Dorind să rămîn optimist

Tim PARKS
Publicat în Dilema Veche nr. 375 din 21-27 aprilie 2011
Procesul de pace și Primăvara arabă jpeg

La sfîrşitul anului trecut, presseurop.eu a invitat 10 autori europeni, scriitori şi analişti, semnături cunoscute, dar şi noi voci, să scrie despre Europa. Cei care văd dincolo de succesiunea de evenimente, cei care îşi imaginează un alt viitor sau cei care trăiesc actualitatea ca fiinţe umane şi ca cetăţeni. A rezultat un dosar intitulat „Zece viziuni ale Europei“, realizat în colaborare cu Der Spiegel, The Guardian şi Respekt. Publicăm aici unul dintre articole. (N. red.)   

Provocările se multiplică, iar Europa rămîne încrezută şi confuză. Lăsînd la o parte schimbările climatice, scăderea resurselor naturale, imigraţia în masă, islamul militant, o Americă în declin şi o Chină care îşi consolidează poziţia, este clar că actualul nostru mod de viaţă nu poate continua ca atare. Schimbări imense trebuie făcute. Pentru prima dată asemenea schimbări trebuie să fie ghidate şi negociate la un nivel global. Este greu să ne imaginăm Europa, aşa cum este ea în prezent constituită, găsind unitatea, viziunea şi curajul pentru a-şi aduce contribuţia. Alternativa, din păcate, este războiul.

În anii ’80 şi ’90, în timp ce Comunitatea Europeană se dezvolta şi consolida, am fost suspicios în legătură cu acest proces. Trăind toată viaţa mea de adult în Italia, nu eram un englez tipic: sceptic, doritor să păstreze zdrenţele imperialismului britanic. Tonul fobic, defetist al discursului mi se părea descurajant. Speriaţi de un alt război între noi înşine, a trebuit să devenim legaţi printr-o plasă a regulilor comerciale şi a reglementărilor guvernate de laţurile birocraţiei; speriaţi de ameninţări din afară, a trebuit să formăm un bloc solid într-o apărare colectivă, împotriva produselor agricole din Africa, a manufacturilor din China şi a Imperiului Rusiei din Est.

Naţiunile s-au alăturat Europei, nu pentru că s-ar fi convertit unei ideologii interesante, ci pentru că au fost realişti şi au negociat predarea. Convinşi că un destin ca naţiune separată este un delir depăşit, se agaţă totuşi de orice petice de suveranitate mai rămîn. Aspectul liniştitor era faptul că Europa nu a încercat niciodată să atingă loialitatea viscerală pentru a convinge oamenii să moară pentru un steag. Comunitatea nu se laudă cu martiri. Pe de altă parte, singurul său impuls a fost birocratic; nu a fost nici un mîndru centru al puterii ales să preia viitorul nostru comun. În timpul discursului retoric al egalilor ce îşi pun în comun destinul, deciziile au izvorît în mod evident din antagonismul şi alianţele schimbătoare dintre Franţa, Germania şi Marea Britanie. Nu a fost niciodată uşor să fii încrezător.

O stare de spirit meschină şi conservatoare 

În Italia, ipocrizia şi oportunismul procesului au fost evidente: Europa a oferit un discurs al pietăţii şi al progresului, care a ţinut locul oricărei dezbateri reale. Instituţiile sale ar putea fi blamate pentru deciziile economice dure pe care, în alte condiţii, coaliţiile de guvernămînt slabe nu le-ar fi putut lua. Fondurile sale ar putea fi analizate şi delapidate, regulile sale – dispreţuite cînd nu se potrivesc. În ciuda lăudatului său europenism, Italia – ca oricare altă ţară – se vede ca fiind o entitate separată, storcînd tot ce poate de la grup. Egoismul pare acum să crească pe măsură ce este cedată identitatea suverană. Singura onestitate cu care se poate lăuda Marea Britanie este că nu şi-a ascuns niciodată cinismul. Faptul că Blair şi Brown au stat departe de euro – „ne vom alătura atunci cînd va avea un sens economic pentru noi să ne alăturăm“ – poate părea pragmatism inteligent, dar nu prea face bine nici sufletului, nici pieţelor. 

