Ground zero

Publicat în Dilema Veche nr. 376 din 28 aprilie - 4 mai 2011
Branduirea optimismului jpeg

– Ia arată-ţi tu mîinile, să văd eu ce munceşti!
– Muncitorii e forţa!
– Am întrebat şi eu...
– Ce să întrebi, bă, cine eşti tu să întrebi!?
– Jos cu boşorogii!
– Românu’ e muncitor şi cinstit, noi asta vrem, să fim muncitori şi cinstiţi! Ce, sîntem curve, să ne cumpere ăştia cu un Kent şi o sută de dolari?
– Cine să ne cumpere, de unde ai văzut matale? 
– Haide, dom’le, fugi d-aici!
– Eşti prost, dacă eşti prost, du-te acasă şi te culcă!
– Verificaţi-l, verificaţi-l! 
– Să arate actele să vedem şi noi cine este! Cine eşti, băi?
Şi, brusc, toţi aceşti oameni devin o singură voce, asurzitoare: Iliescu te votăm, te votăm tot neamul, ca să moară de necaz Raţiu şi Cîmpeanu!. 

Uitasem. De fapt, nici nu am cunoscut cu adevărat această parte a Revoluţiei, eram pe trotuarul celălalt, cu „lumea bună“... Această „parte“? Ce formulare! Aceasta era societatea română la acel moment, la France, mon général!...

Filmul lui Laurenţiu Calciu (După revoluţie) este montajul minimalist a zeci de ore de filmat cu camera pe umăr, în mijlocul mulţimii, din primele săptămîni după Revoluţie. Acolo unde s-a nimerit şi unde a rămas cu răbdare, urmărind ore în şir discuţiile oamenilor, fără să întrebe, fără să se amestece, fără să selecteze. „Nu filmasem în viaţa mea, dar aveam, să zic, un soi de educaţie cinematografică de la Cinemateca, unde mi-am petrecut toată adolescenţa“ – ne explică realizatorul. Şi, mai important, poate: „Mai aveam şi altă experienţă care cred că m-a ajutat – naveta, trei ani de navetă. La început mă enervau toţi aceşti oameni, toată bîrfa asta meschină, apoi am început să-i îndrăgesc aproape, să-i ascult...“ Un lucru e sigur: Laurenţiu Calciu ştie să asculte!

Nu am nici cea mai mică intenţie să fac eu critică cinematografică sau să emit vreo judecată de valoare asupra filmului, dar vizionarea lui într-un grup de studenţi şi masteranzi, care aveau atunci doar cîţiva ani, a fost o experienţă puternică. Se rîdea şi se căscau ochii mari. „Vorbeşte serios?“ – m-a întrebat la un moment dat, în şoaptă, un student. Evident că toţi vorbeau „serios“, dar tînărului nu-i venea să creadă ce auzea. Sau, pur şi simplu, nu înţelegea.

Dar şi pentru mine, care fusesem „acolo“, filmul lui Calciu a fost impresionant şi a avut efectul unei pale de vînt care risipeşte ceaţa de pe o coastă de munte şi te lasă să vezi brusc un întreg peisaj care se întinde la picioarele tale. Am mai văzut multe alte filme despre acea perioadă, artistice şi documentare, bune şi mai puţin bune. Toate îşi puneau însă întrebări de genul „a fost sau nu a fost?“, se centrau pe un personaj sau altul de natură să lămurească sensul acelor evenimente, priveau mai superficial sau mai profund prin culise, în căutarea unor explicaţii ascunse. Ceea ce vezi în filmul lui Calciu este însă doar scena, aşa cum arăta ea atunci. Scena pe care societatea română ieşea în sfîrşit din domiciliul forţat al blocurilor pentru a se face văzută şi auzită, aşa cum era. Iar efectul este cutremurător!

Este cutremurător mai ales acum, la mai bine de douăzeci de ani după, căci îţi aduce aminte cu totală onestitate, fără cea mai mică urmă de parti-pris, de unde am plecat. Ground zero, vorba unui coleg. Marea defulare şi atît. Strigăte nearticulate, ură şi suspiciune, gîndirea de lemn a comunismului întoarsă peste noapte împotriva comunismului, dar rămînînd inevitabil tot acolo, reflexe de gregaritate şi de ură faţă de străinul presupus sau real, imposibilitatea funciară de a avea cea mai mică imagine a viitorului dincolo de emoţii amestecate de moment...

Retrospectiv, îţi dai astfel mai bine seama de handicapul societal uriaş pe care l-a reprezentat lipsa oricărei alte confruntări de masă, înainte de aceea augurală a căderii comunismului. Oful nostru este, adesea, acela de a nu fi avut şi noi un Havel al nostru. Problema reală este că nu am avut o masă critică aptă să înţeleagă ce ar fi spus un posibil Havel şi, eventual, să-l urmeze. Şi nu am avut-o, inevitabil, deoarece nu a existat nici o mişcare socială anterioară care să o pregătească cît de cît. Havel-ul nostru a fost Iliescu, singurul care se mişca precum peştele în apă în această masă descătuşată şi amorfă, în acelaşi timp. Comparativ cu el, contracandidaţii săi istorici ar fi picat cu brio examenul la marketing electoral din anul doi al oricărei facultăţi de ştiinţe politice de azi. Iar rezultatul a fost cel pe care îl trăim încă...

După douăzeci de ani, ciné-vérité-ul lui Laurenţiu Calciu are un efect paradoxal. Privind acele scene de început de lume, recunoşti cu uşurinţă metehne ale prezentului şi pricepi mai bine de ce sîntem încă o societate nearticulată. Pe de altă parte, măsurînd cu gîndul drumul parcurs de la acele zile, îţi dai seama cu surpriză şi o oarecare mulţumire cît de departe sîntem totuşi de acel ground zero...

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Câți ani de pușcărie riscă românul acuzat de trădare
Conform articolului 394 din Codul Penal, Alexandru Piscan, care este acuzat că a desfășurat activități de spionaj în beneficiul Federației Ruse, vizând obiective militare românești și NATO, poate înfunda pușcăria ani grei.
image
Anchetă extinsă în cazul Coldea: sunt vizați și Alexander Adamescu și Mihai Tufan. „Șeful cel mare”, fondator al „statului paralel”
Anchetă a fost extinsă în dosarul generalilor SRI Florian Coldea și Dumitru Dumbravă, fiind cercetate fapte de corupție în legătură cu firme controlate de către oamenii de afaceri Bogdan Alexander Adamescu și de către milionarul Mihai Tufan.
image
Pățania ciudată a unui șofer băut din Neamț. A făcut accident exact în momentul în care polițiștii îi făceau semn să tragă pe dreapta
Acţiunile poliţiştilor din Neamţ, pentru combaterea evenimentelor nedorite din traficul rutier, s-au soldat cu depistarea mai multor şoferi care erau băuţi la volan, întocmindu-se dosare penale

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.