⬆
Societate
Pagina 70
Jihadul ca fapt cotidian
După atentatele de Paștele catolic, petrecute în Lahore, Pakistan, Mircea Cărtărescu exclama pe Facebook: „Mi-e rușine că sînt om!“ Peste 70 de noi victime (mai ales femei și copii) ale talibanismului islamist! Și asta la numai cîteva zile după atentatele comise la Bruxelles.
Un sport la Răsărit
Cum nu putem da gol decît în condiţii de aliniere a planetelor, atunci matematica e simplă, de înscris pe tricouri în spiritul lăudabilei iniţiative a federaţiei de a promova aritmetica: 0-0 = 1. Un punct. Şi punct cu punct se va face paradisul, trecînd prin micile infernuri ale celor 90 de minute de baricade.
Scrisul nu scrie efectiv
Există, probabil, o nouă cerință a Ministerului Educației, adresată cadrelor didactice: aceea de a realiza lucrări științifice. Cu alte cuvinte, dascălul nu mai trebuie pur și simplu să presteze la catedră, ci, în plus, trebuie să își adune experiența într-un referat util colegilor, generațiilor viitoare, pedagogiei însăși.
Strada ca birou
Iubesc acest „aproape“, care încă se mai întîmplă în spațiile publice neaoșe: un soi de scrutare-comunicare între oameni necunoscuți, care încă‑ți mai întîlnesc privirile între curioase și complezente.
Scaune şi mese
De vreo zece ani însă, am simțit că sînt prea mare pentru lumea mea. Prea înalt. Mesele, scaunele, chiuvetele sînt puse, peste tot unde mă aflu, prea jos. Este o lume a piticilor.
Cum a păcălit Trump presa americană
Trump a obținut ceea ce se numește earned media (reflectare neplătită în presă) în valoare de 1,9 miliarde de dolari, de aproape 200 de ori mai mult decît bugetul investit de candidat în reclamă.
Vîrsta, o chestiune subiectivă
Cînd eram la grădiniță sau în clasele primare și cîntam faimosul șlagăr „Noi în anul 2000, cînd nu vom mai fi copii…“, încercam să calculez (pe degete) ce vîrstă voi avea, de fapt, în anul 2000. 23 de ani. 23 de ani?! Prin urmare voi fi „bătrînă“ – mă întristam eu pe vremea aceea, cînd singura vîrstă acceptabilă mi se părea 18 ani.
„Ziariştii se tem să fie taxaţi ca extremişti dacă rostesc adevărul“ - interviu cu jurnalistul Petre IANCU
Mi se pare un regres. Presa, o putere-cheie, oglindeşte societatea. E deschisă? Democratică? Sau, dimpotrivă, mînată de conflicte intense pentru putere, între tabere care numai democratic-liberale nu sînt? Societatea românească e afectată.
Un nou actor al politicii interriverane
Portretul-robot al omului politic basarabean este decupat parcă din nemuritoarele texte caragialiene: demagog, cinic, laș, corupt, fără principii și valori, care vede în cariera politică o posibilitate certă de înfăptuire a proiectelor financiare personale.
Umbra Califatului
Cifrele macabre nu spun, însă, diferenţele între cine a ucis europeni în urmă cu zece ani şi cine i-a ucis în ultimii doi. A înţelege diferenţele dintre Al-Qaeda şi Daesh înseamnă a înţelege cum poate fi contracarată noua ameninţare la adresa Europei şi a lumii.
Cu ochii-n 3,14
● În momentele imediat următoare atentatelor de la Bruxelles, întrebarea principală, repetată obsesiv, pe care am auzit-o pusă de jurnaliştii de la o televiziune de ştiri era: „Cum de a fost posibil?“. Cîteva zile mai tîrziu, o reporteriţă de la aceeaşi televiziune îi întreba pe şoferii unor TIR-uri blocaţi în zăpadă pe la Predeal: „Aţi mai văzut vreodată atîta zăpadă în luna martie?“. Dintotdeauna m-au fascinat jurnaliştii care par a se fi născut ieri. (A. M.)
● E haios cum ajung numele unor o
Maşina sînt eu
N-am mașină și probabil că nici nu o să am vreodată în viața asta. N-a fost neapărat vreo alegere conștientă și nici vreo formă de protest ecologist; n-am vrut să salvez nimic. Pur și simplu, n-am fost în stare să mă duc să dau un examen. Cred că, pur și simplu, nu m-a interesat.
Miracolul şi societatea
Miracolul este o relație intimă cu Dumnezeu, inefabilă, irepetabilă ca atare, greu de povestit sau de descris și în cele din urmă nedemonstrabilă. Cu toate acestea, el produce dorința de a-l comunica, nevoia de a-l împărtăși, imboldul de a-l multiplica narativ.
