Întoarcere în timp

Publicat în Dilema Veche nr. 635 din 21-27 aprilie 2016
Comunismul se aplică din nou jpeg

Observ că toată lumea scrie zilele astea despre Marian Munteanu. N-am obiceiul să mă înscriu în curentul principal al momentului, dar voi face o excepţie. Deşi apare la intervale foarte rare în public, fostul lider al manifestaţiei din Piaţa Universităţii de acum 26 de ani are darul să producă de fiecare dată agitaţie în mass-media şi pe scena politică, să răscolească atît amintirile celor care au participat la acea manifestaţie-maraton, cît şi pe ale celor care au stat deoparte, mai mult sau mai puţin ostili fenomenului. Pe atunci, charisma incontestabilă şi talentul de a ţine discursuri echilibrate l-au impus ca lider informal, aşa cum unii dintre noi ne aducem bine aminte. Pentru cei care nu ştiu istoria acelor zile, aş aminti şi că propaganda FSN-istă, oficială, de atunci, l‑a ponegrit în fel şi chip, aşa cum i-a ponegrit şi pe participanţii la manifestaţie. Intoxicările şi manipularea opiniei publice erau adevărate sporturi naţionale. A urmat mineriada din iunie 1990. Marian Munteanu a fost crunt bătut de ortaci, a intrat pentru cîteva zile în comă, iar după ce şi-a revenit a fost arestat timp de două luni. Întîmplările astea dramatice şi istorice în acelaşi timp l-au transformat într-un adevărat erou. O sută de mii de bucureşteni au ieşit în stradă în ceea ce s-a numit marşul alb, cerînd eliberarea lui, ceea ce s-a şi întîmplat, în cele din urmă. Pentru scurt timp a devenit preşedinte al organizaţiei Alianţa Civică. Nu s-a înţeles cu ceilalţi lideri şi s-a retras. O vreme a stat departe de viaţa publică. Lumea nu l-a uitat însă. La un moment dat a început să circule zvonul că fusese, de fapt, omul SRI-ului condus de Virgil Măgureanu şi că în Piaţa Universităţii n-ar fi jucat decît un rol impus. Se spunea şi că ar avea afaceri importante, că ar face comerţ cu arme. Mulţi credeau că e vorba de reluarea mai vechilor mizerii propagandistice. Unii, care mai fuseseră prin culisele manifestaţiei din Piaţa Universităţii, şi-au amintit şi alte lucruri cărora, pe atunci, nu le dăduseră importanţă. Că, de exemplu, Marian Munteanu se opunea ca de la celebrul balcon al Universităţii să vorbească oameni de etnie maghiară. Sau episodul în care Marian Munteanu a fost acuzat că împreună cu apropiaţii săi din Liga Studenţilor i-au lovit şi apoi i-au sechestrat timp de vreo 24 de ore pe redactorii de la UniFun Radio, primul post de radio independent din România după 1989, în sediul Universităţii din Bucureşti. Liga Studenţilor, care organiza manifestaţia din piaţă, voia să preia controlul absolut asupra acestui post de radio, în vreme ce redactorii încercau să-şi păstreze statutul de independenţă. Daniel Klinger, directorul de atunci al radioului, are multe de povestit pe tema asta. Dar, sigur, în vremurile acelea complicate se întîmplau tot felul de lucruri, era ca la război. Oamenii abia ieşiseră din noaptea comunistă şi erau suspicioşi. Vedeau pericole peste tot şi chiar erau pericole peste tot.

Cînd însă, în campania electorală din 2000, Marian Munteanu a apărut la braţ cu Virgil Măgureanu, cu un partid şi cu un program naţionalist, ce să mai crezi…

Dar şi asta e ceva de domeniul trecutului. Între timp, Bucureştiul şi locuitorii lui s-au schimbat enorm, în ciuda incredibilei galerii de edili incompetenţi şi escroci care s-au succedat la Primăria Generală şi la cele de sector. Totuşi, oraşul are nevoie mai mult ca oricînd de un om capabil şi cu o viziune modernă care să-l organizeze, să‑l aerisească, să-l deparaziteze. Un tip eficient, cu idei clare (dar nu fixe), un bun manager, eventual cu oarecare experienţă în domeniu, deschis, receptiv şi dinamic, eliberat de orice fantasme ideologice întunecate. Un om care ştie să facă şi să asculte, mai bine decît ştie să vorbească despre propriul trecut. Să fie acesta Marian Munteanu? Sigur, el ne garantează că nu are cine ştie ce avere, că nu fură şi că va stîrpi corupţia din Primărie. Dar e destul (să fii sărac şi cinstit)? Dincolo de comerţul cu arme, pe care se pare că, de fapt, nu l-a făcut niciodată, candidatul PNL a scris cîteva lucrări, cea mai cunoscută fiind probabil cea despre folclorul din detenţie. Activitatea sa profesională e legată de etnografie şi folclor. L-am auzit plîngîndu-se că nimeni nu comentează programul lui. Dar pînă la ora la care scriu, nu am găsit programul. Doar ceva despre crearea unor consilii civice (ce-or fi alea?). E de presupus că nici n-a avut timp să se gîndească prea mult. Presat de timp şi de eşecuri, PNL-ul l-a scos din pălărie ca pe un iepure. Probabil că în­tr‑un partid aşa mare sînt tot felul de interese şi influenţe ciudate din care pot răsări tot felul de idei năstruşnice. Totuşi, noul candidat a fost votat de aproape întreaga conducere a partidului, în frunte cu prea afabila doamnă Gorghiu. E vorba de partidul de la care, măcar în principiu şi conform cu tradiţia sa, se aşteaptă soluţii de modernizare, de progres, de noutate, de viitor. PNL ni-l prezintă pe Marian Munteanu ca pe o figură nouă. Pînă acum, ni se spune, n-a fost implicat în mizerabila noastră politică. Cu alte cuvinte, dacă va fi ales, liderul studenţimii de acum 26 de ani va aduce un suflu proaspăt. Iar bucureştenii se vor simţi din nou ca în 1990.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.