⬆
EDITORIALE ȘI OPINII
Pagina 115
Omul care şi-a cerut singur demisia
Gîndul că stabilitatea României stă în persoana unui singur om politic e neplăcut, dar, chiar dacă accept de dragul raționamentului această premisă, nu va fi niciodată spus suficient: Liviu Dragnea a fost condamnat definitiv pentru fraudarea unui referendum.
Bruxelles: imami şi primari
Malik mă îndeamnă să merg în Molenbeek, acel faimos cartier bruxellez, capitala jihadismului din Occident. Îi spusesem că îmi pare indecent să mă duc acolo ca la o atracție cvasi-turistică, să mă plimb ca la zoo, privind casele, oamenii, obiceiurile. Malik e de origine marocană, e născut în Bruxelles.
Notă despre destin şi feminitate
Zeitățile destinului sînt, de regulă, în toate religiile, feminine. E, poate, o primă indicație despre natura a ceea ce numim destin. Destinul este, s‑ar zice, componenta feminină a vieții, „farmecul“ ei.
Taxi versus Catedrală. Un post-scriptum
Desigur că sîntem cu toții creștini, dar important este împotriva cui sîntem creștini. Tradusă și adusă la zi, această întrebare ar suna, în cazul nostru, astfel: desigur că sîntem cu toții ortodocși, dar împotriva cui sîntem noi ortodocși?
Chişinău
Primesc o cheie mare legată de o jumătate de kil de bronz. Mă bucur – nu de alta, dar sală de sport nu au. Nici liftul nu merge şi stau la etajul 7. Oameni buni – probabil au văzut că sînt pasionat de work-out. Primesc şi două cutii: una lunguiaţă şi una rotundă, ambele dintr-un carton urît pe care scrie ceva în rusă.
Îndrumătorul – poveste românească
Oferea soluții abracadabrante și urla tarzanian, îndemnînd la revoluție. Îi țintuia, amenințător, cu degetul, pe chelnerii înfricoșați, numindu‑i „agenți sub acoperire“ și „exponenți ai Imperiului Groazei“.
România, pe calea iliberală?
Ar fi cutremurător ca tocmai din PNL să vină acum semnalul întoarcerii din drum.
De la împrumutătoare la ghilimici
Termenul ghilimele, un împrumut nu foarte vechi din franceză, ilustrează foarte bine oscilaţiile şi ezitările de care au dat dovadă vorbitorii şi „normatorii“ limbii române în adaptarea unor terminologii moderne.
Întoarcere în timp
Cînd, în campania electorală din 2000, Marian Munteanu a apărut la braţ cu Virgil Măgureanu, cu un partid şi cu un program naţionalist, ce să mai crezi…
Rolul bigudiului în autocritică
Că arheologii se și înșală nu e nici o îndoială, dar cît de mult? Ridicol de mult sau un pic, cît să avem ce dezbate?
Şi tu, Clooney?
Pentru participarea la gala găzduită de Clooney și de soția sa, spectatorii au plătit (atenție!) minimum 30.000 de dolari de persoană, iar un cuplu rămas anonim a plătit 350.000 de dolari ca să fie plasat la masă chiar cu Hillary Clinton și să fie considerați „co-președinți“ ai galei.
Homo sapiens tîmpens
„Datoria globală“ se apropie de noi exact așa cum se apropia Melancholia lui Lars von Trier de Pămînt. Deși vine cu o viteză colosală, deocamdată nu pare cine știe ce, cîtă vreme planeta bizară cu care o să ne ciocnim e doar un punct luminos, o licărire în oceanul de licăriri al cerului.
Harta şi teritoriile (II)
Dincolo de pelerinaje, Palestina are suficiente lucruri de oferit: Marea Moartă, deșertul etc. Contemplînd însă ideea unei întoarceri în Palestina în concediu, m-am simțit cumva inadecvat. Umbra conflictului face ca turismul neafiliat religios să pară ridicol. Dar nu am renunțat la idee.
