Întîrzieri

Publicat în Dilema Veche nr. 376 din 28 aprilie - 4 mai 2011
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

● În Jurnalul lui Gide, chiar în ziua în care diaristul împlineşte 77 de ani: „Nici măcar în tine însuţi nu e bine să întîrzii“. De ce? Poţi vedea acolo fel de fel de creaturi înspăimîntătoare, adormite sau amorţite, larvele unui sine pe care nu-l ştii şi nici nu vrei să-l ştii. Ţi se poate face frică de tine însuţi, de golul acela întunecat, plin de omizi oarbe, umede şi nemişcate...

● Nu e bine să întîrzii nicăieri. Să-ţi respecţi mereu condiţia supremă de trecător, să ai grijă mereu ca aerul din jurul tău să nu se împietrească, ca aripa din sufletul tău să nu anchilozeze. Mentorul meu, omul pe care îl admir cel mai mult, spune că nu a putut să întîrzie într-o funcţie mai mult de doi ani. Rîd. Are dreptate. Acum e din nou „pe baricade“. Nu mai mult de doi ani, îmi spun în sinea mea. De la el am primit cele mai bune sfaturi din viaţa mea adultă. Mi-a spus odată: „Nu te lua niciodată foarte în serios. Fă cu seriozitate treaba pe care te apuci să o faci, dar păstrează mereu un zîmbet interior şi miră-te mereu de locul în care ai ajuns“. Zîmbetul interior, am înţeles nu mult mai tîrziu, este un fel de metodă de a-ţi păstra libertatea. Zîmbetul interior te face să pleci mai uşor dintr-un loc în altul, te fereşte de pericolul de a întîrzia prea mult într-un loc. Zîmbetul interior te împiedică să te ataşezi de lucruri care nu-ţi aparţin, precum acest cabinet somptuos, acest Mercedes negru cu geamuri fumurii, acest telefon alb cu stemă aurie încrustată, acest şofer care-ţi duce geanta... Zîmbetul interior te ţine în tine însuţi atunci cînd împrejurările te îndeamnă să-ţi depăşeşti conturul, gonflîndu-ţi sinele, şi te ajută să ieşi rapid din tine însuţi cînd şi aici ai zăbovit prea mult. Zîmbetul interior prescris de mentorul meu este ca usturoiul: (re)echilibrează raporturile dintre sine şi lume, indiferent de partea în care se produce dezechilibrul. De fapt, te păzeşte de pericolul întîrzierii.

● Am întîrziat, odată, în faţa unei cofetării. Eram mic, aveam, poate, 6 ani. Mă fascina sucul de portocale cu bule înţepătoare din sticla umflată la mijloc ca o spălătoreasă voinică. Priveam cu nesaţ, în vitrina cofetăriei, sticla de suc. Era cel mai frumos galben pe care l-am văzut în viaţa mea. Un galben vital, intens, robust şi răcoritor. Priveam galbenul acela... Am întîrziat privindu-l. Cofetarul a ieşit şi a tras cu putere grilajul. Fierul a izbit violent fierul. M-am speriat şi m-am dat doi paşi în spate. Grilajul coclit confiscase sticla de suc galben. Dintr-odată, sticla de suc îşi pierduse calităţile – era umilită şi desacralizată într-un prizonierat trist. Apucată de gheara urîtă a zăbrelelor, era confiscată de o umbră mediocră. Nu m-a mai atras, nu mi-a mai plăcut. Am plecat acasă abătut. Aveam, încă, în mînă moneda de 3 lei pe care mi-o dăduse mama ca să-mi cumpăr un suc înţepător de portocale de la cofetăria din Piaţa Anton. Întîrziasem în admiraţie atît de mult, încît consumul a devenit imposibil. A fost o lecţie timpurie, pe care abia acum îmi fac iluzii că o înţeleg.

