Harta şi teritoriile (I)

Publicat în Dilema Veche nr. 634 din 14-20 aprilie 2016
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

După o săptămînă petrecută în Cisiordania, întoarcerea la Bu­cu­rești are ceva terapeutic în ea. Mai ales cînd vezi că unul din subiectele cele mai disputate pleacă de la o banală piesă pop ai cărei autori susțin că sînt la curent cu preferințele lui Dumnezeu. Zilele petrecute printre palestinieni m-au convins că, dacă Dumnezeu vrea ceva, sigur nu comunică nimănui foarte clar lucrul ăsta. Și nici nu o va face prea curînd. Cîteva observații, în ordine aleatorie:

● Într-o discuție cu un palestinian, cu sau fără funcție, ajungi inevitabil la „ocupație“. Israelul este prezent nu numai la check-point-uri, ci și permanent în mințile palestinienilor. Ajungi astfel la situații absurde, cînd Israelul apare în discuții despre copii, educație sau climă. Israelul e inamicul-sinecdocă.

● De altfel, deși motivul invitației pentru jurnaliștii români era unul apolitic, am fost supuși unui baraj de propagandă permanentă cale de o săptămînă. Ba chiar, la un moment dat, am fost deturnați fără prea multe discuții către un oficial regional pe teritoriul căruia ne aflam și nu binevoiserăm să cerem o întrevedere. Omul și-a ținut speech-ul în fața noastră, apoi a răspuns la întrebări punctuale ca un politruc sovietic. Linii de discurs pregătite anterior, nonrăspunsuri terne, clișee pe care le auziseră sute de alți ziariști înaintea noastră. E de înțeles de ce este așa, însă asta nu face discuțiile respective mai normale.

● Într-un moment de cruzime didactică, gazdele noastre au decis să ne ofere o bucățică de viață în teritorii, silindu ne să trecem, ca palestinianul de rînd, printr-un check-point. Deși toată afacerea nu a durat mai mult de cîteva minute, e greu de explicat senzația pe care o ai mergînd prin tunelul șerpuitor de tablă, sîrmă și zid la capetele căruia sînt turnicheți, soldați cu arme la vedere și o voce de Big Brother care latră ordine din difuzoare de proastă calitate. Un tunel paralel era marcat „humanitarian lane“. Bolnavii ies mai repede.

● Exasperarea Israelului în fața atacurilor militanților palestinieni a dus, la începutul anilor 2000, la construirea unui zid care separă cele două comunități. Palestinienii vorbesc despre „zidul apartheid-ului“, israelienii preferă să îi spună „zid de securitate“. Oricum i-ai spune, priveliștea lui îți dă frisoane. În viața de zi cu zi, zidul și celelalte măsuri de siguranță luate de Guvernul israelian se transformă într-un complex set de reguli care urmăresc separația între comunități în cel mai mic detaliu. Am remarcat asta cînd am nimerit într-o mașină condusă de un palestinian fără cetățenie israeliană. Drumul dintre Nablus și Betleem a fost de două ori mai lung la întoarcere. Cel mai scurt drum între două puncte oarecare pe harta Palestinei e cetățenia israeliană.

● E o diferență sesizabilă între diversele orașe palestiniene din Cisiordania. Tolerantul Betleem e la mulți ani distanță de încruntatul Hebron. L-am întrebat pe guvernatorul Hebronului unde sînt creștinii din orașul lui, despre care îi place să spună cu mîndrie că e cel mai mare dintre cele aflate sub conducerea Autorității Palestiniene. N-a reușit să îmi dea un răspuns clar și a părut deranjat de întrebarea care îi faulta un pic discursul despre buna-credință și bunăvoința fără limite a palestinienilor.

● Nivelul propagandei care ne-a fost servită dimineața, la prînz și seara este nesofisticat și, pe undeva, ridicol. Asta o face și ineficientă. Cea mai puternică impresie printre membrii delegației a produs-o un banal pliant cu harta Palestinei la diverse momente în timp. Pleca de la liniile trasate, în timpul mandatului britanic, de comisia Peel în 1937, trecea prin partiția din ’47 și războiul de peste douăzeci de ani și ajungea în prezent. E greu să nu observi cum teritoriul acela scade permanent. E totuși o diferență semnificativă între 80% și 12%. Nici unul dintre discursurile oficiale nu a avut același efect.

● De altfel, mai toți oficialii palestinieni mi-au lăsat senzația unor baroni locali din România. Aceeași superficialitate și suficiență pe care le vedem pe aici. Diferența ține de faptul că palestinienii trăiesc o dramă verificabilă de dimensiuni mult mai mari, iar baronii lor au bodyguarzi înarmați și nu tocmai prietenoși.

● În treacăt fie spus, n-aș putea să includ aici cuvintele președintelui Abbas. Traducătoarea s-a emoționat, din cine știe ce motiv, și a clacat. Momentul, cu nota lui absurdă, e memorabil. Tăcerea a intervenit exact cînd președintele începea să se înflăcăreze. Traducerea a fost preluată de un fost student în România, care a făcut tot ce a putut, dar nu aș risca să citez.

● Ca o ultimă notă de ordin politic, aș remarca sfioșenia oficialilor Fatah cînd vine vorba de Gaza. De cele mai multe ori se feresc să spună ceva clar. Am detectat o oarecare teamă că întoarcerea la istoria politică recentă s-ar putea să le fie defavorabilă. Hamas, cu radicalismul său, e hîrtia de turnesol pentru ineficiența moderaților conduși de Abbas. Și un avertisment pentru orice alt guvern: cînd nu livrezi prosperitate, securitate și încredere în viitor, oamenii se enervează. Avantajul Fatah este că întotdeauna va fi partenerul preferat de discuție al Occidentului. Al palestinienilor, mai puțin. De altfel, în discuții cu oameni de rînd am observat o nemulțumire latentă. Însă întotdeauna ea e umbrită de subiectul ocupației.

Citiţi a doua parte aici.

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Soluția unei femei medic pentru salvarea soțului infectat cu o bacterie mortală: un tratament obscur cu virusuri
Când niciun antibiotic nu a mai funcționat în cazul soțului său infectat cu o bacterie periculoasă, o femeie medic a apelat la un tratament considerat obscur, folosind un inamic natural al bacteriilor pentru a-i salva viața.
image
Ce se întâmplă în timpul unei circumcizii. Care sunt riscurile și beneficiile procedurii
Deși considerată cea mai veche și cea mai frecventă operație din lume, circumcizia - îndepărtarea chirurgicală a prepuțului - este încă o procedură controversată, potrivit Yahoo! Life.
image
Piscină și elicopter pe cel mai mare super-iaht submarin din lume, în valoare de 2 miliarde de dolari
Compania producătoare a lansat, de asemenea, insule unice în felul lor, pe care se poate naviga sau poate acosta super-submarinul.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.