Schengen și bunăstarea

Publicat în Dilema Veche nr. 377 din 5-11 mai 2011
Schengen și bunăstarea jpeg

Să ne imaginăm că s-ar reintroduce controalele la graniţele interne ale Uniunii Europene. Adică la graniţele dintre ţările membre ale spaţiului Schengen. Toate controalele. Şi toate reglementările vamale. Ar fi un dezastru. 

Cetăţenii ar pierde timpul cu verificările, transportul de mărfuri ar presupune mai multe formalităţi, camionagiii ar forma din nou cozi, poliţiştii de frontieră şi vameşii ar fi depăşiţi de volumul de muncă şi, la o adică, ar face grevă de zel, pentru a cere simplificarea controalelor (aşa cum au făcut vameşii italieni şi cei francezi la începutul anilor ’80; şi asta a contribuit la punerea în aplicare a primului acord Schengen) şi noi angajări de personal. Bineînţeles, astfel de angajări ar trebui neapărat făcute – pentru că, prin intrarea în spaţiul Schengen, fiecare ţară a făcut concedieri semnificative, dat fiind că vameşii de la graniţele interne îşi pierduseră obiectul muncii. Ba chiar ar trebui reconstruită şi reamenajată întreaga infrastructură – clădiri, dotări etc. Bugetele publice ar avea cheltuieli sporite cu personalul şi infrastructura de frontieră, transportatorii şi comercianţii ar cheltui mai mult din cauza formalităţilor vamale mai complicate şi ar trebui să-şi regîndească întreaga logistică (timpi de transport, aprovizionare etc.). Şi, bineînţeles, aceste costuri suplimentare se vor acoperi din buzunarul cetăţeanului (sau „consumatorului final“), care va plăti impozite mai mari şi va cumpăra mărfuri mai scumpe. 

De fapt, n-ar fi nimic nou, s-ar reveni la situaţia de acum cîteva decenii, de dinainte de Schengen. Dar tocmai acesta ar fi costul imens pe care ar trebui să-l plătească Uniunea Europeană: renunţarea la unul dintre marile sale cîştiguri şi aruncarea la coş a unui principiu de bază, cel referitor la libera circulaţie. Considerat un fel de laborator al Uniunii – pentru că a dat soluţii concrete pentru integrarea diverselor ţări şi pentru aplicarea mecanismelor comunitare – spaţiul Schengen i-a putut oferi fiecărui cetăţean senzaţia că aparţine unui teritoriu unic. Cînd treci, cu trenul ori cu maşina, dintr-o ţară europeană în alta şi găseşti doar o plăcuţă de avertizare acolo unde înainte erau bariere, poliţişti şi verificări ale documentelor de identitate percepi cît se poate de acut realitatea creată de UE. „Străinătatea“ devine mai apropiată, senzaţia libertăţii de mişcare e mai adîncă şi mai plăcută. Dacă s-ar reintroduce controalele la frontiere, probabil că ar reapărea o nouă tribalizare a popoarelor europene: vecinii ar redeveni „străini“, poate mai străini decît au fost acum douăzeci de ani. Iar pentru Uniune, ar fi începutul sfîrşitului.

