Italia: mitul "revizitat" al lui Mussolini

Gabriela PREDA
Publicat în Dilema Veche nr. 376 din 28 aprilie - 4 mai 2011
Italia: mitul "revizitat" al lui Mussolini jpeg

Decizia recentă a unuia dintre cele mai vîndute ziare din Italia de a distribui gratuit jurnalele secrete ale dictatorului fascist Benito Mussolini nu putea trece neobservată. Mai ales în anul în care Italia sărbătoreşte 150 de ani de la naşterea statului naţional unitar. Şi totuşi, surprizele nu s-au lăsat aşteptate: în pofida aşteptărilor, decizia cotidianului „de dreapta“ Libero a făcut puţină vîlvă, stîrnind doar cîteva critici virulente, în principal printre pasionaţii de istorie şi în asociaţiile italiene ale victimelor Holocaustului. Cele cinci volume cadou, ce fuseseră deja publicate de Editura Bompiani din Italia, prezentau cîteva agende inedite, scrise de Mussolini între anii 1935 şi 1939, şi descoperite „din întîmplare“ în colecţia unui anticar din Elveţia, de către un senator din partidul de guvernămînt, Marcello dell’Utri, amic fratern al premierului Berlusconi.

„Îmi dau seama că vom fi criticaţi din nou, publicînd jurnalele lui Mussolini şi distribuindu-le alături de ziarul nostru, fără a cere cititorilor nici un euro în plus faţă de preţul ziarului – scria, într-un recent editorial din Libero, Vittorio Feltri, directorul ziarului. Vom fi acuzaţi, poate, că facem apologia fascismului, aşa cum s-a întîmplat şi atunci cînd am distribuit DVD-uri cu discursurile celebre ale ducelui. Respingem însă toate criticile şi avem sufletul împăcat: vrem doar să punem aceste documente la dispoziţia publicului pentru că sîntem convinşi că oricine are dreptul de a analiza atent o perioadă atît de importantă din istoria noastră, fără a fi condiţionat de o parte sau de alta a politicii.“

Cu alte cuvinte, intenţia era aceea de a completa versiunile deja existente ale istoriei recente. De cealaltă parte, pentru critici, problema este însă că iniţiativa ziarului s-ar încadra într-un context extrem de tulbure: în ultimul timp, apologia fascismului (de altfel interzisă şi sancţionată prin lege) apare oricum în prim-plan în mod periodic, fie ca subiect de presă, fie în mijlocul a cine ştie ce polemici pe scena politică italiană. Ultima pe listă, de pildă, a bulversat parlamentul din temelii – propunerea şoc a unui grup de cinci senatori italieni, membri ai partidului premierului Berlusconi, de abolire a legilor ce interzic reorganizarea partidului fascist. O decizie criticată pînă şi de colegii de partid, în frunte cu preşedintele senatului Schifani, pentru care „era vorba doar de o iniţiativă personală“.  
Morala? Greu de spus. Îmi vine în minte un text ce susţinea că italienii repetă mai mereu aceleaşi greşeli (de parcă ar fi singurii?!), fiind caracterizaţi de extreme: la un pol, sfinţenia blîndă a Sfîntului Francisc de Assisi, iar la celălalt pol, sclipirea perfidă a lui Machiavelli; pe de o parte, curiozitatea lui Galileo Galilei sau geniul lui Michelangelo, iar pe de altă parte, dogmatismul opresiv al iezuiţilor reformatori sau dictatura lui Mussolini.

Oricum, dincolo de polemica cu iz politic, propunerea resuscitării partidului fascist, alături de cazul Libero, confirmă răspîndirea confuziei în rîndul opiniei publice italiene cînd vine vorba de fascism, mai ales pe fondul frustrărilor generate de insatisfacţiile prezentului, alimentate de criza economică, tensiunea politică, aventurile premierului sau de tendinţele secesioniste ale unuia dintre partidele de guvernămînt (Liga Nordului).

Impresia generală este că abordarea se face în general de pe două poziţii – pe de o parte, se accentuează rolul informativ şi funcţia constructivă a acestei noi „deschideri“ faţă de trecut, în vederea restabilirii adevărului istoric (?!), pe de altă parte, se vorbeşte despre campanii cu funcţie persuasivă şi manipulatorie. În plus, criticii se tem de aşa-numita „picătură chinezească“, prezentă tot mai des în peisajul mediatic italian, cu obiectivul de a „şlefui din penumbră“ imaginea celei mai întunecate perioade din istoria recentă, legată inevitabil de Benito Mussolini – „ducele“ – arhetipul liderului dictator fascist. Nu întîmplător, în ultimii ani figura „ducelui“, însoţită de o serie de simboluri pozitive sau negative, a devenit, în surdină, o prezenţă constantă a spaţiului public italian, transformîndu-se pentru mulţi într-un fel de „mit“, care ar permite şi o serie de operaţii adiacente de „bricolaj“ în scopul (re)construirii sau (re)memorării unui anumit context istoric, cu efecte imediate în comunicarea politică. Mai ales în pregătirea alegerilor din acest an. 

P.S. Recent, de pildă, fotografia lui Mussolini s-a „strecurat din greşeală“ şi în scenografia noului maraton al televiziunii publice Rai, dedicat sărbătoririi unirii Italiei şi „mai marilor Italiei“ din ultimul secol (http://tv.repubblica.it/copertina/mussolini-tra-i-grandi-d-italia-la-scenografia-di-centocinquanta/65261?video=&ref=HRESS-2). Mesaje subliminale sau eroare de parcurs? Cert este că, dincolo de scuzele de rigoare ale scenografilor, episodul a readus în prim-plan figura ducelui, iscînd noi polemici pe scena politică. Şi nu numai...  Gabriela Preda este jurnalistă la grupul editorial L’Espresso din Italia.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un oraș din România se află în topul celor mai ieftine orașe din Europa de vizitat în 2024. Pe ce poziție s-a clasat
De la Lisabona până în capitala Lituaniei, în urma unei analize făcută de specialiștii englezi, a reieșit o listă cu cele mai accesibile orașe europene pentru turism de weekend, printre care se află și unul din România.
image
Păţania de groază a unor nemți. Au rămas suspendaţi cu autorulota deasupra unei prăpăstii. „Dacă făceau asta românii în Germania...“
Salvamontiştii din Neamţ, care acţionează în zona masivului Ceahlău, au dat detalii despre o misiune care i-a avut în prim-plan pe membrii unei familii germane.
image
Turist speriat de prețurile din centrul unui mare oraș din România: „E prea mult“
Restaurantele, terasele și barurile reprezintă, fără îndoială, puncte importante de atracție pentru foarte mulți turiști. Cu toate acestea, mulți dintre ei se lovesc de prețurile piperate din marile orașe ale României.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.