Poporul muncitor, poporul securist, poporul enervant

Publicat în Dilema Veche nr. 376 din 28 aprilie - 4 mai 2011
Cum poţi să fii patriot român? jpeg

● Cînd Rupert Wolfe Murray, simpaticul scoţian care trăieşte în România şi mai scrie uneori prin revista noastră, mi-a spus că el şi Laurenţiu Calciu pregătesc un film documentar despre primele luni din 1990, i-am zis că sună interesant. Am văzut filmul şi chiar e interesant. E în stilul lor, minimalist, filmînd oamenii şi lăsîndu-i să se desfăşoare, fără comentarii suplimentare. Filmînd oamenii e un fel de a spune, pentru că în acest caz cei doi au reluat arhiva de imagini filmate de Calciu atunci şi le-au împachetat într-un documentar care se numeşte După revoluţie. Un documentar care te lasă mască, te mişcă, te enervează pe alocuri, îţi vine să te iei în gură cu personajele.

● Camera se mişcă de colo-colo prin Bucureşti, pe la Piaţa Victoriei, plină de soldaţi în uniformele alea jenante ale armatei populare, la centrul de presă unde erau jurnaliştii străini (pare a fi Intercontinental), în Piaţa Universităţii, la sediul PNŢ, apoi în campania electorală cu Raţiu, Iliescu şi Roman. 

● Obsesivă este tema „muncitorilor“. Am uitat asta, am uitat cît de obsedaţi eram de oamenii muncii, locul muncii. Un Dan Iosif agitat în Piaţa Victoriei, cineva îl întreabă pe cine reprezintă. El răspunde: „Eu deocamdată îi reprezint pe muncitori. Oricine vine la putere să ne reprezinte pe noi“. 

● Camera insistă pe un corespondent al lui The Times care îşi dictează articolul la telefon. Masele cer interzicerea PNL şi PNŢ – spune el. Îmi imaginez un mic burghez citind ziarul pe malul Tamisei: undeva într-o ţară, poporul furios cere guvernului interzicerea partidelor de opoziţie. Trebuie să fi sunat ca dracu’.

● Singurele intervenţii regizorale sînt mici texte care apar din cînd în cînd pe ecran. „După 45 de ani, românii sînt liberi să vorbească“, zice unul dintre ele. Şi vorbesc. Şi vorbesc. Se înghesuie în faţa camerei, se ceartă, trăncănesc, vorbesc unii peste alţii. Cine crede că televiziunile de ştiri care dau talk-show-uri nesfîrşite cu agitaţi certăreţi au stricat poporul trebuie să vadă imaginile astea, cu poporul originar, aşa cum era el înainte de televiziunile de ştiri. De fapt, televiziunile de ştiri s-au adaptat poporului. Au devenit populare. 

● Miturile antiprivatizare şi anticapitaliste sînt atît de omniprezente, încît e cu totul de mirare că la numai şapte ani de la povestea aia, Guvernul făcea liste cu întreprinderi închise sau privatizate. Totuşi, istoria se schimbă repede. „Vor să cumpere fabricile şi Piaţa Victoriei. Ei vor sta pe Coasta de Azur şi pe tine te dă afară“, zice unul dintre vorbitori. Şi cam ăsta e mesajul. 

● La un moment dat, într-o mulţime care îi acuză pe manifestanţii opoziţiei că sînt plătiţi cu dolari să manifesteze, cineva zice că el nu a văzut pe nimeni să fie plătit. În ideea că poate sînt şi ăia tot români cu opinii, nu trebuie să fie neapărat plătiţi. Scena devine şocantă. Ceilalţi devin agresivi cu el. Ajung chiar să-l legitimeze. „E terorist“, strigă unul mai din spate. O gospodină agitată îi cere buletinul şi legitimaţia. Încep o dispută între ei despre cine e omul respectiv, sigur ăla nu poate fi om al muncii, de unde apar ăştia care vor să... – şi dă-i, şi luptă. Omul scoate legitimaţia, este impiegat la ITB, actualul RATB. Gospodina apucă actul, el îl trage înapoi, ea insistă să vadă dacă e vizat la zi. Asta m-a lăsat mască: viza la zi, aia era problema. Şi îi face teorie că de ce nu vrea să se legitimeze, ce are de ascuns, deşi el tocmai se legitimase, spre deosebire de ea şi de toţi ceilalţi de acolo.

