Islamul radical: o ideologie globală în luptă cu Occidentul

Publicat în Dilema Veche nr. 863 din 22 - 28 octombrie 2020
Lichidarea doctrinei europene de deschidere treptată spre Iran jpeg

Un bărbat şi o femeie, împreună cu copiii lor, după ce traversează un deşert inospitalier şi o mare agitată, ajung în sfîrşit la destinaţie: ţara drepturilor omului. Bărbatul bate la poarta acestui paradis, unde cere să fie primit în calitate de refugiat. Poarta se deschide şi bărbatului i se pune întrebarea: de ce aţi venit la noi, cine v-a persecutat?

Bărbatul şi femeia ştiu că, pentru a fi primiţi pe acel teritoriu exemplar în materie de respectare a drepturilor omului, nu trebuie să furnizeze nici un argument de ordin economic. Cei care vin în ţara drepturilor omului întrucît le este foame, întrucît sînt săraci sau bolnavi, sau întrucît nu văd la ei acasă nici un viitor pentru copiii lor nu sînt primiţi. În schimb, sînt acceptaţi dacă demonstrează că în ţara lor au fost persecutaţi din punct de vedere politic sau că nu îşi pot practica religia în mod liber.

Occidentul este sensibil la problema libertăţii religoase. Istoria Europei rămîne profund marcată de intoleranţa religioasă şi de masacrele îngrozitoare comise împotriva celor care au vrut să creadă altfel în Dumnezeu decît le dicta Biserica oficială. Europenii au migrat ei înşişi pe alte continente în căutarea dreptului de-şi exercita liber credinţa. Nu întîmplător deci persecuţia religioasă este un criteriu important pentru acordarea azilului politic.

Exact acest lucru îl pune în evidenţă şi bărbatul aflat, cum spuneam mai sus, la începutul acestei fabule geopolitice şi culturale, la poarta de intrare în ţara drepturilor omului. El se plînge că în propria sa ţară nu-şi poate exprima ideile. De exemplu, ideea că dumnezeul său este singurul adevărat şi că toţi ceilalţi oameni născuţi pe pămînt, dacă nu se supun preceptelor dictate direct de acest dumnezeu, trebuie încetul cu încetul exterminaţi…

Trecînd acum de la fabulă la actualitate, trebuie să constatăm că islamul radical a început un război de distrugere a ceea ce Europa numeşte democraţie, drepturile omului, libertate a spiritului critic, libertate de a gîndi. În Franţa, ideologii fascismului islamist lovesc de multă vreme în simbolurile statului, dar şi ale unui anumit stil de viaţă. Ei au ucis, pe data de 16 octombrie 2020, un profesor de istorie, chiar în faţa colegiului unde preda, întrucît „îndrăznise” să le arate elevilor, în clasă, nişte caricaturi ale profetului şi să le vorbească despre cum înţelege Republica franceză conceptul de libertate de exprimare. Pe 26 iulie 2016, aceiaşi ideologi au asasinat un preot catolic chiar în biserica în care oficia. În ianuarie 2015 au ucis opt jurnalişti şi desenatori chiar în redacţia în care aceştia lucrau pentru Charlie Hebdo. Au mai fost ucişi, tot cu intenţia de a teroriza, poliţişti şi militari sau pur şi simplu oameni aflaţi pe terasele unor cafenele sau într-o sală de concerte unde ascultau muzică rock.

