Depozitul
V-ați gîndit vreodată cum ar fi să puteți vizita tot ce se află într-un muzeu? Tot, tot. Adică și ceea ce nu este expus; adică numeroasele piese care se află în veșnic neîncăpătoarele depozite ale muzeelor; adică, în unele dintre muzeele lumii, mult peste jumătate din colecții.
Ideea poate suna un pic îndrăzneață, bună totodată mai ales pentru curioși (ca mine) și vine din Rotterdam, Olanda, declanșată cumva de o întîmplare.
În anul 2013, depozitul de la subsolul muzeului de artă Boijmans Van Beuningen din Rotterdam a fost inundat. Din fericire, pagubele au fost minime, dar întîmplarea a confirmat ferm faptul că muzeul avea nevoie de îmbunătățiri, mai cu seamă ținînd cont de faptul că 90% din oraș se află poziționat sub nivelul mării. S-a planificat renovarea spațiului, care are ca termen redeschiderea cîndva în 2026. Între timp, artefactele trebuiau depozitate undeva și, eventual, în cel mai fericit scenariu, publicul să nu fie privat de posibilitatea de a le admira. În loc să apeleze la metoda clasică de a muta toate colecțiile într-un depozit undeva la marginea orașului, fapt care în mod implicit făcea imposibilă expunerea lor publică, conducerea instituției a decis să construiască un depozit în mijlocul orașului. Așa s-a ridicat The Depot, o clădire mare, cu structură futuristă, cu pereți de sticlă. Da, din aceia de sticlă-oglindă. O piesă de artă în sine, spun specialiștii.
Depozitul este o noutate în universul muzeal (cel puțin în Europa). Acolo vor fi nu doar depozitate toate piesele de artă din muzeul Boijmans pe durata renovării acestuia, ci și expuse. „Orice avem va fi expus“, a declarat directorul muzeului, ceea ce este într-adevăr o premieră istorică. Astfel, istoria (artei) va fi expusă în cu totul altă dinamică față de muzeul tradițional. Există cinci zone de climă, adaptate specificului diferitelor exponate, iar întreg spațiul este dotat cu o instalație de aer condiționat care să îndepărteze praful din aer. Ce mi se pare că trezește și mai mult interesul este faptul că transparența se va aplica și în cazul procedurilor de conservare și/sau restaurare. De anul viitor, cînd Depozitul se va deschide, vizitatorii vor putea să-i urmărească pe specialiști în timp ce readuc sau mențin la viață cîte o bucățică de istorie.
În timp ce și muzeul Victoria și Albert din Londra ia în considerare o inițiativă similară, directorul de la Boijmans subliniază că proiectele de acest gen reprezintă experimente. Și ridică natural din umeri la întrebarea „O să vină lumea?“, răspunzînd: „Vom vedea“.
O atitudine sănătoasă în istorie, nu credeți?
Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitor, coprezentator și coautor (comentariu și scenariu) al serialului documentar România construită.
Foto: Muzeul Boijmans Van Beuningen, Rotterdam (wikimedia commons)
