Se dă apă sfinţită!

Publicat în Dilema Veche nr. 377 din 5-11 mai 2011
Dragoste şi răzbunare jpeg

De Izvorul Tămăduirii, ca în fiecare an, la jurnalele principale ale tuturor televiziunilor, am văzut cum se calcă în picioare pelerinii, compatrioţii noştri pe care îi apucă o streche de dimensiuni epice atunci cînd se dă ceva, orice, oriunde. În cazul de faţă, nu e vorba de vreun supermarket care scoate la ofertă electrocasnice la juma’ de preţ, nu e cazul de vreun convoi cu ajutoare umanitare, nu era nici măcar o „nevinovată“ adunare electorală la care se dădeau pachete, ca să votezi „cum trebuie“. În cele din urmă, fără prea mare dificultate, se exclude şi extazul mistic ce i-ar putea anima pe compatrioţi în faţa unei mari sărbători. Rămîne, mare şi lată, vechea noastră obsesie care ne macină fără milă, de ani şi ani. Se dă ceva. Trebuie să apucăm.

Prin 1996, cineva îmi povestea isprăvile unei bunici devenite reper în „mitologia“ unei familii. Dintre relatările faptelor şi vorbelor de duh ale legendarei bunici, una mi-a atras atenţia în mod deosebit. Eram invitat la o sărbătoare la care, în mod normal, se adună toată familia, ocazie de etalare a talentelor culinare, o expunere spectaculoasă a dexterităţilor gastronomice în preajma cărora se construieşte minunatul confort al spunerii de poveşti, al istoriilor despre personajele familiei, despre momentele în care un singur om, prin puterea exemplului, sau prin folosirea inspirată a prerogativelor de lider, schimbă soarta unui grup. În seara cu pricina, deşi mă aşteptam să văd un spectacol al gătitului tradiţional, am avut parte de o surpriză care, la început, m-a nedumerit. În locul platourilor decorate savant, al aromelor aiuritoare şi al rumenelilor dătătoare de ameţeli, meniul de rezistenţă era alcătuit din nişte mari porţii de… cartofi prăjiţi. E drept, la faţa locului se mai înfăţişaseră şi nişte salate remarcabile, dar momentul principal era apariţia unor banali cartofi prăjiţi.

Însă povestea care însoţea aparenta sărăcie a meniului de sărbătoare merita din plin tot efortul de strunire a simţurilor care cereau un ospăţ ca la carte. Totul se întîmpla în cadrul unei petreceri date în memoria unei bunici, a unei chiaburoaice care, învinsă de comunism şi de naţionalizare, convocase un consiliu de familie şi pronunţase o sentinţă care avea să marcheze fundamental istoria familiei. Aflată în faţa copiilor şi a nepoţilor, bunica rostise următoarele cuvinte, devenite text de lege pentru membrii întregii comunităţi: „Comuniştii asta aşteaptă de la voi. Să mergeţi şi să vă aşezaţi la coadă. Să aşteptaţi să vi se dea cîte ceva de mîncare. Vă interzic să staţi la coadă! Nimeni din familia asta n-o să stea la coadă. Cîtă vreme o să ţină regimul ăsta, noi nu stăm la coadă. Noi nu ne înghesuim să ni se dea ceva. Nu ne umilim, ca să avem ce mînca. Chiar dacă o să trebuiască să mîncăm în fiecare zi, chiar şi de Paşti sau de Crăciun, doar cartofi prăjiţi, noi nu stăm cu ăştia la coadă!“.

