De ce Trump nu este Vadim

Publicat în Dilema Veche nr. 633 din 7-13 aprilie 2016
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Primul și cel mai comod fel de a înțelege lumea este acela în care o treci prin propria experiență. Eu, de pildă, dacă privesc străzile din Buenos Aires, pînă să aflu mai multe despre ele, le iau ca pe străzile din cartierul meu bucureștean. Mă uit la restaurantele din Thailanda și, înainte de a păși prima dată într-unul, mă gîndesc că sînt un fel de restaurante cu specific thailandez din România. Mă instalez într un zgîrie-nor american și, pînă mă adaptez, funcționez din prima secundă ca și cum viața comunitară de aici este cu nimic diferită de cea de pe scara blocului în care m-am născut, la Ploiești. Este, prin urmare, oarecum firesc să vezi mai toată presa românească explicînd publicului ei că Donald Trump este un fel de Vadim Tudor. Noi n-am avut niciodată un Trump, dar am avut un Vadim. Ni se pare că, dacă amîndoi țipă de la tribună și au primit eticheta „extremist“, sînt cam același lucru. În realitate, nu sînt! Poate că Vadim este cea mai bună aproximație românească a lui Trump, dar în acest caz mai trebuie spus imediat că cea mai bună aproximație românească are o eroare kilometrică.

Marea diferență între Donald Trump și Corneliu Vadim Tudor este că primul a făcut ceva serios și stabil în viața lui, în vreme ce al doilea – nu. Donald Trump conduce un conglomerat de afaceri – de la imobiliare la presă, de la hoteluri și stațiuni la comerț online, de la instrumente financiare la construcții – în care are cam 25.000 de angajați. Averea lui Trump este estimată de Forbes la 5 miliarde de dolari. Trump susține că, în realitate, se apropie de 10 miliarde. În orice caz, jocul acesta cu miliardele este neverosmil în termenii realității, așa că să-i lăsăm în plata Domnului și să reținem ce este de reținut. Anume că Donald Trump este un excepțional om de afaceri. Cînd a moștenit averea tatălui său, în 1974, partea de afacere cuvenită lui Donald valora 40 de milioane de dolari. Saltul la 4 sau 5 sau 10 miliarde în 2015 i se datorează doar lui. Trump este un manager de forță, cu rezultate evidente, un creator de afaceri/locuri de muncă, un constructor îndrăzneț (vezi mai toate clădirile sale, cam 500 în toată lumea) și un investitor abil. În termenii americani, acesta este un om de succes. Corneliu Vadim Tudor poate fi greu socotit un om de succes, chiar și în termenii amărîți și jerpeliți ai societății românești de astăzi. Vadim n-a fost niciodată mai mult decît un poet mediocru și guraliv, o mașină de înjurături și insulte, un scandalagiu. Se lăuda, patetic, cu nu știu cîte cărți scrise – deja nu le mai citește nimeni, iar în 30 de ani de aici încolo aproape nimeni nu va mai ști că a existat un autor cu numele Vadim Tudor. Singurul talent care i se recunoaște este acela de a fixa porecle ofensatoare pe fruntea unor figuri publice. Între unul a cărui excelență este aceea de a pune porecle și unul a cărui excelență este construcția unui imperiu economic sînt, totuși, oarecari diferențe. Prin urmare, Trump nu este deloc Vadim. Chiar dacă face grimase și țipă cumva asemănător de la tribună. Dar oamenii nu trebuie judecați după grimase.

Se mai spune prin presa noastră că votanții lui Trump sînt cam de aceeași calitate cu cei care, în a doua jumătate a anilor 1990, îl votau pe Vadim. Cred că și în această privință se comite o uriașă eroare. Diferența radicală dintre cele două grupuri de votanți este aceea că votanții lui Vadim erau 100% asistențiali, voiau ca statul să le asigure totul și suspinau după comunism, în vreme ce votanții lui Trump sînt, mai toți, sătui de intervenția statului și de taxe, sînt adepți ai unui colectivism paleoconservator și dornici să fie lăsați în pace, în general. Votanții lui Vadim voiau să vină cineva (statul) să le rezolve toate problemele, votanții lui Trump vor, autarhic, să nu vină nimeni, niciodată, nici în viața lor, nici în orașul lor, nici în țara lor (vezi discursul antiimigranți). Votanții lui Trump urmează un prototip al succesului dovedit în coordonatele lumii lor, în vreme ce votanții lui Vadim urmau o alcătuire imprecisă, o himeră, un amalgam de vorbe tari și mari. Sigur că pot fi găsite asemănări între cele două grupuri, după cum pot fi găsite asemănări între Trump și Vadim, dar pe lumea asta pot fi găsite asemănări între oricine și oricine. Diferențele sînt importante, căci ele dau individualitate și ele explică. Iar diferențele dintre Trump și Vadim, precum și cele dintre votanții lor, sînt mult prea mari ca să continuăm analiza explicînd pe primul prin al doilea.