Sinodul panortodox (II)
Așa cum se știe, între 16-27 iunie 2016, la Academia Ortodoxă din Chania (Creta), urmează să se întrunească Sfîntul și Marele Sinod Panortodox. Pregătirea acestuia pe durata mai multor decenii a fost sinonimă nu de puține ori cu amînarea.
Experiemente pedagogice
Site-ul didactic.ro găzduiește, printre nenumărate teme dedicate dascălilor, și Revista cadrelor didactice, o revistă electronică în care apar articole „de specialitate“ despre educație, metodologia predării, psihologie etc. Autorii sînt, firește, profesori.
Vorbitul, tăcerea şi dragostea de semeni
Tăcerea nu neapărat – sau deloc – ca un lucru rău, nociv, mizantrop. Ca o odihnă, desigur, nemeritată, după agitația, neînțeleasă, de dinainte. Ca o asumare a unui alt tip de condiție umană, mai independentă, să zicem. Sau, oricum, mai puțin vocală și mai puțin agățătoare, în raport cu ceilalți.
Cum m-am vîndut
Om bătrîn, ce mai poți tu vinde? Eram culcat pe două mese. Cu melonul pus lumînare pe piept, cu papion purpuriu la gît, pantofi talpă de talpă. Mi se spusese că-n podul ăla scoate capul o pisică. Să nu mă sperii. Dar eu dădeam din fund din cînd în cînd, să nu mă ia pisica drept mort.
Cu ce se mănîncă VICE
Săptămîna trecută, VICE a comunicat decizia de a se extinde în Europa Centrală și de Est, anunț care s-ar putea să-i lase reci pe o jumătate din cititorii Dilemei vechi, cei care nu știu ce e VICE. Ceilalți se vor mira și ei, fiindcă citesc deja VICE, care scrie despre subiecte românești, în limba română, de ceva vreme.
Tramvaiul 7, Leipzig
Privind pe geam, dacă ești atent la nuanțe, poți observa transformările prin care a trecut recent orașul, un amestec subtil între Est și Vest, în era postsocialistă. Vezi cartiere rezidențiale, cu case identice, printre pîlcuri de copaci.
Starea presei în lume
Nu doar în România mass-media are probleme. Nu doar în ţara noastră se încalcă libertatea presei sau sînt ameninţaţi jurnaliştii. Din articolele partenerilor din diferite ţări participante la proiect, putem trage o concluzie nu foarte roză.
Epopeea emigranţilor din Moldova
Şoferii microbuzelor sau autobuzelor care bat Moldova în lung şi-n lat cunosc dintr-o privire cine pleacă în vacanţă, cine pleacă la muncă în străinătate sau cine pleacă, pur şi simplu. Bagajele, lacrimile, scenele de despărţire spun tot.
Cu ochii-n 3,14
● „Poţi să alegi între 359 de puicuţe!“, mă ademeneşte un e-mail din partea unui site deocheat. Nu mă las păcălit; fiind un număr prim, 359 e foarte greu de gestionat. Şi cînd te gîndeşti că unii se aruncă în aer pentru numai 72 de fecioare… (M. P.)
● O femeie din Brașov a crezut că fiul ei i-a trimis, cadou de 8 Martie, o trupă de stripperi. Stripperii erau, de fapt, polițiști mascați ai DIICOT, fiul era suspectat de trafic cu droguri, iar vizita era o percheziție. Doar fantezia a rămas fantezi
De-a dezvăţul în învăţămîntul românesc
Curtea școlii românești a devenit a „miracolelor“, a dezordinii. Acolo ne părăsim copilul în plata domnilor: profesori, inspectori, politicieni. Aruncăm o privire asupra sistemului care trebuie să ne dea mai mult decît ordine, ci și modele comportamentale, cunoștințe potrivite pentru cînd vom crește mari.
Brutala secularizare a religiei
Despre religie să fie vorba în fundamentalismul musulman? Pentru fundamentalişti, a fi musulman înseamnă a respecta cu stricteţe „legea religioasă“, şaria, al cărei cod pretind că doar ei îl deţin. La asta să se reducă o religie?
Un creştin: Justin Bieber
Nu fac nici un proces de intenție (de pildă refuz să cred că aceste postări sunt doar semnate Justin Bieber, fiind în realitate concepute de PR-iști abili, care știu că eroul nu trebuie să apară fără credință, dar nici încadrat într-o confesiune cu reputație sectară). Mă interesează fenomenul.