Cele două poveşti, una cu îmbulzeala de la butoaiele cu apă sfiţită, cealaltă cu refuzul de a sta la coadă, nu sînt aşezate una lîngă cealaltă pentru a obţine efectul ieftin al condamnării celei dintîi prin exemplaritatea celei de-a doua. Ţin să clarific acest lucru, cît se poate de hotărît, în aşa fel încît să preîntîmpin orice comentarii care m-ar acuza de vreo formă de duşmănie la adresa religiei majoritare din România. Nu poate fi vorba nici pe departe de aşa ceva. Ceea ce vreau să scot în evidenţă e cu totul altceva. Diferite feluri de rezistenţă sau de opoziţie la adresa sistemului comunist, poveşti ale unor oameni care nu au vrut să cedeze nimic din demnitatea lor –  fie că erau cetăţeni obişnuiţi, ţărani deposedaţi de avere, chiaburi puşi la colţ, adepţi ai confesiunilor religioase interzise sau preoţi ortodocşi care nu au făcut nici o formă de parteneriat cu ideologia sau cu sistemul –, au salvat punctual, în locurile în care trăiau, ordinea simbolică, setul de valori şi de semne care călăuzeau vieţile unor oameni. Pentru ei, noua ordine simbolică, umilirile de tot soiul, teroarea, frica aveau o dimensiune categoric provizorie. Se hrăneau din convingerea fermă că acea uriaşă eroare, acea rătăcire a istoriei avea un sfîrşit pe care ei îl vor prinde. Prin urmare, aveau misiunea de a păstra vechea ordine simbolică, în aşa fel încît, atunci cînd teroarea se va fi terminat, să poată scoate la lumină, în stare de funcţionare, valorile care fuseseră interzise.

Prin mijloace dintre cele mai perverse, dar şi profitînd de nişte metehne mai vechi, puterea comunistă a reuşit să facă din Biserica majoritară o instituţie frecventabilă mai degrabă în virtutea obiceiului, decît a trăirii religioase sau a veneraţiei pentru nişte valori care îşi propulsează efectele spre spaţiul intim şi spre spaţiul social. Iar supravieţuirea ca instituţie a adus după sine şi preţul acestei îngăduinţe din partea sistemului, care s-a tradus, mult dincolo de orice coborîre în profan, prin alterarea unor mecanisme foarte greu de recuperat. Azi, în bună măsură, Biserica Ortodoxă Română suferă de aceleaşi maladii de care suferim cu toţii. Privaţiunile la care ne-am supus vreme de atîţia ani au produs, şi în cazul Bisericii, excesul de dorinţă a consumului, de nevoie a satisfacerilor cantitative pe care le pretindem de la piaţa liberă. Iar semnele dezordinii simbolice sînt prezente şi aici, deşi ne-am aştepta ca Biserica să revină mult mai repede la măsură şi la punerea unei ordini evidente în lucruri. În plus, semnele dezangajării speranţei nu vin doar dinspre ororile estetice pe care le produc unii preoţi plecaţi pe calea ctitoritului cu orice preţ, ci şi din evidenta lipsă de preocupare sau, poate, de rezultate corecte în măsurarea atentă a efectelor pe care le-au produs, în ultimii ani, repetatele erori politice ale instituţiei.  

(va urma) 

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
NYP: Minciunile oamenilor de știință cu privire la pandemia COVID-19. Virusul care a omorât milioane de oameni, posibil creat de om
La patru ani de la izbucnirea pandemiei de Covid, în SUA se aduc acuzații de falsificare a adevărului de către oamenii de știință, iar dr. Fauci este arătat cu degetul pentru că a ținut cu „big pharma”.
image
Copii forțați de părinți să stea la cerșit pe vânt și ploaie, printre mașini, pe un drum din Buzău
Poliția a pus capăt chinurilor la care au fost supuși mai mulți copii și un adult cu handicap chiar de către cei care ar trebui să aibă grijă de ei. Două cupluri din comuna buzoiană Siriu, care aveau relație de concubinaj, și-au obligat copiii și nepoții, minori și un adult invalid, să cerșească
image
Profesoară în vârstă de 30 de ani, găsită vinovată după ce a făcut sex cu doi elevi minori. Ce îi scria unuia dintre tinerii de 15 ani VIDEO
O profesoară de matematică din Marea Britanie, în vârstă de 30 de ani, supranumită „Bunda Becky” de către elevi, a fost găsită vinovată pentru că a întreținut relații sexuale cu doi adolescenți. În fața instanței, ea a încercat să dea vina pe comportamentul elevilor.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.