Brutala secularizare a religiei

Publicat în Dilema Veche nr. 630 din 17-23 martie 2016
Brutala secularizare a religiei jpeg

Sîntem, ca europeni, indignaţi de ororile terorismului pus sub flamura islamului. Sîntem îngrijoraţi de valul incontrolabil al migranţilor, fie că îi privim cu înţelegere, cu teamă, cu repulsie. Ne simţim ameninţate valorile, modul de viaţă, cultura, libertatea. Măcelurile de la Paris, atacurile sexuale de la Köln, convertirea la extremism a unor tineri din Occident par să facă din Europa un teritoriu fragil în faţa „agresiunii musulmane“. Pentru mulţi dintre noi, islamul în sine – ca religie – e de vină; el are un chip fundamentalist, încă şi mai întunecat astăzi de crimele Daesh.

Despre religie să fie vorba în fundamentalismul musulman? Pentru fundamentalişti, a fi musulman înseamnă a respecta cu stricteţe „legea religioasă“, şaria, al cărei cod pretind că doar ei îl deţin. La asta să se reducă o religie? La supunerea societăţii faţă de un cod comportamental (arhaizant), impus de autorităţi religioase care îl folosesc drept instrument de putere? La „transcendentizarea unui corp juridic“ care sacralizează ordinea socială şi o substituie raportului cu Absolutul viu? – în termenii lui Mohammed Arkoun, istoric al islamului şi filozof umanist. La uniformitate exterioară, unde dialogul cu Dumnezeu a fost înlocuit de disciplina dictată de „gardieni ai credinţei“?

Leila Babès, sociolog musulman (Institutul de istorie a religiilor, Lille), arăta, alături de alţi islamologi, că absolutizarea unor prescripţii din şaria este nelegitimă, căci aceasta nu ţine de teologie, ci defineşte o „ortopraxie“. Cînd ortopraxia rămîne subsumată spiritualului, cînd transpune în viaţa comunitară reguli decurse din mesajul revelaţiei, ea e un mod firesc de a încadra cotidian credinţa. Dar, în sine, nu ţine de absolut, aşa cum ţine prezentul raportului cu Dumnezeu. E de aşteptat ca şaria să-şi adapteze prescripţiile în funcţie de evoluţia mentalităţilor, de schimbarea epocilor culturale, cum s-a şi întîmplat în cursul istoriei.

Obligaţia ca femeia să poarte văl, de pildă, nu e decît vag prezentă în Coran şi ea se lega de cutume ale comunităţilor premusulmane şi timpuriu musulmane. Nu avea de-a face cu credinţa. Astăzi, spune Leila Babès (Le voi­le démystifié, Bayard, 2004), impunerea vălului e o armă de dominaţie masculină asupra femeii musulmane, o armă identitar-ideologică pentru a afirma pretinsa „superioritate“ a unei „lumi a credinţei“ în faţa civilizaţiei occidentale.

A reduce islamul la şaria – cu absolutizarea acesteia – înseamnă a reduce religia la categorii mundane, iar în cazul fundamentalismului agresiv la scopuri politice de tip totalitar. Înseamnă a seculariza grosolan religia. Ca dovadă, integriştii în genere, iar extremiştii cu brutalitate atacă sufismul, curentul contemplativ al islamului. Se străduiesc să-l reducă la tăcere, aşa cum acoperă şi vocea islamului moderat.

Cum de atîţia tineri se lasă seduşi, chiar în Europa, de utopia neagră a islamului secularizat prin extremism? Unul dintre răspunsuri – primul – invocat de specialişti este lipsa de cultură religioasă a acestor tineri ori calitatea ei rudimentară. Habar nu au că credinţa înseamnă discernămînt, exerciţiu al raţiunii pe care insistă Coranul, căutare a înţelesurilor într-o Carte sacră cu multiple niveluri de interpretare, manifestare universală a generozităţii şi a dreptăţii divine prin intermediul credinciosului. Ce simplu e pentru o ideologie extremistă să le capteze minţile necultivate, să-i instaleze cu arma în mînă în postura de „stăpînitori ai credinţei“, să facă din ei nişte criminali pompoşi.

