Starea presei în lume

Am scris, de mai multe săptămîni, în cadrul proiectului Centrului European pentru Presă şi Libertatea Mass-media (European Center for Press and Media Freedom) despre problemele pe care le are presa din România. Ce se întîmplă, însă, în alte state din Europa? Pentru că nu doar în România mass-media are probleme. Nu doar în ţara noastră se încalcă libertatea presei sau sînt ameninţaţi jurnaliştii. Din articolele partenerilor din diferite ţări participante la proiect, putem trage o concluzie nu foarte roză. În continuare, cazuri grave de încălcare a libertăţii de expresie, jurnalişti ameninţaţi, acuzaţi şi condamnaţi în virtutea unor sisteme legislative abuzive. Evenimentele politice şi economice din ultimii ani pun o presiune enormă asupra presei, iar libertatea de expresie este din ce în ce mai ameninţată.

Spicuim cîteva cazuri semnalate în articole participante la acest proiect susţinut de think tank-ul italian Osservatorio Balcani e Caucaso. (Articolele sînt publicate şi pe balcanicaucaso.org, la secțiunea ECPMF.)

Macedonia. Pe 14 aprilie, în timpul unui marş de solidaritate al refugiaţilor şi al celor care cer azil, mai mulţi jurnalişti şi activişti au fost reţinuţi de forţele de ordine în momentul trecerii graniţei dintre Grecia şi Macedonia. În acest „Marş al speranţei“, după cum a fost denumit, mai mult de o mie de refugiaţi au părăsit tabăra din Idomeni (Grecia), încercînd să găsească o rută alternativă pentru a intra în alte ţări din Europa. Mai mulţi jurnalişti şi activişti i-au însoţit de-a lungul acestui marş, pînă cînd au fost reţinuţi de forţele de securitate de la graniţa cu Macedonia.

Mulţi dintre jurnalişti au declarat că forţele de securitate de la graniţă erau cu ochii în special pe jurnalişti. Bjorn Kietzman, fotojurnalist german, a declarat, la eliberarea din secţia de poliţie unde fusese reţinut, într-un interviu acordat Radioeins, că „nu s-a dorit accesul la documentarea situaţiei“. Poliţiştii au făcut percheziţii, căutînd în special camerele de filmat sau aparatele de fotografiat, după care i-au arestat pe jurnalişti, reţinîndu-i mai multe ore la sediul poliţiei de frontieră.

„Concluzia pe care o putem trage din acest incident este că autorităţile macedonene au încercat să oprească mass-media să informeze care este situaţia actuală a refugiaţilor aflaţi în regiunea de graniţă cu Grecia“ – se specifică în articolul publicat pe site-ul ECPMF.

Turcia. După publicarea articolului „S-au găsit armele despre care Erdogan spunea că nu există“, redactorul-şef al ziarului Cumhuriyet, Can Dündar, şi Erdem Gül, reprezentantul său la Ankara, au fost arestaţi pentru reportajul despre camioanele Serviciilor secrete turce (MIT), iar capetele de acuzaţie au fost „atentat la siguranţa statului“, „spionaj politic şi militar“ şi „propagandă pentru organizaţiile teroriste“. Însuşi preşedintele Recep Tayyip Erdogan a înaintat o plîngere penală, cerînd ca Dündar să fie condamnat la închisoare pe viaţă pentru că „a atacat interesele de stat folosind imagini care contravin realităţii“. Dündar şi Gül au stat în arest de anul trecut, de pe 26 noiembrie, însă după ce Curtea Constituţională a votat contra acestei sentinţe (cu 12 voturi împotriva a 3), cei doi au fost eliberaţi în martie 2016.

Anul trecut, din octombrie pînă în decembrie, au fost arestaţi 31 de jurnalişti în Turcia, fiind ţara cu cei mai mulţi jurnalişti urmăriţi penal şi întemniţaţi.

Albania. De zece ani, situaţia jurnaliştilor din Albania se înrăutăţeşte. Condiţiile de muncă sînt tot mai precare, puterile organizaţiilor breslei devin din ce în ce mai slabe în opoziţie cu patronii de presă, ameninţările care îi vizează pe cei care vorbesc despre structurile mafiote se înmulţesc, iar protecţia din partea instituţiilor statului este aproape inexistentă. În ceea ce priveşte situaţia financiară a jurnaliştilor, trei posturi de televiziune din Albania şi aproape toate ziarele îşi plătesc jurnaliştii cu o întîrziere de trei, șase sau chiar mai multe luni.