Ambivalenţa referitoare la locul unde rezidă puterea în Europa afectează toate părţile vieţii. Nici o singură ţară nu se vede pe sine ca fiind decisivă pe scena lumii şi nici o instituţie nu exprimă dorinţa colectivă. Posibilitatea pentru o viziune îndrăzneaţă şi pentru o schimbare de cotitură nu există. Nimeni nu este responsabil pentru că nimeni nu poate fi. Starea de spirit copleşitoare este meschină şi conservatoare: lăsaţi-ne să ne păstrăm stilul de viaţă privilegiat, cu orice cost; lăsaţi-ne să luăm tot ce putem cît timp putem. Ascultaţi retorica şoferilor care fac lobby cînd preţul petrolului creşte cu un cent şi o să aveţi imaginea de ansamblu. Este o stare de spirit a negării. Realităţi precum schimbarea climatică sînt acceptate la nivel mental, dar ignorate în practică. Există într-o dimensiune separată unde nu avem nici o putere. Ceea ce putem face este să luptăm cu creşterea preţurilor. Nimic nu trebuie să ne strice standardele de viaţă.

Un rezultat al tuturor acestor lucruri este că minţile cele mai luminate ale continentului, cele mai inteligente şi spiritualizate – fie tinere, fie bătrîne – nu se mai gîndesc să îmbrăţişeze o carieră în viaţa publică. Cel mult se mai implică din cînd în cînd în vreo mişcare de protest. Cel mai adesea se retrag în vieţi individuale, dînd repede colectivul drept pierdut. Această retragere a talentelor din serviciul public este amprenta decadenţei. Va produce opere de artă bune. Dar nu ne va scoate din temniţă.

Totuşi, încercăm să rămînem optimişti. Poate chiar urgenţa problemelor ne va scoate pînă la urmă din dizgraţia actualei toropeli. Ce fel de Europă aş vrea să văd în viitor? Mai întîi şi mai ales, una care să fie construită pe o viziune comună, una care să se arate încîntată de ideea de a remodela lumea, nu una care să se lupte pentru a o menţine neschimbată, una care să fie curajoasă şi pozitivă, mai degrabă decît fobică şi negativă. O astfel de comunitate ar găsi o cale să se exprime politic, chiar şi prin labirintul de instituţii care estompează în prezent exercitarea puterii.

Cu siguranţă, europenii trebuie să lase la o parte ideea că ar fi în vreun fel superiori, că au atins culmea civilizaţiei umane şi a împlinirii artistice. Acest orgoliu rămîne şi este foarte corosiv. Chiar mai important, noţiunea potrivit căreia viaţa înseamnă afirmarea voinţei cuiva pentru acumulare de bunuri şi a unui partener într-o casă cît un castel trebuie să dispară. În final, presupun, o schimbare adîncă a percepţiei în ceea ce priveşte bunăstarea şi modul în care trebuie trăită viaţa este ceea ce aş vrea să văd. Deschiderea, generozitatea şi toleranţa par esenţiale. Dar mai bine aş opri lista cu dorinţe aici. Doar exprimînd astfel de idei mă simt ingenuu şi inutil. Nu se va întîmpla. Să vorbeşti despre viitorul Europei înseamnă să rişti o depresie serioasă

Tim Parks este scriitor şi eseist. A scris paisprezece nuvele, printre care Europa (Editura Leda, 2010) – nominalizată pentru premiul Booker, Destiny (Destinul), Cleaver (Satîrul) şi, cel mai recent, Dreams of Rivers and Seas (Visele rîurilor şi ale mărilor). Tim Parks e colaborator frecvent al New York Review of Books şi London Review of Books.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cristian Mureșan, economist român din Paris: „Ce s-a întâmplat în Europa de Est e un miracol economic fără precedent“ EXCLUSIV
Economistul Cristian Mureșan spune că în 1989, țări precum Polonia și România au plecat pe picior de egalitate și au avut o creștere spectaculoasă a PIB-ului, mai ales după aderarea la Uniunea Europeană.
image
image
Care este cea mai ieftină capitală din Europa pentru amatorii de city break-uri. Se poate mânca cu mai puțin de 3 euro
În orașul cu cel mai bun preț pentru amatorii de city break-uri costurile sunt cu peste 10% mai mici decât cel de pe locul secund, Lisabona.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.