Din cînd în cînd, intelectuali avînd rădăcini în lumea musulmană publică în presa occidentală avertismente dramatice. Ele sună cam aşa: voi, occidentalii, nu vă daţi încă seama cu cine aveţi de-a face, nu înţelegeţi că, după ideologiile ucigaşe ale secolului al XX-lea (nazismul şi comunismul), în acest secol al XXI-lea va trebui să combateţi islamul radical, altfel spus forma sa politizată, islamismul; voi, occidentalii, riscaţi să fiţi învinşi cu propriile voastre arme întrucît ideile islamului radical sînt difuzate exact în numele libertăţii de exprimare; voi, occidentalii, mai riscaţi să vă pierdeţi libertatea şi să fiţi privaţi de democraţie dacă în jocurile politice vor interveni ca arbitru partidele islamice; voi, occidetalii, sînteţi orbi întrucît nu identificaţi adevăratul adversar, dar sînteţi şi paralizaţi mental de o anumită gîndire politică corectă în virtutea căreia extrema dreaptă este singurul duşman redutabil; voi, occidentalii, obişnuiţi cu libertatea ca şi cum ar fi un dat natural, nu vedeţi nici cum extremiştii de toate nuanţele îşi dau mîna într-un fel de coaliţie împotriva naturii, coaliţie decisă, nu fără unele impulsuri sinucigaşe, să distrugă lumea libertăţilor de azi.

Astfel de semnale de alarmă au fost reactivate după oribila execuţie a profesorului Samuel Paty, pe 16 octombrie, în ţara drepturilor omului, altfel spus în Franţa. Execuţie comandată de ideologi islamişti şi comisă de un tînăr cecen total spălat pe creier, sosit pe teritoriul Franţei cu familia sa în căutare de azil politic.

Emoţia şi şocul provocate de acest nou act de teroare destinat să impună autocenzura în învăţămînt nu s-au stins încă. De trei decenii, de cînd trăiesc în Franţa, observ însă repetarea unui anumit ritual în contextul unor astfel de atentate islamiste: după primele momente de indignare publică, după primele manifestaţii republicane de denunţare a fanatismului, după primele măsuri anunţate de guvern pentru combaterea proliferării extremismului islamist, lucrurile se calmează treptat… Încep să se audă şi voci spunînd „Atenţie, nu faceţi amalgam între actul unui nebun şi o religie a păcii” sau „Atenţie, nu incriminaţi, din cauza unui criminal idiot, o întreagă comunitate”… Fraze de bun-simţ, nimic de spus, dar oarecum şi adormitoare. În ţara drepturilor omului s-a instalat, din păcate, deja, FRICA. Observ acest lucru şi prin faptul că lipsesc în mod acut, din repertoriul teatrelor, piese despre islamizare şi îndoctrinarea islamistă. Filmele cu subiect social susceptibile să capteze mecanismul îndoctrinării sînt şi ele absente, ca şi cum le-ar interzice cineva. Romanele pe această temă nu ajung la marele public decît dacă sînt semnate de Michel Houellebecq, ceea ce nu este suficient. Autocenzura creează deja monştri, iar gîndirea politică corectă paralizează denunţarea fascismului islamist.

Războiul împotriva acestui adversar riscă să dureze multă vreme şi poate fi cîştigat, dar cu o condiţie: să înceapă.

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Românca desemnată „Omul anului“ în Anglia. Cristina este șoferiță de autobuz în orășelul Hertford. „Ne face ziua mai frumoasă“
O șoferiță de autobuz, originară din București, a primit titlul „Omul anului”, acordat de o comunitate din Anglia. Cristina a întrunit cele mai multe voturi din partea membrilor comunității.
image
Tiramisu alb, un desert spectaculos, cu succes garantat. Secretul prăjiturii cu gust demențial
Nu doar că este delicios, ci este și simplu de făcut. Tiramisu alb este desertul de care nu te mai saturi. Rețeta necesită doar câteva ingrediente și multă răbdare, pentru că se servește a doua zi. Dacă este ținut la rece 24 de ore, rezultatul va fi unul spectaculos.
image
Cine este doctorița înjunghiată mortal în Franța. Tânăra se pregătea pentru rezidențiat
O tânără româncă, care se afla în Franța pentru a-și pregăti rezidențiatul, a fost descoperită moartă într-un apartament. Tragedia s-a petrecut în orașul Amiens, într-un apartament închiriat de ea prin platforma Airbnb.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic