Note, stări, zile
Brexit, dar English Über Alles…
Doi vechi colegi de liceu stabiliți în străinătate mi-au trimis pe „mail“ (cum să-i spun altfel?) un soi de parodie a „romglezei“ primită, pare-se, de la un observator melancolic al derivei lingvistice autohtone. M-am amuzat trist și invit cititorul la o reacție asemănătoare… Oricum, rezultă că vechii mei colegi iubesc de departe româna, mai mult decît o iubesc unii dintre noi, cînd o pocesc vesel pe ogorul patriei. Iată textul:
Mi-a zis azi o prietenă că e in a hurry, că se grăbește la job pentru un meeting office cu CEO. Practic, a chemat-o directorul să îi facă o cafea. Și am înțeles-o, lucrează la o multinațională, așa că jumătate dintre cuvinte îi vin în engleză. E assistant director, adică secretara directorului, dar, la așa denumire, cum ajunge cîte un meșter sau un instalator de AC prin companie crede că ea e numărul 2. Alt amic, cu care m-am întîlnit la bus în stație, mergea la training. Pregătirea și instrucția sînt noțiuni perimate, acum se poartă training. Una e să zici: mă pregătesc să ajung magazioner-șef la Lactate și alta e: „Fac un «trening» să fiu operational chief of Milk & Cheese Department“. Acum lucrează part-time ca promoter. Adică, pentru cei mai puțin obișnuiți cu romgleza: împarte flyere pentru un Gym (fosta sală de sport) și este plătit pentru jumătate de normă.
Afară e un freezing rain de te omoară. Aș fi vrut să zic măzăriche, dar mi-e că nu mă mai înțelege nimeni. Intru la supermarket să grab a snack. Ezit între un snack cu steak și unul cu ham. „Friptură“ sună din secolul trecut, iar „șuncă“ nu mai mănîncă nimeni azi. Apropo, știu c-am preluat „supermarket“ de la americani, dar se pare că nu ne-a fost de-ajuns, așa că am inventat hypermarket-ul. Dacă există cineva care să-mi spună care e diferența dintre supermarket și hypermarket, îi dau zece apple juice! În definiția românească, hypermarket-ul cuprinde un supermarket, plus alte magazine. Atunci care mai este diferența dintre un hypermarket și un mall? Sau mall-ul e gigamarket?
Ajung la birou, unde fetele vorbesc despre fashion și make-up. „Modă“ nu mai este un cuvînt la modă, iar „machiajul“ e și el pe ducă. Fapt e că, oricît de agramat ai fi, dacă știi trei cuvinte în engleză păcălești cinci fraieri. E in trend, adică „pe val“, să arunci des cuvinte în engleză. O colegă account și-a facut un tatoo pe body (tatuaj pe corp ar suna de-a dreptul obscen, numai marinarii își fac tatuaje). O să ni-l arate la party-ul din weekend. Nu la petrecere, să nu înțeleagă cineva că e cu taraf. Doamne ferește! For God’s sake!
În muzică nu mai avem orchestre sau formații, ci band-uri. Pentru că, nu-i așa, orice mizerie ai cînta, altfel sună „Costel de la Calafat Band“. Care Costel Band nu mai cîntă trei manele și două melodii furate, ci efectuează un performance fusion evergreen și manele.
Cartelele sînt prepay, nu preplătite. Nu le mai cumpărăm, ci le shopping-uim: luăm cereal bars de la raionul Diet și toast de la Bakery.
Un coleg de la advertising ne spune în coffeebreak că a văzut la televizor niște Breaking News: Iohannis – se spunea în emisiune – a ținut un scurt briefing (și „scurt“ și „brief“).
Vă las acum, trebuie să ajung la un agreement cu un coleg, dacă poate el să facă în locul meu un meeting report. Dacă reușesc, voi spune în gînd „Wow!“. Oricum sînt „determinat“ (nu doar „hotărît“) să încerc.
E clar: a devenit important să ilustrăm cuminți trend-ul veacului și, dacă tot știm prost limba maternă, măcar să ne jucăm curajos cu engleza.
P.S. Și vorba cîntecului:
„Și ca să nu par de-a dreptul tîmpit
Am spus și eu o dată fuck și o dată shit“.
Înțelepciuni...
Printre caiete vechi, am găsit cîteva admirabile citate oricînd actualizabile. Nu mai țin minte cine mi le-a semnalat (nu era, întotdeauna, scrisul meu), dar le semnalez mai departe pentru un nou exercițiu de rîsu’-plînsu’…
Talleyrand: „Cea mai bună metodă de a răsturna un guvern este să-i devii membru.“
Clemenceau: „Funcționarii unei instituții sînt asemănători cărților dintr-o bibliotecă: cele plasate foarte sus folosesc cel mai puțin.“
Victor Hugo: „Diplomații trădează orice, cu excepția propriilor emoții.“
Clemenceau: „Scările unui minister sînt locul în care cei care ajung cu întîrziere se întîlnesc cu cei care pleacă mai devreme.“
Electorale...
Am impresia că România tinde să devină singura țară din lume în care toate partidele și toți candidații unei sesiuni electorale cîștigă alegerile! Și atunci cine le pierde? O să vedem în curînd, pe pielea noastră. Nu-i vorbă că m-am mai liniștit cînd am văzut dezbaterea electorală dintre Donald Trump și Joe Biden. E clar că, în materie de circ și „bagabonțeală“, nu mai sîntem de mult singuri pe lume. Cît despre patologia planetară, va fi nevoie, cred, în curînd, să adăugăm preocupării pentru încălzirea globală și o oarecare îngrijorare pentru scăderea galopantă a IQ-ului mondial…
