantajele de a trăi şi de a studia „aici“ şi „acolo“. Şi mi s-a părut că, la urma urmei, pentru ei nici nu mai e atît de relevantă distincţia între „în ţară“ şi „în străinătate“, din foarte multe puncte de vedere. Conectaţi şi adaptaţi la o lume deschisă, au trăit cu folos „experienţa interculturală“ şi au învăţat, dincolo de materiile de la cursuri, să-şi construiască viaţa şi profesia. Întorşi acasă, şi-au găsit de lucru în companii serioase ori şi-au deschis propria afacere. Dar partea interesantă abia de aici încolo începe. Pragmatismul bine temperat se manifesta în felul lor de a include, în proiectele lor de viitor, lumea în care trăiesc – sau, dacă preferaţi, comunitatea. „Sînt atîtea de făcut“ – au spus cîţiva dintre ei. Au cunoscut direct nişte societăţi normale, în care lucrurile funcţionează cum trebuie, în care detaliile vieţii de toate zilele sînt previzibile, în care mecanismele sociale sînt unse. Îşi dau seama că în România e greu, dar tocmai asta li se pare interesant şi provocator.

„Impredictibilitatea“ vieţii româneşti îi motivează, chiar dacă – recunoşteau ei sincer – e şi obositoare. Într-un fel sau altul, fiecare a spus cîte ceva despre „readaptarea“ la România (cu metehnele ei cu tot) după un an sau doi de viaţă într-o ţară decentă şi cumsecade. Dar – şi asta o spuneau simplu şi firesc, fără emfază – aici e „acasă“. Ştiu ce-i aşteaptă. Nu e uşor. Dar „şi la noi“ se pot face multe lucruri, şi în România se pot petrece acele schimbări care să ne ducă mai aproape de normalitate.

Am rezumat (subiectiv şi parţial, recunosc) o discuţie care a fost mult mai bogată şi mai nuanţată pentru că aceste exerciţii de entuziasm ale unor tineri valoroşi ar putea reprezenta, cred, una dintre sursele schimbării. Nu mi se pare că acei cîţiva absolvenţi care au participat la conferinţă sînt „excepţii“. Constat în ultima vreme în jurul meu şi alte resurse de potenţială normalitate: printre studenţi, printre voluntari din unele ONG-uri, ba chiar şi prin unele instituţii publice am întîlnit destui oameni pentru care diverse forme de implicare în binele public au devenit un lucru de la sine înţeles. Constat, de asemenea, că tradiţionalul discurs al lamentării naţionale îi enervează din ce în ce mai des pe mulţi oameni tineri – mai ales pe cei care au avut ocazia să trăiască ori să studieze în ţări occidentale. Nu mi se pare că ar fi vorba de „un nou paşoptism“ – adică de tineri cu studii în străinătate reveniţi în ţară să-şi lumineze poporul, ca pe vremea lui Kogălniceanu. Într-o lume globală nu mai e posibil aşa ceva şi nu mai e nici nevoie. Mai degrabă este vorba de „pata de ulei“ care se tot întinde, de oameni tineri crescuţi cu Internetul la îndemînă şi cu ochii deschişi spre lume, care au deprins cîteva principii şi standarde ale vieţii în societăţi modernizate şi vor să le aplice şi „acasă“, chiar dacă „sistemul“ le joacă feste ori încearcă să-i respingă. 

Am mici temeri că unii dintre ei nu vor avea destulă răbdare şi tenacitate, că vor ceda în faţa rezistenţei căpoase a „societăţii“ sau nu vor reuşi să-şi ţină urechile la adăpost de cîntecul fatalist al sirenelor naţionale care abia aşteaptă să le susure în auz „v-am spus noi că n-o să meargă, România e altfel...“. Dar, pe de altă parte, am impresia că bulgărele a pornit şi, într-un fel sau altul, va creşte: dorinţa de normalitate are şanse să fie mai puternică şi decît fatalismul, şi decît „excepţionalismul românesc“ croşetat cînd pe faţă, cînd pe dos...

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Neutralitatea moldoveană și vinovăția românească
Politic, conducerea de la Chișinău face eforturi supraomenești pentru a da asigurări că nu există nici un pericol iminent.
Bătălia cu giganții jpeg
Puțină libertate. Și multe probleme
Țările din Europa occidentală reprezintă o zonă idilică, chiar dacă nu ideală, pentru presă...
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Re-începutul filosofiei
...deveneam nerăbdător ori de cîte ori filosofia întîrzia prea mult în concept, în terminologie, în acrobație analitică.
Frica lui Putin jpeg
Eufemismul
Este însă și altceva, încă mai sinistru, în acest tip de eufemisme politico-ideologice: ele servesc la dezumanizarea adversarului, eliberînd conștiința de orice reproș pentru un act criminal.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Eu nu mai citesc presa din 1979” / „Sigur, tu îți permiți...”
Cînd a venit vestea morții lui Radu Lupu, toate marile ziare ale lumii au publicat articole despre legendarul pianist român.
Odă bucuriei, Allegro ma non troppo jpeg
Odă bucuriei, Allegro ma non troppo
În 1817, Societatea Filarmonică din Londra l-a însărcinat pe Beethoven să compună o simfonie.
Stat minimal, stat puternic, stat eficient jpeg
Stat minimal, stat puternic, stat eficient
Dintre toți economiștii români, Georgescu este cel mai tranșant în a analiza și a vorbi despre hibele capitaliștilor și capitalului din România.
Iconofobie jpeg
Imperfecțiuni
Defectele (auto)inventate de oamenii în cauză ajunseseră să fie percepute – tocmai prin inexistenţa lor de facto – drept „limita de atins”, vorba lui Gabriel Liiceanu într-o celebră carte.
„Cu bule“ jpeg
Didactice
Textul recomandă, de exemplu, ca termenul student (cu sensul „cel care studiază”, indiferent de nivel) să nu mai fie folosit în școlile din Ardeal pentru ciclul preuniversitar, ci să fie înlocuit cu elev sau școlar, ca în Regat.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Să nu încremenim în prejudecăți
Andreea nu este un elev care să performeze la disciplinele realiste, iar matematica e, pentru ea, o piatră grea de încercare.
Un sport la Răsărit jpeg
Doi ani și jumătate în spatele fileului pentru Boris Becker?
Viaţa lui Becker, ce-i drept, e o vraişte. Ajunge să-l priveşti pentru a înţelege cîte nopţi grele sînt pitite sub faţa buhăită.
Comunismul se aplică din nou jpeg
O întîmplare din România de azi
Mi-a venit în minte formula unui cunoscut: În definitiv, cine ești tu ca să nu ți se întîmple să fii nedreptățit?

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.