Capitala lui Cuza

Publicat în Dilema Veche nr. 374 din 14-20 aprilie 2011
Capitala lui Cuza jpeg

Din lungul şirag al călătorilor care şi-au publicat impresiile despre Bucureşti, să ne oprim astăzi asupra lui G. Le Cler, a cărui carte La Moldo-Valachie. Ce qu’elle a été, ce qu’elle est, ce qu’elle pourrait être, apărută la Paris în 1866, cunoaşte anul acesta prima traducere integrală în româneşte la Institutul European din Iaşi. Traducerea, datorată Dianei Ciobanu, este însoţită de o introducere în care colegul meu Laurenţiu Vlad a adunat tot ce se poate şti despre autorul francez. Nu mult: el a fost intendentul misiunii militare pe care Napoleon al III-lea a trimis-o în Principatele de curînd Unite în 1860, pentru a moderniza armata română. 

Experienţa celor patru ani pe care i-a petrecut aici nu a produs numai prezentarea peisajelor pitoreşti, urbane şi rurale, pe care le-a străbătut. Le Cler este şi un cenzor sever al moravurilor noastre. Aproape la fiecare pagină recunoaştem reacţia defensivă a străinului bănuitor. Îl îndeamnă la circumspecţie convingerea că „românul doreşte mai mult să pară decît să fie“. Vede pretutindeni ambiţia şi setea de cîştig. Colecţia de anecdote pe care le povesteşte pentru a exemplifica viaţa intimă a înaltei societăţi e penibilă de citit astăzi, fiindcă ele au fost cu siguranţă autentice. Corupţia făţişă a justiţiei şi a clerului (cu excepţia, din fericire, a unor mănăstiri) contribuie la imaginea deprimantă. Le Cler susţine, de altfel ca mulţi alţii după el, că religiozitatea românilor „se află mai mult în practicile exterioare decît în convingeri“ şi chiar că popoarele ortodoxe „sînt în mod fatal condamnate la inferioritate industrială şi agricolă“. Cu aceeaşi dezaprobare priveşte el risipa care consumă averile mari şi neglijenţa iresponsabilă în administrarea finanţelor statului. Noi, în ţara autostrăzilor începute, nu ne mirăm că nu erau nici poduri, nici căi ferate, şi că de la Giurgiu la Bucureşti, 60 km în 13 ore, exista numai „un proiect de drum“, trasat de linia stîlpilor de telegraf şi cu „grămezi de pietre ce aşteaptă un cilindru compresor“.  

În multe privinţe, acest observator critic a fost un bun profet. Populaţia ar putea creşte, socoteşte el, pînă la 10.000.000 (vom fi şase milioane înainte de Primul Război Mondial), iar în Bucureşti 1 milion (în 1936 nu ajunsese încă la 800.000). A prevăzut şi dezvoltarea socială, cu toate că a constatat limitele care o îngrădeau. Din 120.000 de locuitori ai Capitalei în cei dintîi ani ai domniei lui Cuza, 30.000 de servitori, numai pentru prestigiul boierilor. Burghezia era formată din negustori, intelectuali, ofiţeri (cîţi îşi datorau gradul meritelor personale) şi din urmaşii moşnenilor (remarcabilă atenţia faţă de rămăşiţa satelor libere!). După părerea francezului, „deşi nu e numeroasă, e instruită, întreprinzătoare, ambiţioasă“. Despre clasa majoritară, insuficient ajutată de reforma agrară din 1864, faţă de care Le Cler avea mari rezerve, verdictul e categoric: „Europa e minţită că ţăranul român a fost eliberat“. Dobrogeanu-Gherea ar fi fost de acord. Spre deosebire de greci şi evrei, condamnaţi pe baza unor prejudecăţi vehemente, ţiganii au parte de o judecată favorabilă: „Această rasă decăzută se va ridica din scăpătarea ei cînd îi va înceta izolarea“. 

Descrierea Bucureştilor este lipsită de orice indulgenţă. „Oraşul oriental se desfăşoară ca o grădină nemăsurată“, dacă e contemplat din punctul pînă la care se urcau de obicei privitorii cărora le-a plăcut, de pe dealuri sau din Foişorul de Foc. Dar Le Cler era un administrator, permanent contrariat de înapoierea unor ţări ca Rusia, Grecia sau chiar Imperiul Otoman. El a văzut „un imens tîrguşor construit la întîmplare, fără aliniament, fără conducte de apă... Cu excepţia a două străzi pe care casele sînt aproximativ alăturate, locuinţele sînt răzleţite, izolate, aşezate între curte şi grădină. Mărimea terenului irosit atinge nouă zecimi din suprafaţa totală. Fiecare familie îşi are aici casa sa, chiar şi cele mai sărace... Bisericile şi mănăstirile se numără cu sutele, toate fiind înconjurate de terenuri vaste şi de cimitire. Aici coliba se învecinează cu palatul – nume prea pretenţios, poate, de vreme ce locuinţele cele mai fastuoase abia dacă au un etaj“. 

Vizitatorul a menţionat un singur monument, Teatrul Naţional, care fusese terminat numai de zece ani, căci „palatul prinţului nici nu merită amintit“, iar construcţia Spitalului Militar era în şantier. În schimb, a apreciat „arhitectura bizantină foarte elegantă“ de la Sf. Spiridon şi Sf. Gheorghe: amîndouă aceste biserici, consimte el să noteze, „sînt împodobite cu picturi murale destul de reuşite“. La toate acestea se adăugau „o academie fără membri şi o bibliotecă fără cititori“. Relatarea lui G. Le Cler a surprins oraşul în tranziţie, încă una dintre tranziţiile pe care le-a traversat. 

Andrei Pippidi este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un oraș din România se află în topul celor mai ieftine orașe din Europa de vizitat în 2024. Pe ce poziție s-a clasat
De la Lisabona până în capitala Lituaniei, în urma unei analize făcută de specialiștii englezi, a reieșit o listă cu cele mai accesibile orașe europene pentru turism de weekend, printre care se află și unul din România.
image
Păţania de groază a unor nemți. Au rămas suspendaţi cu autorulota deasupra unei prăpăstii. „Dacă făceau asta românii în Germania...“
Salvamontiştii din Neamţ, care acţionează în zona masivului Ceahlău, au dat detalii despre o misiune care i-a avut în prim-plan pe membrii unei familii germane.
image
Turist speriat de prețurile din centrul unui mare oraș din România: „E prea mult“
Restaurantele, terasele și barurile reprezintă, fără îndoială, puncte importante de atracție pentru foarte mulți turiști. Cu toate acestea, mulți dintre ei se lovesc de prețurile piperate din marile orașe ale României.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.