Atît studiile sociologice, cît și cele mai multe produse jurnalistice la care am avut acces (reportaje, interviuri, comentarii, relatări etc.) spun că votanții lui Trump, din ce în ce mai mulți, sînt produsul unui cumul de frustrări.

Este, mai întîi, o frustrare rasială: cu Trump votează albii care spun că discriminările pozitive în favoarea altor rase îi fac să se simtă inferiori și alungați. Oricum, din punct de vedere numeric, albii sînt a doua ori chiar a treia rasă în foarte multe orașe americane. Stînga americană decriptează această frustrare rasială ca fiind nostalgia după supremația rasei albe de altădată. Poate că da – în orice caz, rămîne de studiat dacă sentimentul votanților lui Trump, că sînt opresați printr-o politică rasială subtil îndreptată împotriva albilor, este un sentiment vinovat, cum spune stînga, sau are ceva temei. Fapt este că acest sentiment constituie o motivație puternică pentru votul în favoarea lui Trump.

Este, mai apoi, o frustrare naționalistă, să-i zic așa: susținătorii lui Trump sînt americanii care se simt asediați de imigranți (numărul ilegalilor în Statele Unite trece, pare-se, de 11 milioane de persoane). Chiar dacă rare, sînt interesante cazurile unor imigranți abia deveniți cetățeni americani care sînt furioși pe imigranții ilegali pentru că nu respectă regulile („Eu sînt cetățean american de trei ani, am emigrat acum aproape zece ani și am respectat toate regulile și procedurile – nu am fost ilegală nici măcar o zi. Sînt împotriva imigranților care nu respectă regulile“, a spus o filipineză unui reporter CNN la un miting de susținere pentru Donald Trump).

În fine, acestor două frustrări li se mai adaugă una – este o frustrare generată de întreaga clasă politică. Ceea ce presa din România nu a prea observat este că o parte dintre alegătorii lui Trump sînt foști alegători ai lui Obama. Poate că sună paradoxal, dar nu este. Succesul colosal al lui Barack Obama în 2012 și, mai ales, în 2008 s-a datorat promisiunii sale că va schimba complet lucrurile. Un președinte negru, cu o carismă specială, după un Bush jr. doborît de războaie și recesiune, era o apariție aproape mesianică. Vă amintiți imensa speranță cu care a fost purtat Obama spre victorie? Inclusiv în presa noastră, mari editorialiști au scris cuvinte care, azi, i ar stingheri puțin, dacă și le-ar reaminti. Însă editorialiștii nu-și amintesc niciodată ce au scris ieri (dar ce au scris acum opt ani!), așa că rămînem la întrebarea: ce a mai rămas din acea speranță excepțională care l-a însoțit pe Obama? A schimbat el politica? A schimbat el America? Cu un clișeu tipic american: este lumea de azi cu mult mai bună decît era în 2008? Obama s-a situat la antipod față de predecesorul lui, cam cum se situează la noi Iohannis față de Băsescu. Și? Rezultatele mandatului său sînt cu mult mai bune decît cele ale lui Bush jr.? Ei bine, unii dintre cei care au crezut, în 2008 și în 2012, în Obama și se simt înșelați sînt, acum, alături de Trump. Tot alături de Trump și sînt votanții republicani care se simt dezamăgiți de propriul partid.

