Dumirire și ignoranță

Publicat în Dilema Veche nr. 863 din 22 - 28 octombrie 2020
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Poate sînt eu prea sensibil la acest subiect sau, poate, încercarea COVID-19 ne-a pus tuturor pe ochi lentile în diferite feluri deformatoare, dar vreau să scriu ce observ: de cînd a început pandemia, neînțelegerile dintre statul român, mai precis dintre grupul politic care exprimă acum statul român, și Biserica Ortodoxă Română s-au acutizat. Nu cred că trebuie să fii cine știe ce insider ca să simți antipatia pe care actuala conducere politică a statului nostru o arată capilor Bisericii Ortodoxe și, tind să cred, ortodoxiei înseși. Precizez imediat, sentimentul lor advers nu se extinde asupra credincioșilor! De ei este, mereu și mereu, nevoie la vot.

Mai toți prietenii care-mi împărtășesc opinia explică această ostilitate prin luteranismul președintelui Iohannis. Se știe că, în spectrul bisericilor creștine, luteranii sînt printre cei mai „progresiști”, iar ortodocșii printre cei mai „conservatori”. Poate o fi și asta. Dar eu nu cred că răceala pe care o are acum statul român față de Biserica majoritară se explică prin concurența religioasă sau, mai abitir, prin poziționări confesional-intelectuale în raport cu modernitatea. Totuși, președintele Iohannis și băieții lui sînt simpluți sub aspect intelectual; nu cred că atitudinile lor politice și deciziile lor administrative sînt rodul unor lecturi din Gustaf Wingren sau Gerhard Ebeling. Ca 99% din români, președintele Iohannis & co. cred ceva despre lume și viață pentru că așa cred ei și gata – nu căutați cine știe ce elaborări acolo unde nu e cazul!

Alții explică distanțarea cam arogantă a statului față de Biserică din dorința acestei puteri politice de a face exact invers decît a făcut precedenta: după ce PSD a copleșit Biserica cu îmbrățișări darnice de era s-o sufoce, PNL a decis, tactic, că e mai utilă o atitudine rezervată. Nu pupă PNL unde a pupat PSD. Nu cred nici în această explicație, pentru că PNL nu are un program clar de a marca diferența față de PSD, ci un program clar de a cîștiga alegerile – la nevoie cu pesediști sadea pe propriile liste. Dacă PNL nu se dă înapoi să adopte pesediști cu bune performanțe electorale, de ce ar renunța la obiceiuri electorale pesediste, dacă le-ar considera la fel de utile? Ei bine, și aici am ajuns la ceea ce cred eu: „Dacă le-ar considera la fel de utile”. Chestia e că nu le mai consideră.

Începînd cu referendumul zis „pentru familie” din 2018, poate puțin înainte, dar în orice caz și din toate consultările electorale de după referendum, clasa politică românească a înțeles că Biserica Ortodoxă nu este un vehicul de tracțiune electorală sau, ca să nu se spulbere chiar de tot o mare iluzie, nu are tracțiunea electorală bănuită. De la Revoluție încoace, politicienii români au crezut că, dacă sînt „bine” cu Biserica, au unele avantaje electorale. Astfel, ei au arătat multă bunăvoință și multă susținere Bisericii ca să-i cîștige prietenia. Vă mărturisesc că întotdeauna m-a amuzat seriozitatea aproape temătoare cu care politicienii încercau să intre în grațiile preoților, protopopilor sau episcopilor, convinși că pot beneficia electoral de pe urma acestei „prietenii”. Convingerea politicienilor că preoții și episcopii mișcă mase electorale după cum vor m-a înveselit mereu. Ea face pereche cu o altă convingere: că opțiunile electorale ale credincioșilor țin cont de cît de generoși sînt politicienii cu Biserica. De fapt, politicianul român află acum ceva ce ar fi trebuit să știe de la bun început dacă ar fi fost cît de cît informat cu privire la specificul social al ortodoxiei, la rostul Bisericii pe lume, la istoria noastră religioasă. Românii sînt credincioși, desigur. Mulți dintre ei sînt chiar bisericoși. Dar ei înțeleg rostul Bisericii în lume cu mult mai profund decît politicienii care fac curte (în toate sensurile!) clerului mărunt sau înalt.

Biserica Ortodoxă nu are o exprimare politică: nu poate, nu știe și, cred din ce în ce mai mult, nici nu trebuie să o aibă. Creștinismul vine în lume doar prin Biserica lui Christos, desigur, dar Biserica nu epuizează nici pe departe lumea. Ea e legătura Cerului cu Pămîntului, dar nu e nici tot Pămîntul, după cum nu e nici însuși Cerul. Credincioșii simt bine, simt corect, că una e Biserica și alta e politica. Credincioșii simt bine, simt corect, că rostul preotului nu e acela de ghid electoral și că, dacă vreun preot își arogă acest rol, el e mai degrabă o ispită decît o călăuză dreaptă. Doar că politicienii, din nu știu ce motive, nu știau asta. Pentru ei, să stea în văzul lumii de-a dreapta cîte unui ierarh era un obiectiv strategic în sine, o parte extrem de utilă (în mintea lor!) a campaniei electorale. Doar că, în mintea alegătorului credincios și la biserică mergător, nu era deloc așa.