Belarus. Zeci de jurnalişti freelancer din Belarus pot fi amendaţi pentru că lucrează pentru „presa străină“. Asociaţiile de presă din Europa au tras un semnal de alarmă privind această lege, după ce autorităţile au amendat-o pe jurnalista Larisa Șcirakova cu 225 de euro pentru că a scris un articol despre legea care amendează luările de poziţie „ofensatoare“ la adresa Administraţiei şi care interzice ziariştilor din ţară să lucreze cu mass-media din alte ţări.

Grecia. Două jurnaliste, din Italia şi Statele Unite, au fost arestate în oraşul Polygyros, sub acuzaţia că ar fi făcut poze în interiorul unei săli de judecată, fără a avea permis, ceea ce este interzis, conform legislaţiei din Grecia. Regizoarea Francesca Pagani şi jurnalista Angela Anderson se aflau acolo pentru a documenta un proces prin care activiştii de mediu încercau să împiedice acţiunile unei companii miniere de aur din regiunea Halkidiki. Cele două au fost acuzate direct de către judecător şi arestate imediat de poliţie. Cu toate acestea, cele două susţin că au fotografiat doar în afara sălii şi, mai mult, că aveau permis şi o licenţă specială care le permitea acest lucru. George Pleios, profesor la departamentul Comunicare şi Studii mass-media din cadrul Universităţii din Atena, a declarat că această arestare face parte din „seria de cazuri de violare a libertăţii presei din Grecia, care s-au înmulţit odată cu criza economică din 2010. Acesta e şi unul dintre motivele pentru care Grecia a picat de pe locul 31 pe 91 (din 180), în topul libertăţii presei, întocmit de organizaţia Reporteri fără Frontiere“.

Serbia. Mass-media din Serbia se află sub imperiul autocenzurii şi al tabloidizării. Jurnalismul profesionist, de calitate, a devenit o misiune aproape imposibilă. Elitele politice şi economice deţin din ce în ce mai mult controlul, iar presa înclină să devină una de entertainment, mai degrabă decît să îşi menţină scopul de informare. Pe acest fond, demonstraţiile jurnaliştilor se ţin lanţ. La începutul anului, pentru a treia oară în cîteva luni, jurnaliştii au ieşit în stradă, cerînd demisia ministrului de Interne, Bratislav Gașici, pentru declaraţiile sexiste şi comentariile făcute la adresa unei jurnaliste. Prim-ministrul Aleksandar Vucici promite de anul trecut această demisie.

Bulgaria. Potrivit unui sondaj public, inițiat de Fundaţia „Konrad Adenauer“ şi Fundaţia „Media Democracy“, încrederea în mass-media este în scădere. Doar unul din opt cetăţeni bulgari intervievaţi în acest sondaj crede că mass-media este liberă. În acest context, zilele trecute, jurnalistul Stoian Toncev a fost bătut crunt, în Pomorie, de un grup de oameni, cu bîte de baseball, care i-au cerut să nu mai scrie la ediţia online a ziarului local şi să nu mai atace figurile publice locale. Intimidarea jurnaliştilor care încearcă să îşi facă meseria este astfel unul dintre motivele pentru care, la fel ca în România, apare autocenzura.

Slovenia. Inspectoratul muncii din Slovenia a lansat o campanie de investigare a condiţiilor de muncă din companiile mass-media. Cel mai important aspect al investigaţiei se referă la încălcarea legilor condiţiilor de muncă, în special în ceea ce priveşte statutul jurnalistului, care, deşi muncește full-time, este angajat cu contract part-time. Acest artificiu înseamnă că nu beneficiază, în mod legal, de beneficiile contractului full-time. Deşi acţiunea inspectorilor a fost semnalată, într-o oarecare măsură, de mass-media, amenzile nu sînt suficiente, dacă nu va urma o schimbare clară a legislaţiei.

Ucraina. Preşedintele Petro Poroșenko a interzis accesul în ţară a doi jurnalişti de la BBC şi al mai multor jurnalişti din Rusia. Elena Jonceva, jurnalistă din Bulgaria, se află, de asemenea, pe lista neagră.

Bosnia şi Herţegovina. Nici unul dintre cele 40 de cazuri în care jurnaliştii au fost omorîţi în ultimii 25 de ani nu a fost rezolvat. În lume, peste 2000 de jurnalişti au fost omorîţi în timp ce investigau diferite evenimente şi doar unul din zece cazuri este cercetat.

Acest text a fost realizat într-un program de parteneriat cu Osservatorio Balcani e Caucaso pentru Centrul European de Presă şi Libertatea Presei (ECPMF), cu sprijinul Comisiei Europene. Responsabilitatea pentru conţinutul acestui text aparţine exclusiv revistei Dilema veche şi nu se poate în nici un fel considera că el ar reflecta punctul de vedere al Uniunii Europene.