Deșcheiați pîn' la buric

Publicat în Dilema Veche nr. 374 din 14-20 aprilie 2011
Răzbunări, patimi, resemnări jpeg

Propagandiştii regimului comunist ştiau cu precizie că ideologia sistemului funcţiona „la pachet“ cu un arsenal simbolic pe care trebuiau să-l cultive cu osîrdie. Lucrurile erau cît se poate de clare. Nimic nu putea exista în afara „packaging-ului“ stabilit cu precizie la Centru. Într-un anumit fel, dincolo de misiunea lor ideologică, propagandiştii Partidului Comunist funcţionau ca nişte ofiţeri de brand, responsabili cu păstrarea şi respectarea ordinii simbolice. În graba de a sări cît mai repede din barca vechiului sistem în cea a proaspetei democraţii, după 1989, „emanaţii“ noştri n-au pus mare preţ pe construirea unei simbolistici statale şi instituţionale care să înlocuiască vechea ordine. Bîlbîiala continuă şi azi, după douăzeci de ani, transformîndu-se, uneori, într-un delir ale cărui semne se pot vedea la tot pasul.  

Miliţianul burtos şi caricatural, de acum douăzecişicinci-treizeci de ani, era subiect de banc, dar se pierdea în dimensiunea gigantică a unui sistem opresiv în care opulenţa simbolică funcţiona simultan cu inducerea unei frici generalizate. Imaginea lui, deşi era jalnică, nu se răsfrîngea asupra imaginii şi reputaţiei instituţiei pe care o reprezenta, pentru că puterea terorii generalizate alimenta continuu, ca o baterie nevăzută, rezistenţa simbolică a oricărei instituţii a statului totalitar. Miliţia nu putea fi gîndită, în vremea aceea, în termenii reputaţiei şi ai credibilităţii, pentru că nu se afla, în primul rînd, în slujba comunităţii, ci a statului comunist care o crease pentru a supraveghea şi ţine în frîu comunitatea. Un poliţist caricatural, acum, înseamnă cu totul altceva. La fel, un miliţian corupt, care se preta la găinării, în urmă cu treizeci de ani, făcea parte din imaginea generală a sistemului, nu putea decredibiliza Miliţia, pentru că pomenita instituţie nu avea nici o formă de vecinătate cu credibilitatea. În perioada comunistă, intrarea în Miliţie şi în Armată nu mai avea nimic din aspiraţia spre pătrunderea în nişte corpuri de elită, aşa cum erau percepute înainte de 1945. În vremea statului totalitar, a alege cariera armelor însemna, în general, cu totul altceva. În primul rînd, bazinul principal de selecţie viza tinerii foarte săraci, cu dosar sănătos, care visau să primească, de la stat, haine, locuinţă şi salariu, la care se adăuga statutul citadin. Cariera armelor nu era urmarea unei vocaţii, ci sesizarea unui chilipir pe care ţi-l oferea statul. Sigur că exista loc, nu foarte uşor, şi pentru cei care credeau în dimensiunea de elită a corpului ofiţeresc, pentru cei care alegeau acest drum din pasiune pură. Dar regula generală a pătrunderii în aceste instituţii era cît se poate de vizibilă. Traficul de influenţă, mita, nepotismul şi lanţurile de complicităţi erau cunoscute de toată lumea, atunci cînd era vorba de „băgarea“ unui tînăr la şcoala de ofiţeri.  

Exterminarea vechilor elite şi înlocuirea lor cu cantitatea, cu opulenţa numerică şi cu ideologizarea primară nu se referă doar la Miliţie, la Armată, sau la serviciile de informaţii, transformate în Securitate, ci la totalitatea instituţiilor statului. Aşa cum un strungar era scos din fabrică, înarmat cu un pistol, îmbrăcat cu haină de piele şi transformat în ofiţer de informaţii, la fel de bine se putea să iei o lucrătoare dintr-o fabrică de confecţii şi să o faci, peste noapte, profesor universitar sau director de instituţie publică. Sînt lucruri foarte cunoscute, la care ne referim des, dar pe care ni le asumăm foarte puţin. Sau deloc.  

Mecanismul de selecţie pe baza dosarului, a traficului de influenţă, a mitei a născut, aşa cum era normal, un model social, care a produs generaţii întregi de ocupanţi ai tuturor nivelurilor de putere. Regula generală era că totul vine de la Centru şi că totul se rezolvă prin intermediul unei „proptele“, al unei „pile“. În plus, confortul simbolic şi „brandingul“ oricărei instituţii se rezolvau la fel de bine, fără nici o bătaie de cap, de la omnipotentul Centru. Mentalitatea generală era cea de asistat, de supus al sistemului, de norocos care „a apucat“ o slujbă bună, la stat. Iar statul ne dădea şcoală, haine, salariu, locuinţă, statut citadin. „Ne făcea oameni.“  

Cine să fie preocupat, după Revoluţie, de misiunea, de viziunea, de valorile instituţiilor statului, de reconstruirea simbolisticii naţionale? Cine să piardă vremea cu inginerii subtile şi cu preocuparea de a alcătui, în paralel cu reformarea instituţiilor, o estetică a sistemului? Din nefericire, se vede de prea multe ori felul primitiv în care ne-am mulţumit să acceptăm lucrurile, chiar şi acum, la douăzeci de ani de la Revoluţie. Uniformele stau pe ai noştri ca pe gard, îi maimuţăresc mai mult decît să-i îmbrace. Vezi, la tot pasul, oameni în slujba comunităţii care nu înţeleg de ce se află ei acolo, şi care par buimaci, treziţi din somn şi miraţi de hainele pe care le găsesc puse pe ei. 

Alteori, indiferent de instituţie, uniforma, hainele de lucru trădează, prin felul în care sînt purtate, o gigantică neînţelegere, o uluitoare neasumare a meseriei alese, o caricaturală ascundere în uniformă, nu o îmbrăcare a ei. Totul pare făcut în pripă, spoit, să se vadă ceva acolo, cît mai repede. Iar senzaţia de etern provizorat e, poate, mai puternică decît orice. Neexistînd o cultură a asumării costumului, o cultură firească a îmbrăcării statutului şi meseriei alese, chiar şi mediile corporatiste de la noi conţin suficiente exemple caricaturale care arată preluarea în pripă a modelelor, dorinţa de a ne sincroniza paşii cu lumea civilizată la care am visat, dar şi panica ascunsă, nemărturisită, generată de uriaşele diferenţe pe care le descoperim în fiecare zi de libertate.  

(va urma)

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cristian Mureșan, economist român din Paris: „Ce s-a întâmplat în Europa de Est e un miracol economic fără precedent“ EXCLUSIV
Economistul Cristian Mureșan spune că în 1989, țări precum Polonia și România au plecat pe picior de egalitate și au avut o creștere spectaculoasă a PIB-ului, mai ales după aderarea la Uniunea Europeană.
image
image
Care este cea mai ieftină capitală din Europa pentru amatorii de city break-uri. Se poate mânca cu mai puțin de 3 euro
În orașul cu cel mai bun preț pentru amatorii de city break-uri costurile sunt cu peste 10% mai mici decât cel de pe locul secund, Lisabona.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.