Preşedintele şi poporul

Publicat în Dilema Veche nr. 376 din 28 aprilie - 4 mai 2011
Ce ştii să faci? jpeg

De curînd, preşedintele Traian Băsescu şi-a mustrat poporul. E cam neperformant, cam netruditor, mai legat de cîrciumă decît de hectarul din spatele casei. Mărturisesc că nu e zi în care să n-am, la nivelul meu mai modest, gînduri negre despre co-naţionalii mei. Cînd văd cum „se descurcă“ fentînd legile şi fraierindu-şi semenii, cînd văd cum se îmbulzesc la chilipiruri şi moaşte, cînd văd cum se poartă, cum vorbesc, cum circulă (pe jos sau la volan), cum fac rating celor mai cretine emisiuni şi canale de televiziune, cum votează, cum se lasă manipulaţi de orice palavragiu, de orice zvon, de orice intrigă de periferie, am toate motivele să fiu exasperat. Ţărişoara e brambura şi nu mai capătă temenele „sincere“ decît la mitinguri electorale şi la chefuri cu lăutari. Desfid orice român care pretinde că nu-şi blestemă din ce în ce mai des ghinionul de a fi fost paraşutat de ursită pe plaiurile frumoasei, îmbelşugatei şi mult încercatei noastre patrii. Au simţit la fel şi au spus-o unii mai mari decît noi: de-alde Eminescu, de-alde Caragiale, de-alde Cioran. 

Problema, în cazul domnului Băsescu, e însă alta. Domnia sa este preşedintele acestei ţări. Mai mult: Domnia sa a cîştigat capital electoral (şi două-trei alegeri) vorbind de ţară ca de mama şi de popor ca de singurul său aliat. Cînd 322 de parlamentari au vrut să-l debarce, replica lui a fost: „Să ne întoarcem la popor!“. A urmat un referendum victorios. Dl Băsescu recurge frecvent la simbolurile naţionale şi o face, cred, cu convingere autentică. Pe mine personal – am mai scris-o – excesele sale sentimentale cînd e vorba de imn, de drapel şi de uniforme mă irită: denotă o emotivitate standardizată, previzibilă, lăcrămoasă, cu franjuri de populism. Ce e curios e că steagul şi imnul par să fie, pentru dl preşedinte, nişte realităţi în sine, fără legătură cu cei pe care îi reprezintă: un fel de ornamente abstracte, ceva mioritic şi steril. Poporul dindărătul lor e tot mai nesemnificativ. Poporul nu e, care va să zică, la înălţimea emblemelor sale. S-ar zice că stăm bine cu defilarea, dar prost cu producţia. Ca pe vremuri. 

Pe de altă parte, e evident că poporul nostru nu e, acum, altul decît era pe vremea referendumului salvator. Nu era în 2007 mai harnic, mai iubitor de glie, mai străin de şpriţuri decît este acum, în 2011. N-a avut loc o revoluţie genetică. Rezultă că, pentru dl preşedinte, poporul e deştept, performant şi dulce, cînd te alege, şi e leneş şi beţiv, cînd te huiduie. Psihologic, pot înţelege dezamăgirea pe care o trăieşte şeful statului. E o experienţă clasică. După încheierea mandatului, Traian Băsescu va găsi, poate, timp să citească o piesă de Shakespeare (Iulius Cezar), în care acelaşi popor aplaudă pe rînd opinii contrare. Ca politician, trebuia să ştie însă din instinct ceea ce discursurile către romani ale lui Brutus şi Marc Antoniu l-ar fi învăţat, dacă le-ar fi citit: massa e labilă, greu de mulţumit, uşor de manipulat. Azi te ridică în slăvi, mîine te acoperă de injurii. A te bizui orbeşte pe ea e o naivitate făloasă.

Traian Băsescu s-a supărat pe popor. Dar Traian Băsescu nu e totuna cu dumneata şi cu mine. Noi putem bombăni cît vrem. N-am fost aleşi, n-avem răspunderi naţionale supreme. Dînsul e, însă, preşedintele acestui popor. Iar ca preşedinte a făcut două greşeli: mai întîi şi-a ofensat electoratul, tocmai el care, cu ceva timp în urmă, îi certa pe românii care vorbesc urît despre România, şi apoi a dat adversarilor săi o prea la îndemînă ocazie să se profileze ca mari patrioţi. Parcă văd ce discursuri vor debita politicienii din opoziţie şi cîţiva ziarişti zeloşi despre minunatul nostru popor, despre virtuţile strămoşeşti ale neamului nostru oropsit, despre chinurile naţiei sub sceptrul „răului“. E rezultatul unei „ieşiri“ politice necontrolate (a cîta?) şi neproductive. 

Ce-i de făcut? Cred că dacă preşedintele unui popor e nemulţumit de poporul lui, el are de ales între următoarele variante: 1) Să pună biciul pe cei pe care îi conduce (ceea ce ar duce la dictatură). Nu cred că soluţia aceasta e posibilă într-o ţară a Uniunii Europene şi nu cred că Traian Băsescu are visuri de dictator. 2) Să aştepte, trist, încheierea mandatului, abandonînd orice iniţiativă pentru a deveni, din „preşedinte jucător“, un preşedinte dezabuzat şi acru. 3) Să se retragă din funcţie pentru „nepotrivire de caracter“. La ce bun să încerci mereu remodelarea unei materii recalcitrante? 

Sau poate are dl Băsescu o a patra soluţie? 
 

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.