Bruxelles: imami şi primari

Publicat în Dilema Veche nr. 636 din 28 aprilie - 4 mai 2016
Guverne sub acoperire jpeg

„Ba nu, duceți-vă. Duceți-vă să vedeți cum e, să simțiți dumneavoastră cartierul. Nu vă luați după ziare.“ Malik mă îndeamnă să merg în Molenbeek, acel faimos cartier bruxellez, capitala jihadismului din Occident. Îi spusesem că îmi pare indecent să mă duc acolo ca la o atracție cvasi-turistică, să mă plimb ca la zoo, privind casele, oamenii, obiceiurile. Malik e de origine marocană, e născut în Bruxelles. Are pînă în 30 de ani și e șofer de taxi. Părinții au un mic magazin, un soi de aprozar, cei doi frați mai mari au terminat liceul și chiar cîte o facultate. Unul lucrează în IT, celălalt e „între job-uri“. „E un tip rebel, se ceartă cu șefii pe unde ajunge, nu îi place să i se spună ce să facă. Deocamdată e voluntar pentru un ONG care se ocupă de drepturile animalelor, pe bani europeni“, rîde Malik. Acum trei ani, după ce au strîns ban pe ban, s-au mutat din Molenbeek într-un cartier ceva mai bun. La început, vecinii s-au uitat chiorîș la ei, dar le-a trecut. A fost tentat de radicali? „Nu, n-am avut timp de asta. Eram prea prinși să muncim, să facem bani, să scăpăm de acolo.“ Dacă ei erau atît de hotărîți să scape din Molenbeek, de ce mă încurajează să mă duc să văd cartierul? Zîmbește. „Să vedeți niște oameni amărîţi, pentru care nimeni nu face nimic.“ „Ce puteau să facă autoritățile?“, îl întreb. „Să muncească în locul lor? Să învețe în locul lor?“ Vreau să-l zgîndăr un pic. Îmi zîmbește iar. „Domnule, puteau măcar să ne ajute să facem un centru religios decent. Noi nu aveam destui bani. Așa că au apărut imami la colț de stradă care-i vrăjeau pe amețiții care voiau să scape din Molenbeek, dar nu le ardea de carte sau de muncă.“ E părerea lui, deloc corectă politic.

I-am urmat măcar sfatul și m-am plimbat prin Molenbeek. Se ajunge ușor, e la două stații de centrala piață Rogier. A avut dreptate. Am văzut oameni amărîți. Casele sînt părăginite, cam cum e pe Moșilor vechi, între Pache și Sfîntu Gheorghe. Multe aprozare, mici magazine cu de toate (apă minerală, iaurt, pîine), ateliere pentru retușuri sau dughene cu haine de mîna a doua. Poliția părea destul de prezentă, numai că nu am văzut transportoarele blindate și soldații în ținută de război care patrulează în restul orașului. Poate am stat prea puțin. Nu am avut timp să mă opresc să beau un ceai și să intru-n vorbă cu localnicii. Rămîne pe altă dată. Am luat metroul înapoi spre centru.

Acolo am fost controlat superficial la intrarea în mall, le-am zîmbit soldaților care patrulează non-stop pe străzi și au puncte fixe de supraveghere în piețe și intersecții. Am căutat o anumită cîrciumă aproape de Grand Place și nu am mai găsit-o. Dăduse faliment. Primprejurul ei, alte șapte braserii și restaurante aveau ușile închise. Hassim încă supraviețuiește. El și frate-su au un magazin cu suveniruri, bere, apă și ciocolată. „De-abia vindem de 300 de euro pe zi. Chiria e 5000 pe lună, fără curent, apă, gaze. Nu cred că mai rezistăm mult. Ne-au terminat și pe noi cu atentatele și pietonalele lor. E o nebunie!“ Stinge țigara și se întoarce în magazinul fără cumpărători. Grand Place e aproape gol. E duminică seara și nu sînt mai mult de 20-30 de puștani în toată piața. Apoi, mergînd agale spre Rogier, am înțeles ce e cu pietonalele. Primarul Bruxelles-ului a decis, cam acum un an, că orașul merită să semene cu Barcelona și a interzis circulația auto de jur-împrejurul centrului vechi, din De Brouckere pînă înspre Rogier, cu ditamai bulevardul ­Adolphe Max transformat, practic, într-o mare parcare. Negustorii din zonă sînt, cam toți, în pragul falimentului. În loc de reclame, pe geamuri sînt afișate proteste și cereri de renunțare la planurile „barceloneze“ ale primarului. Închipuiți-vă Centrul Vechi al Bucureștiului dacă s-ar închide circulației bulevardul Magheru, Piața Unirii și Splaiul.

Soldați îndesiți, turiști răriți, imami activi și primari hiperactivi. Rețeta pentru un Bruxelles trist.

(articol scris cu prilejul unei vizite de studiu finanțate de JTI România)

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.

image png
Cum și ce se mai fură în România
Cum a fost cazul unui angajat din comerț, care vindea vinuri și care a fost condamnat nici mai mult, nici mai puțin decît la moarte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Franța și Estul
Însă frustrarea acumulată de estici începe să se vadă din ce în ce mai clar în politica internă a acestor state.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Frica lui Putin jpeg
De unde ne vine pericolul
Da, Biblia, cu poveștile ei incomode, a speriat pe mulți slabi de înger de-a lungul secolelor.
index jpeg 5 webp
Cleopatra și o doză din istoria berii
Spre deosebire de egipteni, care iubeau această băutură alcoolică, grecii și romanii nu prea o agreau, lor le plăcea vinul (poți să-i învinovățești?).
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Decivilizare și civilizare
Consolidăm aportul nostru la decivilizare și ne plîngem, apoi, că partea civilizată a societății nu se arată încîntată că este decivilizată.
image png
Ce înseamnă să fii viu?
„Dungile sînt ușor de explicat, dar ce ne facem cu partea de cal?”.
„Cu bule“ jpeg
Bobul, la modă
Bobul din domeniul coafurii feminine merită să intre în dicționare, alături de omonimele sale mai vechi și mai noi.
HCorches prel jpg
Banii, această chestiune măruntă
Dacă vrem sănătate și calitate, de aici trebuie să începem. De la bani, această chestiune măruntă.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
Dacă Trump revine
Judecînd după comportamentul lui ca fost președinte, Trump nu s-a schimbat deloc.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Lifturi
Săptămîna trecută scriam despre incredibilul furnicar newyorkez.
O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.

Adevarul.ro

image
Românul care a descoperit secretul câștigului la loterie. Din cauza lui s-au schimbat legile în SUA și Canada
Un matematician român a descoperit secretului câștigului la loterie. Ştefan Mandel a reușit printr-o formulă personală să ia de 14 ori premiul cel mare. Norocosul a fost însă urmărit de ghinion, fiind anchetat de CIA și FBI.
image
Cum să pari mai deștept când porți o conversație banală. Ce spun cercetătorii de la Harvard
Dacă până acum ai crezut că menționarea funcției sau a studiilor te va „ridica“ în ochii partenerului de conversație, ar fi bine să te mai gândești o dată.
image
Presa britanică despre vizita Regelui Charles în țara noastră: „Are România în sânge“ VIDEO
Publicația britanică Daily Mail a publicat un amplu fotoreportaj dedicat vizitei de cinci zile a Regelui Charles al III-lea în țara noastră. Jurnaliștii au constatat că monarhul „are România în sânge“.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.