Precedentul Snowden

Publicat în Dilema Veche nr. 633 din 7-13 aprilie 2016
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Despre Edward Snowden nu știm prea multe zilele astea. Prezența sa publică este limitată la contul de Twitter unde, pe lîngă diverse (auto)ironii, emite, din cînd în cînd, opinii pe temele cu care este asociat de la celebra sa ieșire în public din 2013: protecția datelor personale, securitate informatică, extinderea capacității guvernelor de a supraveghea populația dincolo de orice limită legală sau utilă.

Despre Julian Assange, australianul arogant de la Wikileaks, știm doar că își continuă bătălia cu procurorii suedezi care vor să îl acuze de agresiunea sexuală. Ca și Snowden, dispărut prin Rusia lui Putin, Assange e oaspetele unui regim ale cărui referințe democratice sînt cel puțin dubioase. Australianul va împlini curînd patru ani de cînd locuiește în Ambasada Ecuadorului de la Londra, spre exasperarea britanicilor care cheltuiesc o mică avere cu supravegherea unui excentric pe care speră într-o zi să îl extrădeze. 

Snowden și Assange sînt două nume de referință în istoria recentă și reprezintă poate cel mai bine punctul de întîlnire dintre tehnologie și militantism politic. Apostoli ai unei utopice eliberări prin intermediul accesului la informație, ambii au fost salutați cu entuziasm de generațiile mai recente și priviți cu neîncredere sau de-a dreptul cu ostilitate de seniori și establishment-ul occidental. 

Poveștile lor sînt pline de ironie (lupți pentru transparență sub protecție rusă? – Anna Politkovskaia ar avea ceva de spus aici dacă ar mai putea să o facă) și incongruențe și, foarte probabil, cu multe detalii absente. E însă foarte greu de contestat meritul celor doi de a pune pe agendă teme absolut necesare într-o vreme în care spiritul critic aproape adormise sub promisiunea unei epoci de aur în care mîntuirea stă în tehnologie, democrația în lățimea de bandă, iar eficiența se măsoară în numărul aplicațiilor din ecosistemele celor mai importante sisteme de operare. 

Scriu rîndurile astea pe Aeroportul Ben Gurion din Israel, unul dintre locurile cel mai bine păzite din lume. Locurile de felul acesta au un dar special de a te împinge la un soi de autoanaliză urgentă: inevitabil te întrebi dacă nu ai greșit ceva, dacă nu ai gîndit ceva nepermis. Probabil la fel se întreabă și o bună parte dintre cei care au salutat dezvăluirile celor doi.  Mai ales după ce s-a aflat ca australianul are un caracter mai puțin plăcut, iar americanul a ales să lupte în continuare profitînd de protecția oferită de Vladimir Putin. Sigur că, odată trecut cu bine de filtrele de securitate ale aeroportului, întrebarea pare ridicolă. Cum să pară altfel după ce tocmai ai fost validat ca cetățean demn de încredere? 

Assange şi Snowden nu au acest noroc și, foarte probabil, viața lor nu va reveni la normal în viitorul previzibil. Însă, fără ca ei să stabilească precedente, probabil nu ar fi fost posibilă recenta scurgere de informații care dezvăluie date despre cum un număr impresionant de companii private și politicieni de pretutindeni devalizează bugete publice de-a lungul și de-a latul lumii. Așa-numitele Panama Leaks sînt administrate de un consorțiu de zeci de organizații de presă și sute de jurnaliști. Fiecare cu agendele lor și cu unghiuri proprii de abordare. Dar toate dispuse să publice, să încalce conspirația tăcerii la care participaseră voluntar sau involuntar. Dimensiunile acestui consorțiu sînt impresionante. O barieră invizibilă a picat definitiv. 

Ironia (din nou ironia) face ca una dintre țintele principale ale dezvăluirilor să fie Vladimir Putin, protectorul domnului Snowden. Aș putea să jur că luni dimineață, cînd a primit revista presei, președintele rus a regretat un pic faptul că a ales să ofere azil fostului colaborator al CIA și NSA. Un Snowden redus rapid la tăcere ar fi inhibat poate viitori amatori de transparență. Un Snowden într-o relativă siguranță e un model de urmat. La fel și Assange. Avertisment pentru dictatorii și corupții acestei lumi. 

Indiferent de motivele pentru care acești avertizori aleg să își riște carierele, libertatea sau viața, produsul final a meritat. Arena internațională e azi mai influențată de faptele și umbra lui Edward Snowden decît de ale oricăruia dintre cei care se tem de viitoarele scurgeri de informații. Și ăsta nu e neapărat un lucru rău. 

P.S. Recomand oricui nu a văzut încă excelentul film al Laurei Poitras Citizen Four să o facă. Figura fragilă, dar insuficient conturată a lui Edward Snowden, în zilele acelea cînd a ales să iasă din anonimat, e un document istoric. De asemenea, tehno-optimismul (e și asta o boală modernă) se poate trata oricînd cu un text al lui Evgheni Morozov. Oricare dintre ele.

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Extrădarea lui Cherecheș. Precedentul Fiat creat de Germania într-un caz similar, finalizat tragic
Un fost polițist de frontieră, condamnat la închisoare cu executare pentru corupție și prins în Germania, la fel ca primarul din Baia Mare, Cătălin Cherecheș, nu a fost niciodată extrădat. Polițistul în vârstă de 48 de ani a murit în Germania, în urma unui accident.
image
Bărbat găsit mort într-o scorbură, în Neamţ. Sfârșitul victimei este învăluit în mister
Decesul unui bărbat este învăluit în mister, cadavrul acestuia fiind descoperit în scorbura unui copac dintr-o pădure care străjuie, alături de culmile Cozla şi Pietrica, municipiul Piatra Neamţ.
image
Viața extravagantă a Regelui Charles: I se calcă șireturile de la pantofi, iar un angajat are obligația să îi pună pastă de dinți pe periuța regală
Este deja un fapt cunoscut că Regele Charles are unele idiosincrazii cel puțin interesante. Iar în noua sa carte "Endgame: Inside the Royal Family and the Monarchy’s Fight for Survival", autorul Omid Scobie dezvăluie și mai multe dintre cererile bizare ale lui Charles.

HIstoria.ro

image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.