Iepurașul de Paște și (ne)rușinarea democrației directe

Publicat în Dilema Veche nr. 862 din 15 - 21 octombrie 2020
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg

…deși, să ne-nțelegem din capul locului, n-am nimic împotriva iepurașului de Paște sau a ouălor de ciocolată, chit că le prefer pe cele vopsite. Nici împotriva lui Moș Crăciun în varianta Coca-Cola nu am nimic. Nici împotriva democrației directe n-am. Dimpotrivă. Avem nevoie și de iepurașul de Paște, și de Moș Crăciun, și de democrația directă. După cum observa Edmund S. Morgan în Inventînd poporul (Inventing the People), orice guvernare are nevoie de povești, de „lasă-mă să cred” (make-believe). „Lasă-mă să cred că poporul are un cuvînt de spus sau lasă-mă să cred că reprezentanții poporului sînt poporul. Lasă-mă să cred că guvernanții sînt slujitorii poporului. Lasă-mă să cred că toți oamenii sînt egali sau lasă-mă să cred cred că nu sînt… Aceste ficțiuni sînt necesare pentru că nu putem trăi fără ele.”

Asta nu înseamnă că nu vine o vreme cînd copiii cresc, devin adulți și înțeleg cum merg lucrurile. Nu se mai supără pe iepurașul de Paște dacă nu găsesc suficiente ouă de ciocolata (sau, poate, nici unul), nici pe Moș Crăciun dacă nu le aduce toate cadourile dorite (sau, poate, nici unul). Și-atunci, de ce continuăm să ne enervăm pe politicieni, de ce ne dezamăgește democrația? Dacă, de bine, de rău, ne-am lămurit cu iepurașul de Paște și cu Moș Crăciun, haideți să ne lămurim nițel cum stă treaba și cu democrația. Vechii greci au inventat atît cuvîntul – „demos” (popor) + „kratos” (putere) –, cît și practica. Pentru ei, însă, ceea ce ce noi numim astăzi „democrație” numai democrație n-ar fi fost. Pentru ei, democrația era directă. „Democrația reprezentativă” nu era democrație (de altfel, vechii greci nici nu aveau în vocabular cuvîntul „reprezentare”.) Nimeni nu mă poate reprezenta, pentru că nu pot delega prin vot pe altcineva să fie cinstit în locul meu sau înțelept în locul meu. Prin urmare, alegerile în democrația ateniană se făceau prin tragere la sorți, pornind de la premisa că orice cetățean e la fel de calificat pentru a conduce treburile cetății (cu excepția generalilor, strategoi, care erau aleși nominal).

A fost un dezastru.

Mult lăudata democrație directă ateniană a supraviețuit, printre prelungite sughițuri oligarhice sau de-a dreptul tiranice, doar vreo două sute de ani. Cifrele sînt relative pentru că, în realitate, pînă și democrația ateniană a fost, mai mult sau mai puțin, un iepuraș de Paște. Toată lumea iubește iepurașii care lasă ouă prin iarbă. Au o singură problemă – nu există. Nici Solon, nici Cleisthenes n-au implementat o democrație directă 100%, iar „perioada de aur” a avut loc sub oblăduirea unui singur om – generalul Pericle. Nici democrația directă din Elveția zilelor noastre nu e, la o privire mai atentă, chiar atît de directă. Dacă istoria ne învață ceva, e că democrațiile directe sînt cu atît mai ineficiente, cînd nu de-a dreptul catastrofale, cu cît încearcă mai mult să implementeze idealul în practică. S-o recunoaștem: ne plac iepurașii! Ne plac ouăle de ciocolată.  Dar imaginea unui iepuraș care chiar s-ar screme să scoată din el ouă de ciocolată ne oripilează. Pe bună dreptate.

Nu surprinzător, pentru fondatorii Statelor Unite, ideea unei democrații directe era anatema. Pînă pe la începutul secolului al XIX-lea, a fi etichetat „democrat” echivala cu eticheta de „anarhist” de astăzi (sau mai rău, pentru că, mai nou, a fi anarhist e, pentru mulți, un titlu de mîndrie). De la George Washington și John Adams la Alexander Hamilton și chiar la „democratul” Thomas Jefferson, discursurile și scrisorile vremii sînt împănate de acuze la adresa democrației, văzută ca „legea gloatei” (mob rule) sau de-a dreptul o „otravă” care doar diluată poate fi înghițită (Hamilton). Ceea ce fondatorii SUA aveau în minte era o republică, nu o democrație (directă). Doar cîțiva radicali, alde Thomas Paine, credeau că o democrație directă ar reprezenta idealul, iar cea reprezentativă doar un soi de rău necesar. Pentru majoritatea, precum James Madison, democrația reprezentativă era net superioară celei directe, pentru că avea abilitatea de a filtra și îmbunătăți – prin reprezentanți și prin instituții – umorile veșnic schimbătoare ale mulțimilor mai mult sau mai puțin infantile. Pînă la apariția partidelor de mase, existența unei „aristocrații naturale” era indisputabilă.