Lecţia olandeză
Acum ceva timp, un președinte al Ucrainei, rusofil de felul lui, a refuzat apropierea de Uniunea Europeană și a înghețat negocierile pentru un acord de asociere (care nu promitea defel vreo viitoare aderare). Kievul s-a răsculat.
Destinul ca necesitate narativă
Orice discurs despre destin implică un anumit sentiment al „necesității“: ceea ce se întîmplă trebuia să se întîmple sau, din alt unghi, ceea ce trebuie să se întîmple chiar se întîmplă. Nu știm, întotdeauna, de ce pățim ce pățim.
Şeriful cu chip de Robin Hood
Tinerii „invidioși“ de azi vor fi la rîndul lor părinții „invidiați“ de mîine.
Armată – 1989-1990
Sînt „iepure“. În armată, în traducere asta înseamnă că trebuie să alerg ca un căpiat de la un angajat la altul ai armatei – APV-işti (Armată Pe Viaţă) și să le duc tot felul de informații – în cazul în care se hotărăsc „dujmanii“ să ne invadeze.
Curs de ebraică modernă
M-am bucurat că decisesem deja să nu mai candidez la un nou mandat de decan. Cine știe ce idei trăsnite aș mai fi pus în practică la Literele din Iași? Cursuri de sanscrită, farsi ori dalmată. Nici dialectul zulu nu mi-ar fi sunat rău.
Problema Olandei cu Europa şi cu Rusia
Iată că, săptămîna trecută, mai puțin de două milioane și jumătate de oameni au decis, în bună măsură, viitorul politicii externe a Uniunii Europene, dacă nu cumva soarta Uniunii Europene însăși.
Saluturi banale
Străinii care descoperă limba română observă asimetrii sau neregularităţi pe care vorbitorii nativi nu le bagă de obicei în seamă. Din exterior poate trezi curiozitatea, de pildă, o diferenţă între formulele noastre standard de salut.
Un decalog sau mai multe? (I)
Descopăr că la un articol precedent din Dilema veche despre Solomon Marcus un cititor îmi propune să comentez un text al acestuia, „Zece nevoi umane de care educația ar trebui să țină seama“, publicat în 24 noiembrie pe Contributors.
Încotro se îndreaptă turismul
Ştim bine ce s-a întîmplat cu infrastructura turistică românească după 1989. Nu că înainte ar fi fost cine ştie ce, dar şi puţinul de atunci a ajuns în mare parte în ruină. Staţiunile de pe litoral au trecut parcă printr-un adevărat dezastru, Olimpul fiind exemplul cel mai săritor în ochi.
Dansul macabru, fără umor englezesc
M-am trezit însă într-o necropolă de înhumație. Asta era acum exact zece ani, și pînă atunci întîmplarea face că, în materie de oase umane, nu aveam experiență decît cu morminte de incinerație.
Being Hillary Clinton
Un avantaj serios al lui Hillary Clinton este susţinerea politică de care se bucură din partea Partidului Democrat şi, se zice, în mod discret, dar eficient, din partea preşedintelui Obama personal.
Ia să vedem cine e mai smerit!
Nu o dată, din toate direcțiile, la noi se dau lecții zgomotoase despre cum e bine să fii ortodox, despre cum se face chestia asta, de parcă ar fi vorba despre cure de slăbire sau amestecuri pentru zugrăvit. Să dea dracu’ să nu faci cum spune cîte un înțelept de ocazie, cîte un ortodox de-ăsta get-beget!
Harta şi teritoriile (I)
După o săptămînă petrecută în Cisiordania, întoarcerea la București are ceva terapeutic în ea. Mai ales cînd vezi că unul din subiectele cele mai disputate pleacă de la o banală piesă pop ai cărei autori susțin că sînt la curent cu preferințele lui Dumnezeu.
WC-uri corecte politic
Consiliul municipal din Carolina hotărîse că orice persoană care trece prin oraș are dreptul de a utiliza toaletele publice în funcție de „sexul pe care îl simte“, nu de cel din acte. Carevasăzică, s-au înființat „toalete corecte politic“, adică din cele pentru uzul celor care sînt născuți bărbați, dar se simt femei și viceversa.