● De altfel, faza cu buletinul şi legitimaţia de întreprindere m-a făcut mai atent la cum se prezintă oamenii şi la cum se iau la întrebări despre cine sînt. Eram o societate a locului de muncă. Toţi eram încadraţi în sertăraşe fixe: lucrezi la ITB, la „23 August“, la cutare institut de proiectări. Aşa se prezintă oamenii. Ca fiind oameni ai muncii, ai locului de muncă. Cînd vor să fie agresivi cu cineva încep prin „Dom’le, dumneata ce meserie ai? Unde lucrezi?“. 

● Susţinătorii FSN îşi apără în mod obsesiv fabricile. Nu degeaba, FSN s-a structurat pe fabrici, au făcut organizaţii nu teritoriale, ci de fabrici. Locul de muncă – disciplina în comunism. Nu e de mirare că stînga, chiar şi asta trendy compusă din scriitori liber profesionişti, se dă în vînt după locul de muncă definit de vechiul Cod al Muncii, care era comunist în esenţa sa: locul de muncă e o proprietate a omului, statul trebuie să i-l garanteze, omul se defineşte prin locul acela de muncă, are drepturi nu pentru că e cetăţean şi individ, ci pentru că e muncitor, locul de muncă îi conferă drepturi.

● O doamnă inginer care iese în evidenţă prin coerenţă: „Nu avem nevoie de dolari. Mămăliga nu se plăteşte în dolari“. Asta a fost tare, ţin minte ce mare lucru era să ai dolari prin anii ’90. Să fii convins că cineva vrea să-ţi cumpere mămăliga pe dolari şi să refuzi orgolios să o dai. Apoi, descoperi că mămăliga nu face doi lei, că nu ai ce face cu ea şi eşti disperat să o vinzi cui îţi dă oricît pe ea. Cam asta e istoria tranziţiei economice româneşti.

● Mămăliga doamnei inginer este metafora perfectă pentru o economie pe care am refuzat să o transformăm cu cap. Şi am ajuns să o transformăm din necesitate. Amuzant şi copleşitor, în acelaşi timp, ataşamentul pentru fabrici. „PNŢ ne perturbează buna activitate din fabrici“, strigă unul. Fabricile – locul de muncă. Le-au apărat oamenii ăia cum apăra URSS pacea: pînă nu mai rămîne piatră peste piatră. 

● Obsesia securistică şi cea a locului de muncă sînt strîns legate. Locul de muncă disciplinează. Locul de muncă încolonează. Locul de muncă obsedează. Despre Corneliu Coposu, cineva izbucneşte: „Cine sînt ăştia? Să-i verifice! Să-i verifice după Cartea de Muncă!“. Aici mai intervine şi alt mesaj subliminal: ei, oamenii răi, nu pot fi dintre noi, dintre oamenii muncii, trebuie să fie ceva în neregulă cu ei. Oare ce ar fi făcut dacă chiar ar fi văzut Cartea de Muncă a lui Coposu, care muncise pe şantiere? I s-ar fi ars circuitele? Ăştia sînt cei primitivi. Alţii sînt însă versaţi, propagă calomnii sofisticate: „Ion Raţiu a fost locotenent al lui Horia Sima“ / „Coposu a fost agent al Siguranţei, l-a trădat pe Maniu“. Astea nu sînt vorbe pur şi simplu, ci manipulări subtile,
securiştii lucrau deja pentru noua putere. 

● Ar ieşi un film tare din următoarea idee: să încerci să-i găseşti pe oamenii din film. Să-i întrebi ce mai fac, ce au făcut, ce au păţit fabricile lor, dacă au obosit, în sfîrşit, de talk-show-uri. Am în cap o carte şi un film care să meargă pe urmele celebrului slogan „Ceauşescu şi poporul“: despre el ştim, dar ce s-a întîmplat cu poporul?

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Umbra lui Putin în România. Un cunoscut expert în securitate explică de ce am devenit o țintă pentru spionajul rusesc
Rusia a pornit un veritabil război hibrid împotriva NATO, iar România e una dintre ținte. Analistul Hari Bucur Marcu a explicat motivele pentru care serviciile ruse sunt hiperactive în zonă și de ce România reprezintă o țintă importantă pentru spionii Kremlinului.
image
Mulți voluntari străini au crezut că sunt pregătiți să lupte în Ucraina, dar s-au înșelat, spune un veteran american
Unii voluntari occidentali care s-au alăturat războiului din Ucraina au fost uciși după ce s-au înrolat presupunând eronat că lupta va fi ușoară, a declarat pentru Business Insider un veteran american care a luptat în Ucraina de la începutul invaziei și până în decembrie.
image
„Copiii spun lucruri trăznite“, momente de colecție: Nu s-a oprit din râs toată emisiunea VIDEO
Virgul Ianțu s-a amuzat copios alături de fiecare copil care a spus un lucru amuzant în cadrul show-lui de televiziune.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.