E bine ca, dacă tot admirăm America și-o tot dăm de exemplu, să știm de ce-o facem. Să realizăm că noile media au spart zăgazurile pe care fondatorii Statelor Unite s-au căznit din răsputeri să le ridice împotriva democrației directe, la Philadelphia, cînd au conceput noua Constituție (în secret, cu ferestrele închise și accesul mulțimilor interzis de gardieni înarmați). Și-atunci de ce ne învinețim de indignare pe Facebook, Instagram sau alte media? Ca adulți, știm că nu are rost să ne supărăm pe iepuraș dacă nu găsim ouă de ciocolată, pentru că știm că noi sîntem iepurașul. Copiii se supără, pentru că nu știu ce știu adulții. Cumva, însă, atunci cînd vine vorba despre democrație, uităm. Uităm că sîntem deopotrivă adulții responsabili cu ouăle, dar și copiii care se bucură cînd le găsesc. Uităm că sîntem și iepurașul, și copiii. Și, cu cît mai multă democrație directă avem, cu atît mai mult uităm să fim adulți responsabili. Iar noile media taman asta încurajează – democrația directă. Adică un proces de infantilizare accelerată, la scară planetară, cu o intensitate de neconceput înainte. Ne tragem în cap cu „hashtags” (#) și cu milioane de „followers”, îmbufnați precum o turmă de „domni Goe”, gata să toarne dulceață în galoșii oricărui adult.

Dar să ne facem iluzia că putem renunța la iluzii e cea mai facilă, deci și cea mai periculoasă, iluzie. Așa se poate renunța la democrație. Nu vom renunța la Facebook decît pentru Instagram, la Instagram pentru Twitter, la Twitter pentru TikTok și ce va mai urma. Dar nu putem renunța la iluzia democrației pentru că, vorba lui Churchill, altă iluzie mai bună nu există. Nu putem renunța la principiul egalității aplicat inteligenței, cum spunea Tocqueville. Ceva-ceva, însă, putem face. Să începem prin a ne rușina de propria noastră nerușinare. Nu e nici o rușine să ne bucurăm cînd găsim cîte un ou de ciocolată sau un cadou sub pomul de Crăciun. Nerușinare e să ne supăram dacă nu le găsim. Pentru că tot noi trebuia să îl punem acolo. Iar dacă tot nu putem renunța la noile media, măcar să le folosim cu rușinea adultului care înțelege că se enervează fiindcă-și fură singur căciula. Ne vedem pe Facebook! TikTok!

Alin Fumurescu este associate professor la Departamentul de Științe Politice al Universității din Houston, autor al cărții Compromisul. O istorie politică și filozofică (Humanitas, 2019).

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

judecator gabriel apostol foto master chef jpg
Cine era Gabriel Apostol, judecătorul care a murit după ce și-ar fi injectat benzină în vene. A doua sinucidere la Judecătoria Pitești
Gabriel Apostol, judecătorul care a murit pe 1 decembrie după ce și-ar fi injectat benzină în venă, activa de 20 de ani în magistratură, fiind foarte apreciat de către colegi.
 Lewandowski și Messi FOTO Profimedia
Messi, cu nasul pe sus. Ce i-a spus Lewandowski după ce argentinianul l-a lăsat cu mâna întinsă
Argentina a câștigat meciul care a avut loc miercuri, 30 noiembrie, împotriva Poloniei cu scorul de 2-0. La sfârșitul partidei, căpitanul Poloniei Robert Lewandowski și Messi au fost văzuți purtând o conversație.
Documentar Netflix Meghan și Harry Foto profimedia 0741639707 jpg
Trailer „exploziv“ al serialului Netflix despre Harry și Meghan: „Când miza e atât de mare, nu e logic să auziți povestea de la noi?“ VIDEO
Familia regală britanică se pregătește de atacuri fără precedent, după ce Netflix a lansat un trailer „exploziv“ al serialului documentar despre Harry și Meghan.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.