Un sport la Răsărit
Steaua-Dinamo e, precum Turnul Eiffel, Big Ben, Staţia Spaţială, Machu Picchu, Kaaba, Templul lui David, Venus din Milo sau cîrnaţii de Pleşcoi, un mit. Existenţa sau inexistenţa lui de facto nu are relevanţă.
La început a fost sfîrşitul...
Întrebarea pe care știința nu și-o pune (și, în fond, nu crede necesar și rezonabil să și-o pună) este „La ce bun?“, „Spre ce țintă?“ Nu „Din ce cauză?“, ci „În ce scop?“. Nu un „de ce“ cauzal, ci unul final. Acest tip de interogație e alocat religiilor și metafizicii: „De ce mai curînd există ceva decît nimic?“
Peisaje culturale
Roșia Montană a fost înscrisă ca „peisaj cultural“. Stoparea exploatării aurului este, cert, o reușită politică, dar greul acum începe, căci nu va fi suficientă „conservarea“ galeriilor romane, de pildă, ci gîndirea pe termen mediu și lung a unui peisaj cultural ca motor de dezvoltare durabilă.
Bălţatu’, Bouroşu şi demnitaru’
I-a pus Gogu, doamnei vaci, numele prietenei mele, lucru pe care l-am interpretat ca pe un semn de respect, considerînd faptul că el era convins că ne tragem din India. Eu îi spuneam vacii Sfînta – să îi spunem Maria – pentru a nu folosi numele real.
Teme literare
Învățătoarea noastră nu se omora după „prelegerile“ despre istoria glorioasă a partidului și nici după intonarea imnului de stat la debutul și sfîrșitul orelor. Copiii relatau, nestingheriți, bancuri cu geniul din Carpați, bancuri pe care le auzeau, fără îndoială, în mici conclavuri domestice.
Un totalitarism al morţii. Încă unul
Legătura directă pe care unii o fac între islam și radicalizare trebuie pusă serios sub semnul întrebării. Tinerii în cauză ajung să fie supuși radicalizării mai degrabă pe YouTube și pe rețelele de socializare și mai puțin spre deloc la moschee.
La cucurigu
Cum ajunge o onomatopee care imită cîntecul cocoşului să desemneze locuri aflate la înălţime? Răspunsul nu este foarte complicat, dar nici perfect sigur în toate detaliile. Evident, onomatopeea desemnează, prin metonimie, pasărea de curte.
SWOT
Toată lumea știe ce e un SWOT: Strengths – Weaknesses – Opportunities – Threats. Puncte tari, puncte slabe, oportunități, amenințări.
„Nimeni nu va comanda un vin căruia nu-i poate pronunţa numele“
La ediţia a doua a festivalului vinului Wine Up de la Cluj, pe lîngă tîrgul propriu-zis, au fost organizate degustări şi o mulţime de alte evenimente legate de vin şi cultura vinului, chiar în sens larg. Printre invitaţii festivalului s-au numărat, bineînţeles, specialişti şi maeştri ai vinului străini. Am stat de vorbă cu doi dintre ei.
Cînd o să fiu mare, vreau să fac cercetare interdisciplinară
Cariere întregi sînt întemeiate pe interdisciplinaritate, sau mai exact pe cuvîntul acesta, așa cum pînă de curînd erau întemeiate pe feminism sau postmodernism sau pe critical… ceva. Dacă interdisciplinaritatea tot a ajuns un fel de divinitate, o să încerc să o definesc apofatic și să zic ce cred eu că ea nu este.
De ce Trump nu este Vadim
Marea diferență între Donald Trump și Corneliu Vadim Tudor este că primul a făcut ceva serios și stabil în viața lui, în vreme ce al doilea – nu. Donald Trump conduce un conglomerat de afaceri – imobiliare la presă, hoteluri și stațiuni, comerț online, instrumente financiare, construcții – în care are cam 25.000 de angajați.
Farmecul discret al ambivalenţei româneşti
Una dintre glumițele care ne fac să ne „simtem“ bine este cea în care spunem că refugiații fug de mîndra noastră țară ca dracu’ de tămîie. Celebra știre cu niște nefericiți care se rătăciseră pe-aici – și-i luase plînsul cînd aflaseră pe unde-au nimerit – a făcut o carieră măreață.