În democrație, politica este un acid care dizolvă solidarități, o sămînță de discordie, un eficient generator de ură. Biserica nu doar că trebuie să se țină departe, dar chiar trebuie să combată așa ceva. În vremuri de demult, deloc democratice, precum a fost epoca bizantină, Biserica Ortodoxă putea face politică, în sensul în care se plasa într-o relație profundă cu împăratul. Într-o lume integral creștină, bazilica și bazileul e firesc să fie împreună. Într-o lume plurală, democratică va să zică, într-o lume în care politica separă și nu mai este una singură, Biserica majoritară trebuie să ia distanță de practica politică.

Fără îndoială, Biserica Ortodoxă este și trebuie să rămînă legată de statul român. Este nu doar o relație istorică, este o relație în care ambele părți își datorează loialitate. Însă statul devine tot mai mult prizonierul politicii, evoluție ce pare firească în democrațiile de azi. Astfel, ceea ce pretinde statul de la Biserică nu mai este susținerea cîte unui interes național sau, în fine, public, ci este tot mai mult conformarea la o ideologie împărtășită de o majoritate parlamentară. Or, la asta Biserica nu poate răspunde pozitiv, căci crezul ei este deasupra oricărei ideologii, iar niciodată o ideologie în sens politic nu va putea deveni doctrină pentru Biserica lui Christos. De aceea, o Biserică ce face concesii de profesiune unei puteri politice decade la stadiul unui biet ONG cu activiști guralivi.

La fel de adevărat este că statul democratic, cît ar fi el de politizat, are obsesia uniformizării. Toți, indiferent cine sînt, trebuie să respecte aceleași reguli. Pare corect, pare democratic. Dar nu este așa! Democrația, dacă e sinonimă libertății, atunci trebuie să fie un sistem care recunoaște specificul și-l protejează. Într-o democrație sofisticată, precum cele din Occidentul vremii noastre, „toți sînt egali în fața legii” nu înseamnă deloc că tuturor li se aplică aceeași, unică, lege indiferent cine și cum sînt. Înseamnă că pentru fiecare situație specifică ai legea potrivită și că, practic, nu există subiect sau domeniu nereglementat. „Toți egali în fața legii” înseamnă că există legea (nu aceeași lege, ci legea potrivită fiecăruia) care se aplică întotdeauna. Înseamnă că avem aceleași valori, dar că ajungem la ele pe căi ce țin cont de particularitățile fiecărui grup, fiecărei comunități.

De pildă, într-un fel se declină libertatea de conștiință pentru un credincios care frecventeză cu ardoare biserica sa, care-și construiește viața după credința lui și altfel pentru un ateu anticlerical, care militează pentru o lume nereligioasă. Avem aceeași valoare, aceeași libertate, dar e evident că e nevoie de reguli diferite pentru unul și pentru celălalt, astfel încît amîndoi să simtă că își exercită libertatea de conștiință. Admit, echilibrul acesta se găsește greu. Poate de aceea oamenii au și încetat să-l mai caute. E mai ușor, cum spun, să impui uniform, să dai o lege procustiană, care-i aduce pe toți la aceeași „dimensiune”. Dar ca să iei legal și administrativ deciziile cele mai bune întru libertate și democrație trebuie să cunoști acest specific. Or, impresia mea este că politicianul român actual, fie el progresist sau conservator, nu cunoaște aproape deloc instituția, tradiția și spiritul Bisericii Ortodoxe Române, după cum înțelege anapoda democrația însăși. Astfel fiind, într-o privință dumirit și în alta ignorant, statul nostru actual sfidează Biserica Ortodoxă.

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

pod blaj jpg
Podul futurist inaugurat la Blaj de Ziua Națională a României. Investiția a fost de 3 milioane de euro
Un pod spectaculos din punct de vedere arhitectural a fost finalizat și inaugurat la Blaj de Ziua Națională a României. Investiția a fost de 3 milioane de euro.
Dorin Chiotea FOTO Facebook
Scandal în TVR pe tema Mondialului! Dorin Chioțea îl face praf pe Dan Turturică, șeful instituției
Revoltă în TVR. Șeful televiziunii publice, luat la țintă de un jurnalist.
Imagini satelitare din 15 noiembrie arată dinți de dragon și tranșee în Stepne FOTO via Insider
Imagini prin satelit arată tactica riscantă prin care trupele ruse speră să oprească avansul ucrainean spre Crimeea
Armata rusă își asumă un risc destul de mare prin modul în care și-a construit pozițiile defensive și fortificațiile pentru a împiedica avansul trupelor ucrainene spre Crimeea ocupată, scrie Business Insider.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.