Being Hillary Clinton

Publicat în Dilema Veche nr. 634 din 14-20 aprilie 2016
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

În faţa susţinătorilor săi strînşi la Philadephia săptămîna trecută, Bernie Sanders a răspuns, în sfîrşit, unui argument care a devenit, prin repetare, un veritabil atac electoral pe care, încă de la începutul campaniei, contracandidata sa la nominalizarea Partidului Democrat pentru prezidenţialele din noiembrie nu oboseşte să-l susţină: „Ea spune în ultimul timp că eu nu sînt calificat să fiu preşedinte. Vreau să-i răspund ministrului (Secretary – n.r.) Clinton: eu cred că ea nu este calificată pentru această funcţie dacă ea, cu toată puterea ei, ia zeci de milioane de dolari din fonduri cu dobînzi speciale. Nu cred că eşti calificat dacă primeşti 15 milioane de dolari de pe Wall Street prin susţinătorii tăi din cadrul Super PAC“. Şi a continuat: „Nu cred că ești calificat dacă ai votat pentru războiul dezastruos din Irak. Nu cred că eşti calificat dacă ai susţinut toate tratatele de comerţ internaţional dezastruoase care ne-au costat milioane de locuri de muncă decente. Nu cred că eşti calificat după ce ai susţinut Acordul Comercial Panama, la care eu m-am opus categoric, care, aşa cum ştiţi, a permis corporaţiilor şi bogătaşilor din toată lumea să evite plata impozitelor în ţările lor“. Atacul lui Bernie Sanders vine cu oarecare întîrziere şi este, mai degrabă, o replică în genul „Ba tu!“, la unul dintre argumentele de forţă ale campaniei lui Hillary Clinton care, firesc, încearcă să fructifice la maximum un avantaj obiectiv pe care îl are: CV-ul ei este cu mult mai prezidenţial decît cel al tuturor celorlalţi contracandidaţi, nu doar decît cel al lui Sanders.

Dar, înainte de a vorbi despre avantajele şi dezavantajele de a fi Hillary Clinton în această cursă prezidenţială, cred că e util să zăbovesc puţin asupra unor subtile manipulări pe care Sanders le face în aceste cîteva fraze electorale. Mai întîi, este de spus că legislaţia americană permite finanţarea candidaţilor la preşedinţia Statelor Unite printr-un mecanism privat numit „Political Action Committee“ (PAC), dar şi printr-un mecanism mai larg, care permite finanţarea oricărei acţiuni politice, inclusiv a unei campanii împotriva unui candidat, numit „Super Political Action Committee“ (Super PAC). Diferenţa cea mai mare între PAC şi Super PAC este aceea că, în cazul primului mecanism, contribuţiile membrilor sînt limitate şi condiţionate, în vreme ce în al doilea caz ele nu sînt nici limitate, nici condiţionate. PAC a apărut ca urmare a unei decizii a Curţii Supreme americane din 2010, prin care, cum am zice noi, s-au declarat neconstituţionale unele articole dintr-o lege din 2002, care reforma sistemul finanţării activităţilor politice. Urmare a acestei decizii, o altă decizie dată în justiţia americană a permis apariţia unui nou fel de PAC, numit de presă Super PAC. Din punctul de vedere al lui Sanders, candidaţii care primesc sume adesea colosale de la asemenea organizaţii sînt, de fapt, „oamenii sistemului“, ca să folosim iarăşi o vorbă de-a noastră. Sanders, însă, uită că şi candidaturile lui Barack Obama, la vremea lor,  au fost finanţate prin sistemul Super PAC şi, pe atunci, nu doar că nu a protestat, dar l-a şi susţinut pe actualul preşedinte. Chiar dacă Sanders uită, Hillary nu uită şi i-o întoarce mereu: cum de Super PAC-ul era bun în cazul lui Obama şi e rău în cazul ei? A doua subtilă manipulare se referă la Acordul Panama. Fără să înţeleagă mare lucru din felul în care funcţionează un off-shore, poporul frustat că trăieşte rău sau, mai bine zis, că nu trăieşte mai bine, a aflat că marile corporaţii îşi duc banii în Panama ca să-i ferească de taxele pe care le datorează ţărilor în care fac aceşti bani. Astfel, se pierd multe, inclusiv locuri de muncă, ceea ce subliniază pînă la isterie socialistul Sanders. Statele Unite au semnat un acord de comerţ cu micul stat din America Centrală în 2011, iar acordul a intrat în vigoare în 2012. Acordul a fost susţinut de preşedintele Obama personal şi de întregul său cabinet, inclusiv de Hillary Clinton, pe atunci secretar de stat. Acordul a avut parte de critici la semnarea sa, pentru că, s-a spus, înainte de semnare, SUA nu au presat suficient de mult guvernul panamez să urmeze calea reformelor şi transparentizării, inclusiv prin abolirea legislaţiei de „paradis fiscal“. Unul dintre critici a fost Bernie Sanders. Partizanii acordului, printre care Hillary Clinton, au susţinut că abia cu acordul funcţionînd, SUA vor avea pîrghiile necesare ca să împingă Panama pe calea reformelor. Discuţia a fost, în multe aspecte, similară cu celebra dilemă a oului şi a găinii. Cînd, însă, scandalul banilor dosiţi de corporaţii şi miliardari veroşi în Panama a explodat, Sanders a găsit imediat ocazia să lege Acordul Panama de „Panama Papers“, profitînd şmechereşte că tot despre Panama e vorba. Sigur că Hillary Clinton nu pare a avea ceva în comun cu „Panama Papers“, dar are cu Acordul Panama. Poporul, furios pe miliardari, nu pricepe bine aceste nuanţe, aşa că Sanders îi trimite o torpilă electorală şi din acest unghi. Hillary ar trebui să explice diferenţa dintre Acordul Panama şi „Panama Papers“, dar poporul excitat electoral nu este deloc disponibil pentru explicaţii. La alegeri, poporul nu mai vrea să audă multe, vrea să lovească cu sete şi atît.