Deocamdată, se cere doar reintroducerea controalelor la graniţele interne pe o perioadă limitată, dar nu numai pentru motive de ordine publică şi siguranţă naţională (ceea ce e deja prevăzut în tratatul actual), ci şi din altele. Italia a eliberat permise de şedere pentru zeci de mii de imigranţi veniţi din nordul Africii (dîndu-le astfel posibilitatea să plece oriunde în spaţiul Schengen), Franţa nu vrea să-i primească, iar conflictul italo-francez s-a transformat într-o scrisoare comună adresată Comisiei Europene de Silvio Berlusconi şi Nicolas Sarkozy. Cei doi lideri cer „reforma spaţiului Schengen“. Extinderea motivelor pentru care pot fi reintroduse controalele mi se pare genul acela de „cerere maximală“ tactică, doar ca să aibă de unde ceda la negocieri. Dar oricum sună prost. Se mai cere un rol operaţional sporit pentru Frontex (agenţia europeană care coordonează colaborarea între sistemele naţionale de control la frontiere), ceea ce la prima vedere pare un pas spre integrare, dar Berlusconi şi Sarkozy bat aici la uşi deschise: rolul Frontex oricum trebuia amplificat căci aşa prevede Tratatul de la Lisabona. Se solicită de asemenea reguli mai stricte pentru ţările deja membre în spaţiul Schengen şi pentru cele care vor să adere (ghici care sînt acelea?...). Introducerea unui criteriu legat de lupta împotriva corupţiei printre condiţiile de aderare a fost cerută recent şi de europarlamentarii danezi, care se opun acceptării României şi a Bulgariei. 

Zilele acestea, şi Comisia Europeană va prezenta propriul plan de reformă Schengen. Comisarul European Cecilia Malmström scrie pe blogul său (http://blogs.ec.europa.eu/malmstrom/) că tendinţele unor state membre (ghici care?...) de a se lăsa „duse de evenimente“ şi de a cere „măsuri rapide“ sînt îngrijorătoare şi aminteşte că politicile privind migraţia au nevoie de strategii pe termen lung şi nu trebuie influenţate de „mişcările populiste“. Foarte corect spus. Numai că pînă acum fiecare ţară şi-a aplicat propriile politici, Sudul (mai vulnerabil la imigranţi) fiind în conflict cu Nordul pe această temă, iar mişcările populiste au ajuns între timp să aibă succes tot mai mare în ţări care erau percepute ca tolerante şi armonioase, precum Olanda, Danemarca şi Finlanda. Politicienii populişti au devenit mai sofisticaţi, nu se mai declară otova împotriva străinilor, ci le induc alegătorilor nu doar teama că vor rămîne fără locuri de muncă din cauza migraţiei necontrolate, dar şi ideea că armonia socială se va strica iremediabil. Şi că, dispărînd the welfare state, nu vor mai avea parte de pensie. Aşa încît portretul-robot al votantului populist se schimbă: nu mai e muncitorul industrial ceva mai în vîrstă şi cu educaţie precară, ci un om de vreo 40 de ani, cu educaţie medie şi cu venit mediu – adică un om care o duce bine în Europa şi care vrea ca the welfare state să rămînă aşa cum a fost. Îngrijorările unui asemenea votant sînt sincere şi explicabile. Tocmai de aceea, e relativ uşor să-i bagi în cap că soluţia pentru a păstra ce avem este să închidem uşile şi ferestrele casei în care, vai, ne-am simţit atît de bine pînă să vină alţii cu care trebuie să ne împărţim bunăstarea în numele solidarităţii europene şi al liberei circulaţii...

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Românca desemnată „Omul anului“ în Anglia. Cristina este șoferiță de autobuz în orășelul Hertford. „Ne face ziua mai frumoasă“
O șoferiță de autobuz, originară din București, a primit titlul „Omul anului”, acordat de o comunitate din Anglia. Cristina a întrunit cele mai multe voturi din partea membrilor comunității.
image
Tiramisu alb, un desert spectaculos, cu succes garantat. Secretul prăjiturii cu gust demențial
Nu doar că este delicios, ci este și simplu de făcut. Tiramisu alb este desertul de care nu te mai saturi. Rețeta necesită doar câteva ingrediente și multă răbdare, pentru că se servește a doua zi. Dacă este ținut la rece 24 de ore, rezultatul va fi unul spectaculos.
image
Cine este doctorița înjunghiată mortal în Franța. Tânăra se pregătea pentru rezidențiat
O tânără româncă, care se afla în Franța pentru a-și pregăti rezidențiatul, a fost descoperită moartă într-un apartament. Tragedia s-a petrecut în orașul Amiens, într-un apartament închiriat de ea prin platforma Airbnb.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic