Istorie pe pîine
Cînd eram prin școala generală, la prima oră de chimie profesoara a început prin a ne spune să ne gîndim un pic cum chimia este peste tot. Părea cam exagerată afirmația ei, dar după ce a și dat cîteva exemple, ideea părea din ce în ce mai susținută. Între timp, aveam să aflu că da, chimia este peste tot, chiar și în lucrurile mai puțin palpabile.
Fără a lua în seamă vorba/gluma cu semnificație figurativă dacă nu este chimie, este istorie (pot fi ambele simultan), la fel aș spune – și cred că voi începe să susțin din ce în ce mai des – că putem găsi istoria peste tot. Mie mi s-a întîmplat recent să o găsesc în... pîine. Am cumpărat un sortiment de pîine integrală, de la o brutărie artizanală, care conținea și o anumită cereală pe nume emmer. Chimie instant: mi-a plăcut și a devenit unul dintre sortimentele mele preferate, moment în care acest emmer mi-a și trezit cumva un interes. Normal că are de-a face cu istoria. Cu una de vreo șapte-opt mii de ani.
Se pare că emmer-ul a reprezentat o cereală importantă în preistorie, pe care se baza agricultura din acele vremuri. Alături de orz, era cultivat mai ales în zona Orientului Apropiat. O fi apucat și Cleopatra la micul dejun cîteva felii dintr-o asemenea pîine, probabil. Oricum, astăzi este ceea ce specialiștii ar numi o cultură relict, adică una care altădată se cultiva extensiv, iar în prezent se crește în cantități limitate, doar în anumite regiuni, în acest caz mai ales în zonele muntoase din Europa și Asia. Și emmer-ul, ca multe alte cereale, și nu numai, a trecut printr-un proces cumva firesc și fascinant al istoriei, redescoperirea. Pe la începutul secolului al XX-lea a fost găsit pe undeva prin nordul Israelului. Săpăturile arheologice și chiar unele referințe biblice atent citite au (re)adus în atenție produsul agricol, care astăzi este din ce în ce mai prezent în lumea noastră printre recoltele agricole din Armenia, Maroc, Turcia, Albania, prin Elveția, Germania, Spania, Italia și Grecia. Și în Statele Unite ale Americii devine, pare-se, o cultură de specialitate.
Mi se pare puțin regretabil faptul că acest emmer a dispărut la un moment dat, avînd în vedere că are și valoare nutrițională semnificativă și că nu este o plantă prea pretențioasă din punct de vedere al condițiilor de creștere. Și mai este și gustoasă. Probabil că așa funcționează istoria, uităm unele lucruri pentru ca ulterior să le redescoperim cu entuziasm și să ne bucurăm de ele.
Și, da, sigur că este și chimia prezentă în schemă – mai exact, biochimia din maiaua pentru pîine.
Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitor, coprezentator și coautor (comentariu și scenariu) al serialului documentar România construită.
Foto: wikimedia commons