Am ţinut să scot în evidenţă aceste două mici manipulări, perfect justificate în logica războiului electoral, de altfel, pentru a arăta că, de fapt, contraatacul lui Sanders la reproşul legat de calificarea pentru funcţia prezidenţială este, oarecum, pe alături. Sanders nu îi răspunde lui Clinton în chestie, pentru că, într-adevăr, CV-ul ei este cu mult superior CV-ului său. Şi, atunci, mută lupta pe alt teritoriu, unde ştie că îi este superior.

Încă de la începutul campaniei electorale, trecînd în revistă toţi candidaţii democraţi şi republicani, comentatorii politici au fost unanimi că Hillary Clinton are, la cei 69 de ani ai ei, CV-ul cel mai apropiat de cerinţele postului. Sigur, desemnarea preşedintelui Statelor Unite, ca orice altă funcţie decisă prin vot popular, nu se face deloc după criterii de HR. Poporul, răvăşit de patimi politice, nu votează niciodată după CV-uri, ci după percepţii şi nu conduce niciodată un interviu profesionist de angajare pentru funcţia supremă în stat, ci se va lua după ziare şi televiziuni. Pe de altă parte, nu există o şcoală sau o experienţă anterioară care să pregătească pe cineva pentru funcţia prezidenţială. În istoria Statelor Unite, cei mai apreciaţi preşedinţi, de la Abraham Lincoln la J.F. Kennedy şi Ronald Reagan, au fost oameni politici, de partid şi atît, venind la Casa Albă cu zero experienţă relevantă pentru provocările pe care le-au avut de înfruntat. Şi, slavă Domnului, s-au descurcat de minune. Desigur, erau nişte oameni politici excep­ţio­nali, dar toţi au provenit din rezervorul „de cadre“ al partidului, de acolo de unde se aleg şi guvernatorii, şi senatorii, şi membrii Congresului.

Acestea fiind spuse, trebuie adăugat, totuşi, că Hillary Clinton are avantaje serioase în această cursă. Iar primul este, aşa cum ziceam, CV-ul. A condus diplomaţia americană din 2009 pînă în 2013, ceea ce îi permite o cunoaştere în detaliu nu doar a problemelor lumii, ci mai ales a aşteptărilor, dar şi a enervărilor care rezultă din statutul de unică superputere al Americii. Din 2001 pînă în 2009 a fost senator de New York (ultimul mandat de senator l-a cîştigat în 2006, cu un scor de peste 65% din voturi), ceea ce îi permite o cunoaştere din interior a mediului politic american. În fine, din 1993 pînă în 2001 a fost Prima Doamnă a Statelor Unite, după ce, din 1983 pînă în 1992 a fost Prima Doamnă a statului Arkansas. Practic, de mai bine de douăzeci de ani, Hillary Clinton se află în intimitatea puterii politice americane – nici un alt candidat nu are acest gen de experienţă.

Al doilea avantaj serios al lui Hillary Clinton este susţinerea politică de care se bucură din partea Partidului Democrat şi, se zice, în mod discret, dar eficient, din partea preşedintelui Obama personal. Spre deosebire de Partidul Republican, zis Mare şi Vechi, Partidul Democrat este bine structurat, are coerenţă politică, gestionează foarte bine aripile ideologice din interiorul său şi stă bine în şa în faţa valului de nemulţumire împotriva politicii care îi cuprinde tot mai mult şi pe americani. Pînă şi Bernie Sanders, versiunea socialistă a lui Donald Trump, se află în bune relaţii cu vîrfurile Partidului, chiar dacă electoratul lui este, mai ales, format din stîngiştii mult mai la stînga Partidului şi din revoltaţii antisistem. Democraţii au ştiut să-şi apropie cumva electoratul care contestă sistemul politic american în întregul său dinspre stînga.