Disprețul, antipatia, ura chiar pe care unii o simt față de alegătorii lui Trump este o formă de gravă ignoranță și de autism ideologic. Faptul că Trump a ajuns, electoral vorbind, o forță serioasă în politica americană nu spune ceva rău despre americani, ci spune ceva rău despre întregul establishment politic de la Washington, inclusiv despre Barack Obama și, mai ales, despre Partidul Republican.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

ana barbosu sol jpg
Performanță extraordinară: Ana Bărbosu, campioană europeană la sol! A cucerit 4 medalii în total
Performanță excepțională reușită de Ana Bărbosu la Campionatele Europene de gimnastică de la Leipzig! Ea a devenit campioană europeană la sol, vicecampioană europeană la bârnă și, în plus, a mai luat două medalii de bronz, la individual compus și paralele!
image png
Ana Bărbosu, senzațională: a câștigat aurul la sol și are în palmares patru medalii la Europenele de la Leipzig
Gimnasta Ana Bărbosu a obţinut, sâmbătă, a patra medalie la Campionatul European de la Leipzig - aur în finală la sol.
Siria razboi foto EPA EFE jpg
Siria, noul El Dorado pentru afaceri. Proiectele gigantice de construcții se dezvoltă pe măsură ce SUA ridică sancțiunile
După mai bine de un deceniu de conflict sângeros și izolare internațională, Siria pare să facă primii pași concreți spre reconstrucție economică.
pat istock jpg
Obiectul din dormitor de care trebuie să scapi. Ține norocul și prosperitatea la distanță
Tradiția antică Feng Shui ne oferă nenumărate sfaturi importante, menite să atragă energia pozitivă în casa noastră. Iar, în mod surprinzător, un detaliu banal din dormitor ar trebui înlăturat imediat deoarece va dezechilibra fluxul energetic din casa noastră și ne va afecta starea de spirit.
Curtea Constitutionala a Romaniei   CCr   INQUAM Photos Octav Ganea jpg
Judecători de lux, transparență sub cheie. Cum arată veniturile și averile declarate de membrii CCR
Judecătorii Curții Constituționale au venituri lunare de peste 40.000 de lei, iar la acestea se adaugă și sporuri și alte beneficii. Potrivit declarațiilor de avere publicate în 2024, cei mai mulți dintre ei se laudă cu multiple proprietăți, colecții de artă și bijuterii.
Nicușor Dan la Praid/FOTO: Facebook
Masajul lui Nicușor Dan după ce a văzut dezastrul de la Praid: cum va fi oprită intrarea apei în salină
Președintele Nicușor Dan s-a aflat la Praid sâmbătă, 31 mai, acolo unde salina a fost închisă din cauza inundațiilor. Acesta a transmis pe rețelele de socializare că „Salrom va construi un bypass pentru a opri pătrunderea apei dulci în salină”.
WhatsApp Image 2025 05 31 at 15 09 34 jpeg
Cine sunt Anisa și Dragoș Săndulache, nașii lui Dinu Maxer și ai Magdalenei? Ce lovitură a primit ea, cu câteva luni înainte de a-i năși: „Este regretabil”
Anisa și Dragoș Săndulache sunt un cuplu cunoscut în România, activând în domeniul media și al modei. Anisa Săndulache este o prezentatoare de televiziune cu o carieră notabilă, având experiență în cadrul unor posturi precum Antena 1, TVR 2 și Realitatea TV. Ea este, de asemenea, fondatoarea brandul
Imaginea Zilei / Un leu se joacă în ţarcul lui în timpul unei şedinţe foto organizată cu ocazia sărbătoririi Zilei Mondiale a Leului la London Zoo Regent’s Park în nord-vestul Londrei Anglia FOTO EPA – EFE / Facundo Arrizabalaga / 10 aug 2018
Safari mortal. Turist ucis de leu după ce a ieșit din cortul unui camping de lux pentru a merge la toaletă
Un leu a ucis un turist în vârstă de 59 de ani, într-un complex de corturi de lux, într-o regiune izolată situată în nord-vestul Namibiei, anunţă poliţia, relatează AFP.
Printul William, foto Pinterest jpg
Prințul William, moștenitorul Coroanei Britanice: „Vreau să aduc schimbări reale“
De când a devenit Duce de Cornwall, titlu transmis automat în momentul în care tatăl său a devenit rege în 2022, prințul William și-a propus o direcție clară: moșia nu mai trebuie să fie o simplă sursă de venit.