Călătoria interzisă

Publicat în Dilema Veche nr. 374 din 14-20 aprilie 2011
Adevăratul rost al lucrurilor jpeg

Eram student şi aflasem, nu ştiu cum, despre o excursie de o săptămînă organizată în Cehoslovacia de BTT, Agenţia de Turism pentru Tineret de pe vremea aceea, o instituţie soră mai mică a ONT, legată cumva de UTC. Ştiam că Praga e extraordinară, că se numea „oraşul de aur“ şi că, printre ţările comuniste, singurele pe care, ca om de rînd, puteai aspira atunci să le vizitezi, era o destinaţie de top, cum s-ar zice astăzi. Preţul nu era imposibil şi, oricum, pe atunci, nu neapărat banii erau problema. Trebuia însă întocmit un dosar. Era vorba de o mulţime de acte dintre care unele ţineau de facultate şi de administraţia acesteia (trebuia să-şi dea acordul decanul),  iar alte hîrtii se cereau semnate de organele de partid, deşi eu nici nu eram membru PCR. Dar făceam parte, ca toţi studenţii, din UTC. Şi primisem un formular cu o listă întreagă de semnături ce trebuiau obţinute. În cele mai multe cazuri era vorba doar de o chestiune formală şi nu mă temeam că voi întîmpina vreun obstacol. Mă gîndeam că refuzurile apăreau doar în cazuri speciale, dacă era vorba de cineva care crease probleme şi care eventual intrase în vizorul securităţii sau al partidului. În nici un caz nu-mi închipuiam că profesorii sau autorităţile din facultate se vor opune. 

Pe formularul meu era însă şi o rubrică avînd pentru mine un nume ciudat: secretar B.O.B. Iniţialele desemnau Biroul Organizaţiei de Bază, al PCR. Am aflat că persoana cu respectiva funcţie e o profesoară de la Geografie. Pe vremea aceea, printr-o decizie administrativă de tip comunist (cu iz ilf-petrovian), facultăţile de Geografie, Geologie şi Biologie fuseseră comasate într-o unică instituţie de învăţămînt aparţinînd de Universitatea Bucureşti. Pe atunci încă mai circula şi o vorbă atribuită matematicianului Grigore Moisil legată de asemenea decizii, şi anume că soluţia cea mai bună ar fi să se comaseze Geografia cu Geologia cu Geodezia şi cu Geometria, iar decan peste toate să fie numit Geo Bogza. 

În fine, am descoperit că profesoara Velcea de la Geografie era deţinătoarea titlului de secretar B.O.B. şi că ei urma să-i cer semnătura. N-o cunoşteam şi nici măcar nu ştiam cum arată. Am aşteptat ziua din săptămînă cînd domnia sa avea programate audienţe. Am bătut la uşa respectivului birou şi am băgat capul înăuntru. Dindărătul unei mese masive de lemn pline de hîrtii, o femeie uscată, cu părul alb şi ochi pătrunzători, mi-a spus pe ton ascuţit: „Aşteaptă acolo!“. Am rămas pe hol, unde am aşteptat cîteva minute pînă cînd am auzit din nou vocea din interior: „Să intre studentul care e la uşă!“. Mi-au trebuit cîteva momente să-mi dau seama că despre mine vorbeşte. Am intrat timid. „Am venit la dvs. să vă rog să-mi semnaţi o hîrtie.“ „Daaa... Şi în ce calitate trebuie să-ţi semnez eu dumitale o hîrtie?“ Total lipsit de tact, am răspuns: „Păi, în calitate de secretar BOB, tovarăşe profesoară“. În zăpăceala momentului, nu m-am gîndit să pronunţ protocolar Be O Be, ci am zis pur şi simplu bob, ca şi cum ar fi fost vorba de un bob de grîu. Tovarăşa Velcea s-a crispat toată. „Ce-i aia BOB, tovarăşe student?“ „Biroul organizaţiei... de partid“, am bîiguit eu. „Dumneata ironizezi instituţiile partidului“, a ţipat ea. „Ei bine, nu-ţi dau nici un fel de aprobare. Altădată să înveţi cum se pronunţă corect numele organizaţiilor partidului nostru.“ M-a dat pe uşă afară, fără nici un drept de apel. Aşa am descoperit cu o ciudă infinită cum vacanţa mea poate fi stricată de o persoană care nu mă cunoştea, nu ştia absolut nimic despre mine şi nici nu mă văzuse vreodată. Am încercat să ocolesc problema şi să obţin o semnătură de la adjunctul acesteia în respectiva organizaţie, un om pe care-l ştiam cumsecade, care-mi fusese profesor şi care era şi prodecan al facultăţii. Acesta a privit însă cu suspiciune formularul şi mi-a spus că nu poate semna pînă nu vorbeşte şi cu şefa lui pe linie de partid – profesoara Velcea, adică. Mi-am pus atunci speranţele în ideea că a doua oară ea va semna, pentru că, fie nu va face legătura cu episodul din biroul ei, fie se va răzgîndi în ce mă priveşte, fie, în cel mai rău caz, profesorul meu va şti s-o îmbuneze. Nu s-a întîmplat aşa. Prodecanul m-a chemat după cîteva zile şi mi-a spus că m-aş fi purtat nepoliticos cu secretara Be O Be şi că ea i-a relatat întîlnirea cu mine şi impresia ei că eu n-aş cunoaşte numele şi structura instituţiilor de conducere ale partidului. Ceea ce, în opinia ei, pe care prodecanul mi-a transmis-o, însemna că nici nu merit să călătoresc în alte ţări.  

Poate că nu e chiar inutil să explic pentru cei mai tineri sau pentru uituci că libertatea de a călători, cea care astăzi ni se pare un drept cît se poate de firesc şi legitim (fie ea deocamdată şi fără integrarea în spaţiul Schengen) şi care, cel puţin pentru Europa, nu mai necesită vize, invitaţii şi alte proceduri birocratice, era, pînă nu de mult, doar un fel de favoare pentru cei pe care partidul şi securitatea îi considerau meritorii. Nu era nici pe departe de la sine înţeles că oricine putea merge în străinătate, chiar şi dacă era vorba de a călători într-o ţară vecină, din acelaşi lagăr comunist.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Coșmarul prin care a trecut un culturist: a pierdut zeci de kilograme în 35 de zile. „Corpul meu a început să se mănânce singur”
Culturistul canadian Jared Maynard a slăbit enorm în cinci săptămâni și și-a pierdut capacitatea de a vorbi din cauza unei boli rare și terifiante de care a reușit, într-un final, să scăpe, deși medicii îi dădeau șansele minime de supraviețuire, potrivit The US Sun.
image
„Cel mai rău lucru din istoria umanității!” Internauții se revoltă din cauza măsurilor de mediu luate de producătorii de băuturi răcoritoare
Fie că este vorba de Coca-Cola sau de suc de portocale, dacă ați cumpărat recent o băutură îmbuteliată, probabil ați observat o schimbare subtilă, dar exasperantă, scrie Daily Mail Online, care relatează ce cred internauții, producătorii și experții în reciclare despre această măsură.
image
Cafeaua Marghilomana, relansată la conacul marelui politician Alexandru Marghiloman. Cum se prepara celebra licoare interbelică VIDEO
Cafeaua Marghilomana, băutura aristocraților de odinioară, a fost relansată. Va putea fi savurată odată cu introducerea în circuitul turistic a clădirilor recent reabilitate de pe domeniul din Buzău care i-a aparținut marelui politician Alexandru Marghiloman.

HIstoria.ro

image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.