Maşina sînt eu

Publicat în Dilema Veche nr. 631 din 24-30 martie 2016
Oameni pe stradă jpeg

N-am mașină și probabil că nici nu o să am vreodată în viața asta. N-a fost neapărat vreo alegere conștientă și nici vreo formă de protest ecologist; n-am vrut să salvez nimic. Pur și simplu, n-am fost în stare să mă duc să dau un examen. Cred că, pur și simplu, nu m-a interesat.

Văd însă cum o mașină schimbă rutina vieților multor amici de-ai mei. În bine, dar și în foarte mult rău. În primul rînd, e toată povestea asta cu parcatul. N-am de gînd să vorbesc și eu despre ce face sau nu face Primăria în chestiunea asta, ci, mai degrabă, de toate tabuurile din jurul subiectului. Cînd vine vorba de parcare, imediat apare în preajma cuvîntului un „nu“ categoric. Sau diverse obiecte ajutătoare care-și au locul bine stabilit într-o mizanscenă de interzicere a staționării urbane. Am văzut mai întîi diverse afișe unde „nu“ e subliniat în fel și chip. De la enunțurile simple – „Nu parcați“, pînă la amenințări directe: „NU parcați. Riscați pană + bătaie“, pînă la aluzii vag fataliste: „Nu parcați în dreptul porții. Dacă se face curent se poate deschide accidental. Nu răspundem pentru eventualele pagube produse“, E clar, sper, pentru toată lumea că, de regulă, acolo se face curent și pleci cu mașina bușită accidental, nu? Există mai apoi atenționările universale de genul ridicării ștergătoarelor amărîtului care a parcat pe locul altcuiva. Sau bilețele personalizate lăsate în parbriz. Unele sînt chiar muncite și au texte elaborate, altele sînt teribil de directe și nu foarte potrivite pentru făpturi mai pudice. Mulți s-au trezit cu parbrizul vopsit, alții cu mașina luată la cheie de jur-împrejur și încă o bună parte cu roțile dezumflate. Bătălia e aprigă, iar un loc de parcare e greu cîștigat și, de cele mai multe ori, e plătit cu bani buni la Primărie. Așa că cine atentează la locul altcuiva va fi pe veci și pururea afurisit ­și/sau păgubit. Nu vorbesc de nesimțiții sadea care-și lasă mașinile în drumul autobuzelor, de se blochează jumătate de oraș din cauza incalificabilei lor prostii sau, nu știu, nepăsări.

Spuneam că în jurul acestui obiect cu patru roți s-a dezvoltat și o întreagă rețea orășenească de obiecte complementare. Stîlpișori puși din jumate în jumate de metru pe trotuare ca să nu urce lumea și să parcheze acolo. Bile metalice înșirate pe marginea străzii, pe mijlocul trotuarelor și lîngă răsaduri de flori, de-ți rupi degetele de la picioare în ele dacă ești împiedicat ca mine, alți stîlpi și pancarte, lanțuri, navete goale care reclamă locul cu greu cîștigat și au simbolistica unui drapel înfipt pe Kilimanjaro.

O lume în sine o reprezintă celebrii parcagii, categorie socială bine definită, care funcționează după regulile ei. Oamenii sînt organizați în clanuri și pe zone și nu pare înțelept să nu-i dai ceva bani vreunuia care te îndrumă spre un colțișor liber în plin centru haotic al orașului. Cunosc unul prin centru de care nu e bine să te apropii nici măcar ca pieton. Omul își păzește atît de agresiv locșorul de parcare, că alungă pe oricine care trece pe acolo – are, n-are treabă.

Îmi aud apoi prietenii tracasați de trafic, de statul cu orele prin intersecții aglomerate sau la semafoare prost gîndite. Îi aud văicărindu-se iernile cu gîndul rău că n-o să pornească mașina dimineața, că geamurile sînt sloi de înghețate, că antigelul nu știu ce a făcut sau n-a făcut. Nepornirea mașinii e o apocalipsă la cheie, vă jur. Îi văd amărîți că s-au ciocnit în trafic și că au de alergat cu orele pe la diverse service-uri, asiguratori sau Poliție. Că s-au înjurat oribil cu un alt șofer care le-a stricat definitiv ziua, că-i lasă jiglerul, plăcuța de frînă, bateria sau mai știu eu ce. Asta cu jiglerul o prinsesem din mers, habar n-am dacă mai există la mașinile astea noi, unde înțeleg că totul sub capotă e compact și se aruncă stricăciunea de-a valma, nu cu bucata, ca odinioară.

Pe de altă parte, nu le contest prietenilor mei o oarecare libertate de mișcare și autonomie. Dar, la urma urmei, cine e mai cîștigat atunci cînd culege povești și gripe din metrou? Hmm?

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png
p 20 Nichita Stanescu adevarul ro jpg
Alte vieți
Toate aceste vieți se hrănesc cu posibilul, mai mult decît cu realitatea lumii în care se petrec.
image png
Degetul lui Lazăr
Deși îl vor vedea pe celălalt Lazăr revenind din mormînt, în carne și oase, unii dintre martori nu vor crede.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Radu Cosașu ar fi împlinit săptămîna trecută, pe 29 octombrie, 93 de ani.
image png
Cine ascultă o casă? – despre reutilizarea fondului construit existent –
Pe 8 noiembrie este sărbătorită la nivel mondial Ziua Urbanismului, care aduce în prim-plan problemele și efectele urbanizării asupra societății și a mediului.
image png
Auriu și umbră
Ci păstrîndu-ne, dacă nu auriul, măcar aspirația către el. Și o portiță de acces.
image png
Avoidant sau secure? Mai există limba română?
E un cuvînt care reprezintă o categorie importantă în viața lor de cartier – deduc eu din ce povestesc ei.
image png
Prețuirea incompetenței
Această bursă de merit nu mai are nici o legătură cu valoarea sau cu succesul.

Adevarul.ro

image
Situație scandaloasă în Ungaria pentru mai mulți români care voiau să ajungă la Viena cu trenul. „Blesteme și înjurături”
Mai mulți români care călătoreau cu trenul dinspre București spre Viena au avut parte de o surpriză neplăcută la Budapesta. Întâmplarea a fost relatată pe rețelele de socializare de unul dintre călători.
image
Lacul din România care crește continuu, interzis. De ce nimeni nu mai are voie să se apropie de ape VIDEO
Un lac format natural, în ultimii 15 ani, într-o fostă carieră minieră din Hunedoara este considerat riscant, după ce a atins adâncimi impresionante, iar oamenii nu mai au voie să se apropie de el
image
Viața în cel mai mic sat de munte din România. Toate gospodăriile au fost îngrămădite pe un deal VIDEO
Merișoru de Munte se numără printre cele mai mici sate din România. Gospodăriile sale sunt înghesuite pe un deal, iar în sat locuiesc permanent câțiva vârstnici. Așezarea pitorească din Ținutul Pădurenilor îi atrage pe turiști.

HIstoria.ro

image
Muzica elitelor otomane
Muzica clasică otomană reprezintă o muzică orientală cultă, una a elitelor, practicată la Curtea sultanului otoman, cu diferite ocazii. Ea apare ca muzică de Curte a conducătorilor politici din Orientul Apropiat și Mijlociu, fiind o muzică echivalentă a muzicii simfonice din vestul Europei.
image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.
image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.