● Am prieteni cu puseuri de cinism care frizează nazismul. Unul dintre ei îmi spune, sacadat şi rece ca o mitralieră, că A. „şi-a trăit traiul, şi-a mîncat mălaiul!“, „ar trebui să ne lase!“, „ce tot întîrzie pe-aici?“, „să plece toţi boşorogii!“, „dac-ar fi după mine aş face curăţenie în doi timpi şi trei mişcări – boşorogii afară!“. Acum 30 de ani, A. era un nume mare. După 1989, renumele i-a adus fotolii şi onoruri. Şi astăzi, pentru unii, e încă un nume mare. Se pare că a comis o greşeală, a întîrziat cam mult în scaunul său. Dar asta nu e nimic faţă de altă mare întîrziere a lui A. – întîrzierea într-un sine festivist, construit pe iluzia că onorurile şi statuile chiar au o realitate lăuntrică, solidă. Acum, mi-e milă de A. Nu pot să-i spun asta prietenului meu. Elanul său de arhanghel dezlănţuit şi credinţa sa viguroasă în juventism sînt indestructibile, iar eu aş risca să par retrograd. Prietenul meu are vîrsta mea. În 1990 vorbea la fel, convins fiind că „boşorogii“ ţintuiesc România locului şi îi strică lui destinul. La fel vorbea şi în 1996, şi în 2000, şi în 2005. Prietenul meu întîrzie prea mult într-o idee. Acum, are fire albe-n păr, dar nu renunţă la convingerea lui. Şi el e la fel de ridicol ca şi A., pe care îl vrea „Jos“ în continuare. Nu-i spun asta, dar, iată, o scriu aici.

● Leo nu a mai întîrziat printre noi. Ştiam că e bolnav, dar aflasem cît de gravă e boala lui cu o lună înainte să moară. M-am speriat cînd am aflat în ce stare se afla. Am citit în presă multe evocări îndoliate. Toate, foarte frumoase. Am vrut să scriu şi eu ceva despre el, despre prietenia noastră, despre taclalele noastre telefonice de duminică dimineaţa, despre admiraţia pe care o aveam pentru estetismul său rafinat, pentru erudiţia sa, pentru felul în care îşi iubea contemporaneitatea. Despre ultima noastră conversaţie mai prelungită în care îmi explica de ce e bine să citeşti Beckett (pe care îl adora), şi în franceză, şi în engleză. Sau despre ultima noastră întîlnire, la premiera unui film românesc, unde nu am avut timp decît să ne salutăm şi să ne promitem, pe fugă, că ne vom revedea pe îndelete, cîndva. Nu am putut să scriu. Nu ştiu de ce. Singurul lucru pe care l-am putut face a fost să revăd (a zecea oară, cred) acel genial Ballet for life făcut de Maurice Bejart în 1997. Un spectacol de geniu, pe muzică de Queen şi Mozart, dedicat memoriei celor care nu au întîrziat printre noi suficient, precum Freddie Mercury şi Jorge Donn. Costumele dansatorilor sînt create de Versace.  

● Să ştii că trebuie să pleci, să ştii cînd să pleci, să ştii să ştii să pleci... Singura slăbiciune pe care ţi-o poţi permite este nostalgia de după plecare.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Tentativă de omor în trafic. Pietoni loviți intenționat cu mașina pe trotuar. Una dintre victime a fost ulterior înjunghiată
Doi bărbați au fost arestați preventiv sub acuzația de tentativă la omor după ce unul dintre ei a lovit în plin cu mașina doi pietoni care mergeau pe trotuar, iar cel de-al doilea s-a dat jos din autovehicul și a înjunghiat-o apoi pe una dintre victime
image
Prețurile de pe litoralul românesc au luat-o razna. Cât au ajuns să coste produsele obișnuite din supermarket
Luna mai este aproape de final iar comercianții de pe litoralul românesc pun la punct ultimele detalii pentru noul sezon de vacanțe. Chiar dacă turiștii nu se înghesuie deocamdată în stațiuni, multe afaceri deja și-au deschis porțile
image
Istoria romanțată a Hotelului Intercontinental, unde s-a filmat pelicula „Nea Mărin Miliardar" VIDEO
Simbol al Capitalei, Hotelul Intercontinental a fost inaugurat în luna mai a anului 1975. De-a lungul timpului, aici au înnoptat personalități ale lumii și tot aici s-a filmat pelicula „Nea Mărin Miliardar".

HIstoria.ro

image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.
image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.