Lecturi în iglu
mbrăcată în gheaţă, casa a devenit iglu. Încerc o adaptare asemenea fratelui eschimos. Eu, oftînd după zăduful balcanic, nu mai sînt nicăieri. Urmez sfatul lui N. Steinhardt (preluat de la N.S. Leskov): „Citeşte şi încearcă să te alegi cu un folos. O să ai parte de o bună distracţie în mormînt.“
Precedentul Snowden
Snowden și Assange sînt două nume de referință în istoria recentă și reprezintă poate cel mai bine punctul de întîlnire dintre tehnologie și militantism politic. Apostoli ai unei utopice eliberări prin intermediul accesului la informație, ambii au fost salutați cu entuziasm de generațiile mai recente.
„La noi, în privat...“
Televiziunile nu sînt numai biznisuri. Ele fac parte – vrem, nu vrem – dintr-un corp social ceva mai mare, numit presă. Cu privilegii și responsabilități. De aceea, m-am uitat peste un foarte recent raport al Centrului pentru Pluralismul și Libertatea Media (CMPF). Studiul a fost cerut și finanțat de însăși Comisia Europeană.
Un sport la Răsărit
Erau vremuri în care fotbaliştii palmau ţigara la intrarea pe teren, ceea ce era rău, bine era că această libertate cuprindea şi zona imaginaţiei, a inventivităţii, curajului şi nonconformismului. Da, oamenii fumau, beau şi trăiau. Azi sîntem îndemnaţi să nu mai facem de nici unele.
Însemnări despre destin
Dacă totul e pre-scris, dacă ceea ce facem stă sub un „decret“ inflexibil, atunci nu mai e cazul să vorbim de alegere, de responsabilitate, de decizie rațională, de merite sau defecte, de reușite sau eșecuri.
Părinţii sînt Sistemul?
You should be happy, „trebuie“ să fii fericit, este „responsabilitatea“ ta! Cum așa? Păi, pentru că se poate, pentru că totul este un proiect de sine: corpul este un proiect, sănătatea este un business plan, starea de spirit este o problemă de autocontrol, relațiile sociale sînt o chestiune de comunicare planificată etc.
1992
Au trecut doi ani şi jumătate de la Revoluţie şi sînt îndrăgostit rău, rău de tot. Dar dragostea costă şi trebuie să fac rost de bani, căci altfel nu corespund cererilor de pe piaţă. Vreau să mă duc la mare cu zîna şi am super-stimulente de a fi creativ, mai ales că intimitate nu prea există decît în Oltcit-ul paradit al lui nea Gogu.
Estetica preferinţei
Alături de capacitatea „de a concepe de-neconceputul“, despre care scria, admirabil, nu demult, Andrei Pleșu, sîntem înzestrați și cu abilitatea de a prefera, măcar uneori, de-nepreferatul. Ne referim la liberul arbitru ca la un drept inalienabil al individului.
„Ororile istoriei pot să revină în Europa“ - interviu cu Philippe GUSTIN
M-am întîlnit săptămîna trecută, la două zile de la atentatele de la Bruxelles, cu fostul ambasador al Franței, Philippe Gustin. A rezultat o discuție interesantă, despre valorile și despre viitorul Europei. Dar și despre rolul Franţei și Germaniei în resuscitarea modelului european.
Citaţii, citate şi citări
Chiar dacă în limba mai veche sensurile formelor nu se specializaseră, româna actuală oferă mijloace de dezambiguizare şi nuanţare pe care ar fi păcat să le pierdem reintroducînd, prin imitarea aleatorie a unor modele străine, confuzii şi suprapuneri între citat, citare şi citaţie.
Puncte-puncte
Fiecare catedră organiza anual o sesiune de comunicări, cu tematici vădit intersecte. N‑ar fi mai bine, am întrebat eu, să-și reunească eforturile în conferințe comune, cu participare mai largă, cu impact mai mare ș.a.m.d.?