Un sport la Răsărit
Nu reuşim să-i facem autostrăzi, căi ferate demne de acest secol şi de cel puţin jumătatea celui trecut, metrou pînă la un aeroport, stadioane, săli, arene de orice fel. România ne depăşeşte. Nu numai că nu o mai luăm înainte, dar dăm înapoi.
Sărăcia ca divertisment
Emisiune, într-una dintre seri, la Antena Stars: domnul Mihai Morar invită la masă, în direct, o familie săracă, extrem de săracă, din România. Pe burtieră scrie, analfabet, „N‑au servit (sic!) niciodată o masă decentă“. Apar doi oameni necăjiți, stingheri, împreună cu cei trei copii ai lor.
Pierdute, uitate, recuperate (?)
Era plină de tot felul de obiecte, genul de lucuri pe care oamenii le uită prin autobuze, sau în trenuri, sau pe o bancă în vreun parc. Unele obiecte sînt făcute să fie pierdute, uitate, plînse. Dar pot fi și recuperate, poate chiar de la Omul de pe Lună, cu ceva efort.
Ziua de vineri, între cel mai frumos bărbat și primăvara este un moș
Cobor la Televiziune. Plouă. Cobor la metrou. „Foarte frumos“ n-am auzit vreodată spus. Plouă afară. Îmi vine să numesc foarte frumos tot ce întîlnesc. Lîngă panificație, în metrou, primăvara. Leurdă, untișor, spanac. A venit primăvara. Este, vorba aceea, foarte frumos.
Dl Takeda, inteligenţa artificială şi „ardelenii“
Shinichiro Takeda era un tînăr de 33 de ani, absolvent de studii de sovietologie, care lucra însă ca salesman într-o companie japoneză de tehnologie. L-am cunoscut în anul 1992 lîngă Tokyo, în urma unui anunţ prin care îmi promovam serviciile de predare a limbii engleze.
Preşedintele Lorem Ipsum
Săptămîna trecută, cînd cu vizita lui Klaus Iohannis în Israel, România s-a trezit cu un președinte care vorbește. Și vorbește prost. Și cînd vorbește prost, nu vorbește numai prost românește. Ci generează un fel de flux verbal în același timp aleatoriu și autodemascator.
Lacul Văcăreşti – o destinaţie
Stîrci, egrete, cormorani, pescăruși, lebede, lișițe, rațe sălbatice, muscarul negru, șerpi de apă, tritoni, vulpi, iepuri, vidre, bizami. Deltă e mult spus, dar stufărișul există, pămîntul mustește de apă.
Gestul Oanei Stancu şi credibilitatea jurnalismului – interviu cu Cristina GUSETH
În acest caz s-a coborît o treaptă pe care nu o bănuiai că există. Dar se pare că de fiecare dată acest gen de pseudojurnalişti mai găsesc o treaptă, reuşesc să mai coboare încă una.
Corpul nu uită
Nu, acest băiețel nu poate înțelege vorbe înțelepte precum „Bătaia e ruptă din rai“ sau „Unde dă tata, crește“. Nu are cum. Fiindcă durerea lui este imensă. Tot ce se întîmplă în momentele alea grotești nu are sens pentru el.
Născuţi în aprilie
Anul acesta împlinesc 30 de ani. La fel ca dezastrul de la Cernobîl. Şi intenționez să păstrez acest moment printr-un film documentar despre generația născută în preajma anului 1986, care a crescut marcată de o catastrofă nucleară.
Teama de necunoscut
Mă numesc Diana, am 30 de ani și sindactilie, o malformație congenitală cu incidență la 2000 de nașteri. Despre mîinile mele pot vorbi în limbaj medical, amintind despre blesteme ale străbunicii sau ale unei femei invidioase, despre Dumnezeu și voia lui sau Dumnezeu și crucea mea.
Cu ochii-n 3,14
● Pe șantierul lucrărilor care nu se mai termină de la Piața Sudului, un muncitor raporta, probabil șefului, prin telefon: „Eu sînt vizavi de pastramă“ (sau Pastramă?). O fi de bine, o fi de rău? N-o fi nicicum? (D. S.)
● Titlu în Jurnalul național, ediția online: „Evaluare NAŢIONALĂ 2016. Rezultate DEZASTROASE la simularea la matematică“. Nț, nț, nț. Și cînd te gîndești că unii dintre elevii cu rezultate dezastruoase ajung să lucreze în presă… (M. V.)
O persoană interesantă
Cînd eram în generală mi-am dorit foarte tare să am o mînă sau un picior în ghips. Avusesem cîțiva colegi și colege cu degete sau tibii rupte, iar momentele de glorie cînd intrau în clasă ca niște eroi de pe front, cu mîinile legate de gît sau șchiopătînd dramatic, mi se păreau demne de invidiat.