În fine, al treilea mare avantaj al lui Hillary Clinton este amintirea lui Bill. Printre americani, Bill Clinton se bucură de o simpatie reală. Chiar şi votanţii republicani îi păstrează o amintire pozitivă. În vremea lui, s-a trăit bine. Anii 1990 sînt anii roz ai unei întregi generaţii. Inamicul URSS dispăruse, iar viitorul inamic, islamul radical, nu-şi făcuse încă apariţia. Orizonturile erau senine, economia mergea bine, era vremea de glorie a „dot com“-urilor, cînd tineri de 20 de ani deveneau, în cîteva luni, milionari, iar afacerile americane găseau pieţe noi, în China, în Rusia, în Estul Europei. Vorba lui Philip Roth, cea mai importantă chestiune pentru americani în ultimii ani ai secolului XX era dacă ceea ce făcuse Bill Clinton cu „acea femeie“ se cheamă „sex“ ori nu. Indiferent de răspunsul la această întrebare, Bill cînta la saxofon şi era şarmant. A cucerit, de pildă, inimile populaţiei afro-americane, iar faptul că această comunitate o susţine astăzi pe Hillary Clinton într-o foarte mare proporţie, aşa se explică.  

Desigur, Hillary Clinton are şi dezavantaje în această cursă. Despre ele voi vorbi săptămîna viitoare.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

image png
Maria Dragomiroiu împlinește 70 de ani. Cântăreața spune adevărul despre momentul retragerii din muzică
Maria Dragomiroiu, una dintre cele mai remarcabile interprete de muzică populară, împlinește astăzi frumoasa vârstă de 70 de ani, care a venit cu multe reușite pe plan financiar și personal. De asemenea, artista va împlini anul acesta 50 de ani de carieră.
mihai leu foto mediafax
sens giratoriu suspendat valea prahovei jpg
Schimbare majoră pe cel mai înjurat drum al țării: începe construcția unui sens giratoriu suspendat la Predeal
Proiectul, lansat în licitație de DRDP Brașov, este estimat la peste 130 de milioane de lei și are un termen de execuție de 30 de luni.
houthi gif
Rebelii houthi au publicat o filmare cu atacul asupra unei nave comerciale în Marea Roșie. Șase persoane, ostatice
Zece persoane din cele 25 aflate la bordul navei comerciale Eternity C, care s-a scufundat în Marea Roșie în urma atacului rebelilor Houthi, au fost salvate, iar trei au fost ucise, a declarat pentru CNN Operațiunea Aspides, misiunea de securitate maritimă a Uniunii Europene.
Traian Preoteasa, directorul CFR Călători Foto Inquam Photos   Sabin Cirstoveanu jpg
Conducerea CFR Călători și-a majorat indemnizațiile la peste 6.000 de euro pe lună. „Pentru șefi avem bani, pentru muncitori nu”
Conducerea CFR Călători și-a majorat indemnizațiile la 32.000 de lei pe lună (peste 6.000 de euro net), în ciuda faptului că societatea de stat este pe lista marilor datornici la bugetul de stat.
Alexandru Mitriță jpeg
anna keibalo dzMWKurYlUE unsplash jpg
Tatuajele nu spun ce crezi tu despre tine, ci ceea ce vor alții să creadă
Crezi că tatuajele reflectă personalitatea ta? Un nou studiu psihologic demonstrează că impresiile formate pe baza tatuajelor sunt, de cele mai multe ori, greșite. Află de ce.
517228495 812911814824414 7500828440169886463 n jpg
Se dă în circulație al doilea cel mai lung pod rutier din România: „un punct strategic pentru conectarea regiunii Moldovei cu restul țării”
Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri (DRDP) Buzău a anunțat recepţia finală şi deschiderea circulaţiei pe podul peste râul Buzău, nodul rutier Buzău Est.
Stefan cel Mare jpg
De ce a ales Ștefan cel Mare să se supună turcilor. Episodul straniu în care domnitorul a fost declarat mort și a revenit la viață
Unul dintre cele mai neobișnuite episoade din istoria medievală a românilor s-a petrecut în timpul bătăliei de la Șcheia, în anul 1486, ultima confruntare directă dintre Ștefan cel Mare și otomani. În toiul luptei, voievodul Moldovei a fost doborât de pe cal, iar zvonul că ar fi murit s-a răspândit