Dar noi, europenii, nu sîntem oare captivii unei ideologii cînd reducem islamul la agresivitate faţă de Occident? E firesc să ne indigneze persecutarea comunităţilor creştine din zonele Daesh, să se ceară Occidentului măsuri pentru salvarea lor, aşa cum au făcut Papa Francisc şi Patriarhul Chiril al Moscovei, în declaraţia lor de la Havana.

Dar, în mod ciudat, cazurile de întîlnire fraternă între musulmani şi creştini din acelaşi Orient Apropiat nu se bucură de mediatizare. Eforturile de dialog al religiilor care, în acea zonă, ţin cîteodată de eroismul credinţei nu pătrund pînă la noi. Nu se încadrează în imaginea islamului ameninţător. În timpul războiului civil din Liban, părintele Andrei Scrima a participat alături de universitari catolici şi musulmani la constituirea unui Institut de Studii islamo-creştine. Crezul care îi conducea: „Credincioşi ai celor două religii, ne-am recunoscut nu drept stăpînitori ai Adevărului divin, ci ca stăpîniţi de acest Adevăr care ne călăuzeşte, ne conduce şi ne eliberează pe fiecare după linia lui proprie, mai puternic legaţi, fiecare, de credinţa noastră“.

Astăzi, asemenea întîlniri, cazurile de convergenţă către Universalul viu sînt ţinte de atac pentru terorişti; sînt ţinte ale neînţelegerii, ale suspiciunii, ale ignoranţei pentru concepţia occidentală dominantă, chiar creştină. Nu perspectivele fraterne spre zenitul credinţei îl interesau pe Patriarhul Chiril al Moscovei într-o recentă declaraţie referitoare la Daesh (RT France, 18.01.2016). Condamnîndu‑l, preciza totuşi că acesta arată acuzator către un Occident ateizat, unde homosexualitatea e tolerată în dauna valorilor familiei. Poţi fi critic faţă de manifestările publice, exhibiţioniste ale acestei înclinaţii/ opţiuni sexuale. Dar prin depenalizarea ei, regimurile liberale nu înţeleg să încurajeze homosexualitatea, ci să lărgească sfera libertăţilor individuale. Patriarhul rus nu are în schimb reţineri să susţină regimul lui Putin, agresiv faţă de Ucraina, aliat al lui Al-Assad, potrivnic libertăţii persoanei. „Sfînta Rusie“ oficială se înţelege bine cu o putere temporală de tip dictatorial. Tot în stil dictatorial vrea să redreseze valorile creştine în lumea de astăzi. Pentru ea, asta să fie o valoare creştină esenţială, o temă centrală a credinţei: a impune societăţii un comportament sexual normativ? 

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase. Cea mai recentă carte publicată e Modelul Antim, modelul Păltiniş. Cercuri de studiu şi prietenie spirituală, Humanitas, 2015.

Foto: wikimedia commons

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Iphone-ul care l-a băgat la închisoare pe Cherecheș. „Ți-ai vândut sufletul diavolului... Eu sunt ăla”
Una dintre probele principale ale acuzării în cazul lui Cătălin Cherecheș a fost seria de 47 de înregistrări audio realizate cu un Iphone S 5. Instanțele au analizat expertize și contra-expertize pentru a răspunde acuzațiilor primarului conform cărora înregistrările au fost trunchiate.
image
Dezvăluiri tulburătoare în cazul doctoriței de 31 de ani ucise în Franța. Cine este principalul suspect și ce spune logodnicul ei
Apar noi detalii în cazul Doinei Jurcă, tânăra doctoriță de 31 de ani din Galați, care a fost găsită înjunghiată într-un apartament din Franța. Logodnicul Doinei spune că principalul suspect este un francez, care ar fi fost reținut
image
Scenă de coșmar la Suceava. Un om de afaceri și-a ucis mama și apoi a început să strige cu o cruce în mână
O femeie în vârstă de 78 de ani, din comuna Dumbrăveni, județul Suceava, a fost găsită moartă, cu numeroase urme de agresiune pe corp, în locuința fiului ei. Anchetatorii au descoperit o scenă de groază la fața locului

HIstoria.ro

image
Cine este și de unde vine Moş Nicolae?
În noaptea de 5 spre 6 decembrie tradiţia spune că Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care sunt cuminţi, lăsându-le în cizmuliţe dulcuri şi alte daruri. Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată niciodată iar copiii care au fost cuminţi vor găsi în ghetuţe diverse cadouri.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.