Despre miracol în postmodernitate
Miracolul din Tekir (2015, regia Ruxandra Zenide, producția Alex Iordăchescu), un film onest în asumarea tuturor prezumțiilor ideologice ale postmodernismului, abordează tema miraculosului în singurul registru pe care-l acceptă societatea n.0: dezinhibiție, dezagregare, deziluzie, desființare.
Sinodul panortodox (I)
Între 16-27 iunie, anul acesta, în Creta, urmează să fie scrisă o pagină de istorie pentru lumea creștină ortodoxă. În relativ puținele zile prevăzute de organizatori ar trebui să își găsească rezolvarea consensuală o serie de probleme și dileme acumulate timp de secole.
Din nou, despre citit
Este înduioșător să vezi eforturile librarilor, dascălilor, editorilor, scriitorilor chiar, pentru a-i face pe copii să citească: pun „în scenă“ tot felul de „scenarii“, aduc pe masa de lucru diverse și sofisticate strategii, numai pentru a aduce tînăra generație față în față cu cartea.
Irealităţi din lumea-tapet
Eu, una, în ultimul timp, alerg tot mai mult și trăiesc tot mai acut senzația asta de tapet. Adică tot înaintez, așa, într-o goană parcă tot mai nebună, din iureșul căreia percep ca spectacol tot ce-i pe margini. Nu că nu m-ar atinge, dar tot accelerînd și mărind turația, intru mai tare în ipostaza de Forrest Gump.
Mă îmbogăţesc cu un iepure
Vrea cineva să-l vadă pe Regele iepurilor? Dă un ban. Pun taxă la Darius 10 lei, nici o reducere pentru copii, bătrîni, handicapați. 10 lei, necruțător. Mă tîmpesc cu un iepure toată viața, dar mă îmbogățesc. 10 x 10 oameni pe zi = 100. 100 x 300 de zile? 30.000. Iau iepurele pe PFA. Decontez la morcovi de-mi sar capacele.
Problema TVR nu e la bani, ci la lege şi la definirea misiunii
Incapabilă să mai facă față cheltuielilor curente, inclusiv salariile angajaților, TVR a difuzat săptămîna trecută o serie de talk-show-uri în care se pune pe sine însăși în discuție. A spune despre Societatea Română de Televiziune că e „pe marginea prăpastiei“ sau „în faliment“ a devenit un clișeu.
Copii povestitori
De fiecare dată mă uimesc, într-un sens pozitiv – citesc mult, așa că voi contrazice pe oricine care se plînge de faptul că „astăzi copiii nu mai citesc ca pe vremea mea“, sînt conectați la tot ce se întîmplă nu doar în literatura contemporană pentru copii, dar și în realitatea din jur.
Umberto Eco: nemurirea este înapoi
Umberto Eco a fost de cîteva ori în România. La a doua venire, la una dintre primele ediţii Gaudeamus, dacă nu greşesc, Marin Mincu a organizat o dezbatere cu public în sala mare a Teatrului Naţional din Bucureşti.
Cu ochii-n 3,14
● La doi pași de mine s-a deschis o farmacie „Materna“, cu sloganul „Te reparăm noi!“. Ți-ai putea imagina că maternitatea e o instituție cel puțin primejdioasă. (M. P.)
● Un prieten primeşte într-o dimineaţă un SMS disperat de la colegul său de apartament: „Cred că am fost jefuiţi, dar au luat doar espressorul.“ Cu siguranţă a fost un hoţ tare somnoros. (C. Ş.)
Festivalul Jazz in Church cade pe 1 aprilie şi nu vă păcăleşte
Festivalul Jazz In Church atinge anul acesta ediţia a patra consecutivă, şi vă pofteşte, ca de fiecare dată, alături de gazda sa, Biserica Evanghelică Lutherană din Bucureşti, să îi fiţi oaspeţi la toate concertele de improvizaţie, muzică veche sau nouă şi sunete greu de catalogat, atent dospite pentru un public fidel şi avizat.
Cupluri
E genul de cuplu în care el sau ea sînt tot timpul „noi“. „Nu ne place ciocolata“, o să-i auziți pe cei doi ciripei care se țin constant de mînă. „Ne place la mare, bem numai vin roșu, nu mîncăm sărat…“ – totul se face la comun, iar individualitățile fiecăruia s-au topit una în alta ca figurinele de ciocolată lăsate în soare.
O materie care te scoate din fire
Dimensiunea religioasă rămîne un dat important al omului actual – fie că ea e prezentă pe linia credinţei, pe linia culturii sau, uneori, a anamorfozelor agresiv politice. Pe urmă, trăim într-o civilizaţie europeană hrănită masiv de tradiţia creştină.