EDITORIALE ȘI OPINII

Una dintre zonele de originalitate ale publicității românești se manifestă în exploatarea resurselor limbajului popular și regional.

Învățămînt online nu înseamnă doar susținerea unor prelegeri în fața unor camere video.

Un moment de felul ăsta te face transparent, ca geamul unei ferestre prin care se vede, un pic, dincolo.

Omul nu suportă să piardă. Pur şi simplu, nu poate.

Condițiile astea fac inevitabilă respectarea unor minime reguli de igienă și disciplină care uneori pot fi asemănătoare celor cazone.

Recitesc la fiecare cinci ani broșura lui Paul Bahn, The Bluffer’s Guide to Archaeology, apărută în 1989, care ia peste picior întreaga breaslă a arheologilor pentru apucăturile ei – de la impostură pompoasă la bețivăneală.

Avocații amînării alegerilor parlamentare sînt mulți, gălăgioși și foarte activi.

„Acesta nu este doar un proiect de mediu sau economic: trebuie să fie un nou proiect cultural pentru Europa.”

Partidele, cînd au probleme interne, caută mici sau mari vedete „colaterale”.

Constatăm că viitorul ne-a rămas complet obscur și că n-am reușit să citim aproape nici unul dintre semnele vremii.

Convingerea politicienilor că preoții și episcopii mișcă mase electorale după cum vor m-a înveselit mereu.

Și emmer-ul, ca multe alte cereale, și nu numai, a trecut printr-un proces cumva firesc și fascinant al istoriei, redescoperirea.

Autocenzura creează deja monştri, iar gîndirea politică corectă paralizează denunţarea fascismului islamist.

„Profesoratul” s-a mișcat, în ultimii ani, la noi și în lume, indiferent de domeniu, spre o colosală „predispoziție” contabilicească.

Dicționarele noastre nu au reușit să înregistreze decît o parte din bogatul inventar al denumirilor colocviale ale mituirii.

Online nu e, oricum, oricît ne străduim, la fel ca față în față. Profesorii au avut și au încă o perioadă foarte dificilă de parcurs.

Domnule, ne trebuie legi dure, fără tocmeală. Pedepse aspre.

Naţionala României are nevoie să iasă din propriul corp obosit de importanţa falsă a celui mai popular sport.

Era tot o toamnă galbenă, ca acum, și ne bătea gîndul să facem rost de niscaiva lemne de foc pentru iarnă.

Cînd vine vorba de Dacia mithraică, istoricilor din Occident încep să le strălucească ochii.

Conflictul dintre Armenia și Azerbaidjan are ca miză și teritoriul simbolic al emoțiilor.

Nu speră că va fi eliberat curînd, dar nici nu se resemnează. Nu regretă nimic. Nu pozează nici în victimă, nici în erou.

Mă simt adesea vinovat că nu reacționez la comentariile unora dintre cititorii articolelor mele.

În menajeria asta filozofică a mai intrat cineva de curînd: Lebăda neagră a lui Nassib Taleb.

Cu cît mai multă democrație directă avem, cu atît mai mult uităm să fim adulți responsabili.

Radiul era folosit în fabricarea produselor cosmetice în prima parte a secolului al XX-lea.

Mulţi se întreabă, totuşi, dacă efectiv umanitatea are nevoie de 5G pentru a fi mai fericită, pentru a se simţi în securitate, pentru a putea depăşi o multitudine de crize, pentru a atinge un grad superior de civilizaţie.

„Citea” mozaicul ros de vreme ca pe o carte de istorie, iar din filele ei îi răsăreau, pe palierul mental, chipurile (deloc zglobii) ale Ceaușeștilor.

Eufemismul convenționalizat corecție este stînjenitor, mai ales în vremea noastră, pentru că păstrează în memoria sa lexicală o atitudine favorabilă, o viziune în care pedeapsa corporală apare ca normală, educativă și justificată.

Acest fenomen al ingerințelor părinților în spațiul educațional instituționalizat devine mai acut, ca urmare a faptului că accesul lor la modul de desfășurare a activităților didactice este facilitat prin mutarea lor în online.

Pandemia se întoarce cu al doilea val, alcătuit nu doar din mai multe îmbolnăviri, ci și din mai multă neliniște.

Ce fac băieţii eterni ai rachetei e magic, nemaivăzut, un dialog care va domina timpurile.

A fost și un fel de ancoră a noastră peste timp, o legătură cu normalitatea trecutului, fără de care probabil că deriva noastră după atîția ani de comunism ar fi fost și mai gravă.

Mithras e unul dintre acei zei care nu pot fi studiați decît arheologic.

În favoarea președintelui funcționează polarizarea extremă. Chiar și cînd e vorba de o boală.

Germanii din Vest, mai înstăriți, încă mai plătesc pentru „integrarea“ landurilor mai sărace din Est.

Am impresia că România tinde să devină singura țară din lume în care toate partidele și toți candidații unei sesiuni electorale cîștigă alegerile!

Marea, adevărata „întîlnire cu istoria” constă în victoria „cetățeanului” – vizibilă deja de la europarlamentarele din 2019.

Cînd e vorba de literatură, Borges preferă pasiunea pentru subiect goanei după stil.

V-ați gîndit vreodată cum ar fi să puteți vizita tot ce se află într-un muzeu? Tot, tot. Adică și ceea ce nu este expus.

Cine pronunţă cuvîntul separatism astăzi în Franţa denunţă implicit reţelele tentaculare ale islamului radical.

Renunțarea completă la consumul de alcool a constituit pentru mine exact opusul, semănînd mai degrabă cu o eliberare.

Bacalbașa prevestea, pe baza uzului din vremea sa, că două dintre denumiri vor supraviețui: „mititeii și bateria vor trăi lungă vreme în viitor”.

Răspunsurile tehnice există, însă ceea ce e mai complicat de realizat este gestionarea legislativă a acestora și reglajul instituțional, respectiv interinstituțional.

Nimic nu mi-am dorit mai tare în copilărie decît să mă fac adult.

Nu contează ce nu-ți convine. Important e să te arăți mereu nemulțumit de ceva.

Halep ne dă fericire şi disperare. Halep ne dă, într-un fel, o viaţă pe care altfel nu o cunoaştem.

Prima oară am nimerit în satul Peștera de la poalele Pietrei Craiului din greșeală, în urmă cu vreo 30 de ani.

Rar i se întîmplă unui arheolog să vadă cum o biserică este îngropată. Lucrurile stau, credeam eu, întotdeauna invers.

Viața are un aer de pseudo-normalitate subliniat de măștile care au devenit parte din peisaj.